Cauza T‑386/10
Aloys F. Dornbracht GmbH & Co. KG
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență – Înțelegeri – Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile – Excepție de nelegalitate – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Egalitate de tratament – Proporționalitate – Neretroactivitate”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013
1. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Întindere – Luarea în considerare a orientărilor privind calcularea amenzilor – Limite – Respectarea principiilor generale de drept
(art. 261 TFUE și 263 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31; Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei)
2. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Lipsă – Inadmisibilitate
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]
3. Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Dezvoltarea unui motiv existent – Admisibilitate
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c) și art. 48 alin. (2)]
4. Dreptul Uniunii Europene – Principii generale ale dreptului – Securitate juridică – Legalitatea pedepsei – Conţinut
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 49 alin. (1)]
5. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Cadru juridic – Articolul 23 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1/2003 – Puterea de apreciere conferită Comisiei prin articolul menționat – Instituirea de către Comisie a unor orientări privind calcularea amenzilor – Încălcarea principiilor legalității pedepselor și securității juridice – Inexistenţă
[art. 101 alin. (1) TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 49 alin. (1); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
6. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Neretroactivitatea dispozițiilor penale – Domeniu de aplicare – Amenzi aplicate pentru o încălcare a normelor de concurență – Includere – Eventuală încălcare din cauza aplicării orientărilor privind calcularea amenzilor unei încălcări anterioare instituirii lor – Caracterul previzibil al modificărilor introduse prin orientări – Lipsa încălcării
[art. 101 alin. (1) TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; art. 49; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicările 98/C 9/03 și 2006/C 210/02 ale Comisiei]
7. Înțelegeri – Practică concertată – Noţiune – Coordonare și cooperare incompatibile cu obligația fiecărei întreprinderi de a‑și stabili în mod autonom comportamentul pe piață – Schimb de informații între concurenți – Obiect sau efect anticoncurenţial – Prezumție – Condiții – Pretinsă participare sub constrângere – Circumstanţă care nu constituie o justificare pentru o întreprindere care nu a utilizat posibilitatea de denunţare la autorităţile competente
[art. 101 alin. (1) TFUE]
8. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Metodă de calcul definită de orientările adoptate de Comisie – Calcularea cuantumului de bază al amenzii – Luarea în considerare a caracteristicilor încălcării în ansamblul acesteia – Luarea în considerare a unor elemente obiective care se raportează la situația fiecărei întreprinderi – Domeniu de aplicare – Limite
[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 22]
9. Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Răspundere stabilită în sarcina unei întreprinderi ca urmare a participării la încălcare, privită în ansamblu – Condiții
[art. 101 alin. (1) TFUE]
10. Înțelegeri – Practică concertată – Noţiune – Obiect anticoncurențial – Criterii de apreciere – Lipsa unor efecte anticoncurențiale asupra pieței – Lipsa unei legături directe între practica concertată și prețurile de consum – Irelevanţă
[art. 101 alin. (1) TFUE]
11. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Înțelegere orizontală în materie de prețuri – Încălcare foarte gravă – Circumstanțe care nu exclud această calificare
[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23; Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
12. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Comportament diferit de cel convenit în cadrul înțelegerii – Participare redusă – Condiții – Întinderea sarcinii probei
[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 29 a treia liniuță]
13. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Obligația de luare în considerare a lipsei de cunoștințe a unei întreprinderi de dimensiune mică – Inexistenţă
[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctele 12 și 29]
14. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Cuantum maxim – Calcul – Distincție între cuantumul final și cuantumul intermediar al amenzii – Consecințe
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) al doilea paragraf]
15. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Impunerea cuantumului maxim unei întreprinderi – Cuantum mai mic pentru alți participanți la încălcare – Încălcarea principiului egalității de tratament – Inexistenţă
[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
16. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Putere de apreciere a Comisiei
[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 38, 245, 246, 252 și 253)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 44 și 45)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 51)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 59-63)
5. În materia concurenței, adoptarea de către Comisie a Orientărilor privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, întrucât s‑a înscris în cadrul legal impus de articolul 23 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1/2003, a contribuit la precizarea limitelor exercitării puterii de apreciere a Comisiei care rezultă deja din aceste dispoziții și nu a încălcat principiul legalității pedepselor, ci a contribuit la respectarea acestuia.
