Language of document :

Recurs introdus la 22 iulie 2021 de Engie Global LNG Holding Sàrl, Engie Invest International SA, Engie SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 12 mai 2021 în cauzele conexate T-516/18 și T-525/18, Marele Ducat al Luxemburgului și Engie Global LNG Holding și alții/Comisia

(Cauza C-454/21 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurente: Engie Global LNG Holding Sàrl, Engie Invest International SA, Engie SA (reprezentanți: C. Rydzynski, B Le Bret, M. Struys, F. Pili, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

declararea prezentului recurs ca fiind admisibil și fondat;

anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 12 mai 2021 în cauzele conexate T-516/18 și T-525/18, Luxembourg și Engie Global LNG Holding și alții/Comisia;

pronunțarea definitivă pe fond, în conformitate cu articolul 61 din Statutul Curții, și cu titlu principal, admiterea concluziilor depuse de Engie în primă instanță, sau cu titlu subsidiar, anularea articolului 2 din Decizia (UE) 2019/421 a Comisiei din 20 iunie 2018 privind ajutorul de stat SA.44888 (2016/C) (ex 2016/NN) pus în aplicare de Luxemburg în favoarea Engie (JO 2019, L 78, p. 1), întrucât dispune recuperarea autorului;

cu titlu mai subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Engie Global LNG Holding, Engie Invest International și Engie invocă trei motive.

Potrivit recurentelor, Tribunalul a săvârșit erori de drept și denaturarea faptelor în definirea cadrului de referință restrâns (i) prin excluderea „Directivei mamă-filială” din definiția acestui cadru de referință; (ii) prin crearea unei legături între articolele 164 și 166 din Legea din Luxemburg privind impozitul pe venit; (iii) atunci când a considerat că acumulările la ZORA constituie distribuiri de profituri; și (iv) atunci când a apreciat că soluțiile fiscale anticipate în cauză acordau un avantaj selectiv.

În plus, Tribunalul a săvârșit erori de drept și denaturări ale faptelor în demonstrarea existenței unui avantaj selectiv din perspectiva dispoziției luxemburgheze privind abuzul de drept (i) în ceea ce privește cadrul de referință reținut; (ii) în identificarea avantajului selectiv; și (iii) în interpretarea dreptului luxemburghez.

Ca urmare a primului și a celui de al doilea motiv, recurentele conchid că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a respins argumentele dezvoltate de ele în cadrul acțiunii în anulare cu privire la competența limitată a Comisiei în temeiul articolelor 2, 3, 4 și 5 TFUE privind repartizarea competențelor între Uniunea European și statele membre, coroborat cu articolele 113-117 TFUE.

În final, recuperarea ajutorului dispusă de Tribunal este contrară principiilor securității juridice și încrederii legitime.

____________