Acțiune introdusă la 18 februarie 2022 – Comisia Europeană/Republica Federală Germania
(Cauza C-116/22)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Hermes, M. Noll-Ehlers, agenți)
Pârâtă: Republica Federală Germania
Concluziile reclamantei
Reclamanta solicită Curții:
constatarea că Republica Federală Germania
a încălcat articolul 4 alineatul (4) din Directiva 92/43/CEE1 prin faptul că nu a desemnat 88 din 4606 situri, în privința cărora a expirat termenul de șase ani prevăzut de această dispoziție, ca fiind arii speciale de conservare;
a încălcat articolul 4 alineatul (4) din Directiva 92/43 prin faptul că în privința a 88 din cele 4606 situri în discuție nu a stabilit niciun obiectiv de conservare și, în plus, la stabilirea obiectivelor de conservare a urmat în mod structurat și general o practică ce nu îndeplinește cerințele legale prevăzute de această dispoziție;
a încălcat articolul 6 alineatul (1) din Directiva 92/43 prin faptul că, în privința a 737 din cele 4606 situri în discuție, nu a adoptat nicio măsură de conservare și, în plus, la adoptarea măsurilor de conservare a urmat în mod structurat și general o practică ce nu îndeplinește cerințele legale prevăzute de această dispoziție;
obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin intermediul acțiunii formulate, Comisia Europeană invocă o omisiune a Republicii Federale Germania de a adopta măsurile necesare, potrivit Directivei 92/43/CEE, în privința desemnării și a gestionării rețelei sale Natura 2000.
În primul rând, Germania nu și-a îndeplinit obligația care îi revine în temeiul articolului 4 alineatul (4) din directivă, prin faptul că nu a desemnat ca fiind arii speciale de conservare 88 din 4606 situri, în privința cărora a expirat termenul de șase ani prevăzut de această dispoziție în raport cu momentul neîndeplinirii obligațiilor.
În al doilea rând, Germania nu și-a îndeplinit obligația care îi revine în temeiul articolului 4 alineatul (4) din directivă, de a defini în mod suficient obiectivele de conservare, prin faptul că în privința a 88 din cele 4606 situri în discuție nu a stabilit niciun obiectiv de conservare și, în plus, la stabilirea obiectivelor de conservare a urmat în mod structurat și general o practică ce nu îndeplinește cerințele legale prevăzute de această dispoziție. Potrivit articolului 4 alineatul (4) din directivă, obiectivele de conservare trebuie să fie cuantificate și măsurabile, obiectivele de „restabilire” trebuie să se diferențieze în mod clar de obiectivele de „conservare” a intereselor protejate în situl respectiv și trebuie să fie prevăzute în acte legislative obligatorii cu aplicabilitate generală. Practica germană privind obiectivele de conservare nu îndeplinesc aceste cerințe.
În al treilea rând, Germania nu și-a îndeplinit obligația care îi revine în temeiul articolului 6 alineatul (1) din directivă, de a adopta măsurile necesare de conservare. În privința a 737 din cele 4606 situri în discuție, Germania nu a adoptat nicio măsură de conservare și, în plus, la adoptarea obiectivelor de conservare, a încălcat în mod general și structurat cerința prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din directivă, potrivit căreia măsurile de conservare trebuie să se întemeieze în mod suficient pe obiective de conservare specifice.
____________
1 Directiva Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109).