Într‑adevăr, în primul rând, în esență, adoptarea de către Comisie a unor linii directoare contribuie la asigurarea respectării principiului legalității pedepselor. Astfel, liniile directoare determină, în mod general și abstract, metodologia pe care Comisia și‑o impune în scopul stabilirii cuantumului amenzilor și asigură, prin urmare, securitatea juridică a întreprinderilor. În al doilea rând, potrivit punctului 2 din orientări, acestea se înscriu în cadrul legal impus la articolul 23 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1/2003, articol care îndeplinește cerințele rezultate din principiile legalității pedepselor și securității juridice. În sfârșit, în al treilea rând, prin adoptarea orientărilor, Comisia nu a depășit limitele marjei de apreciere care îi este atribuită la articolul 23 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1/2003.
(a se vedea punctele 68-70, 78 și 146)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 84-90)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 120-127, 132-134 și 141)
8. În materia concurenței, astfel cum reiese din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, metodologia utilizată de Comisie pentru stabilirea amenzilor cuprinde două etape. Într‑o primă etapă, Comisia stabilește un cuantum de bază pentru fiecare întreprindere sau asociere de întreprinderi. Acest cuantum de bază permite reflectarea gravității încălcării în discuție, luând în considerare, în conformitate cu punctul 22 din aceste orientări, elemente proprii acesteia, precum natura încălcării, cota de piață cumulată a tuturor părților în cauză, sfera geografică a încălcării și punerea în aplicare ori lipsa punerii în aplicare a încălcării. În a doua etapă, Comisia poate ajusta acest cuantum de bază prin majorare sau prin reducere, având în vedere circumstanțele agravante sau atenuante care caracterizează participarea la încălcare a fiecăreia dintre întreprinderile în cauză.
Mai exact, în ceea ce privește prima etapă a metodei de stabilire a amenzilor, desigur, cuantumul de bază al amenzii are legătură cu coeficientul „gravitatea încălcării”, care reflectă gradul de gravitate al încălcării ca atare. Totuși, încă din această primă etapă, s‑a ținut seama deopotrivă de elemente obiective care se raportează la situația specifică și individuală a fiecărei întreprinderi care a participat la încălcare. Astfel, coeficientul „gravitatea încălcării” se aplică coroborat cu doi parametri obiectivi individuali, și anume, pe de o parte, valoarea vânzărilor de produse sau de servicii realizate de fiecare dintre întreprinderi, în ceea ce privește în mod direct sau indirect încălcarea în sectorul geografic vizat pe teritoriul Spațiul Economic European, și, pe de altă parte, durata participării întreprinderilor la încălcarea globală în discuție.
În aceste condiții, participarea limitată a unei întreprinderi la încălcarea constatată, respectiv în ceea ce privește una dintre cele trei subgrupe de produse, este luată în considerare de Comisie cu ocazia stabilirii cuantumului de bază al amenzii. Astfel, acest cuantum de bază este calculat, în privința fiecărei întreprinderi, pe baza valorii vânzărilor în fiecare stat membru și pentru subgrupa de produse vizată.
În schimb, Comisia a putut stabili în mod valabil cuantumul de bază al amenzii în temeiul în special al gravității încălcării, analizată în ansamblu. Așadar, nu se poate considera că Comisia avea obligația să ia în considerare caracterul pronunțat specific, presupus dovedit, al acordurilor coluzive în privința uneia dintre cele trei subgrupe de produse în discuție.
(a se vedea punctele 147, 148, 154 și 171)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 159-161 și 165)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 176)
11. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 177-181 și 185-188)
12. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 194 și 197)
13. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 203 și 204)
14. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 216-221 și 223)
15. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 225)
16. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 230 și 231)