Recurs introdus la 24 aprilie 2024 de Société Air France și Air France-KLM împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 7 februarie 2024 în cauza T-146/22, Ryanair/Comisia (KLM II; COVID-19)

(Cauza C-289/24 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Société Air France și Air France-KLM (reprezentanți: J. Derenne și D. Vallindas, avocats, A. Álvarez Vidal, abogada)

Celelalte părți din procedură: Ryanair DAC, Comisia Europeană, Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos, Koninklijke Luchtvaart Maatschappij NV

Concluziile

Recurentele solicită Curții:

anularea hotărârii atacate;

utilizarea competenței de care dispune în temeiul articolului 61 primul paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție de a soluționa ea însăși în mod definitiv litigiul și respingerea acțiunii în anulare introduse în cauza T-146/22;

cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să statueze cu privire la motivele asupra cărora nu s-a pronunțat și

obligarea Ryanair DAC la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de recurs și a celor efectuate în primă instanță în cazul în care se pronunță în mod definitiv asupra litigiului sau soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri în cazul în care trimite cauza spre rejudecare la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă trei motive.

În primul rând, Tribunalul ar fi aplicat un criteriu eronat pentru a determina beneficiarul ajutorului în cadrul unui grup de societăți și ar fi concluzionat, așadar, în mod eronat că Air France-KLM (holdingul) și Air France nu puteau fi excluse de la calitatea de beneficiar al măsurii de ajutor în cauză.

În al doilea rând, Tribunalul ar fi substituit aprecierea Comisiei cu propria apreciere în ceea ce privește determinarea beneficiarului ajutorului, fără a demonstra în mod adecvat o eroare vădită de apreciere în decizia atacată a Comisiei.

În al treilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept în interpretarea noțiunilor de avantaj indirect și de efecte secundare în domeniul ajutoarelor de stat.

____________