Acțiune introdusă la 9 iunie 2008 - Acron și Dorogobuzh/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-235/08)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Acron OAO (Veliky Novgorod, Rusia) și Dorogobuzh OAO (Verkhnedneprovsky, Rusia) (reprezentanți: P. Vander Schueren și B. Evtimov, lawyers)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamanților

Anularea Regulamentului (CE) nr. 236/2008 din 10 martie 2008 de încheiere a reexaminării intermediare parțiale, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, a taxei antidumping la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia, în măsura în care se impune prin acesta o taxă antidumping reclamanților și societăților afiliate acestora, astfel cum sunt stabiliți în alineatul (11) din regulamentul atacat;

obligarea instituțiilor abilitate, în lumina gravității încălcărilor identificate ale dreptului comunitar, la încetarea impunerii taxei antidumping cu privire la reclamanți și la societățile afiliate acestora, până la adoptarea de către instituțiile Comunității a măsurilor necesare pentru respectarea hotărârii Curții;

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanții, producători și exportatori de nitrat de amoniu cu sediul în Rusia, solicită anularea Regulamentului (CE) nr. 236/2008 (denumit în continuare "regulamentul atacat")¹ în temeiul articolului 230 CE.

În susținerea cererii introductive, reclamanții formulează un singur motiv alcătuit din două aspecte. Reclamanții susțin că instituțiile Comunității au stabilit în mod incorect valoarea normală aplicabilă acestora, ceea ce a condus la majorarea artificială a acesteia și, în consecință, la o concluzie eronată în sensul existenței dumpingului, încălcându-se astfel articolele 1 și 2 din Regulamentul de bază², săvârșindu-se o serie de erori vădite de apreciere și încălcându-se principiile fundamentale ale dreptului comunitar. Potrivit reclamanților, aceste încălcări au condus în mod direct la încetarea nejustificată a reexaminării intermediare parțiale, fără modificarea măsurii antidumping cu privire la reclamanți.

În special, reclamanții susțin, în temeiul primului aspect, că instituțiile Comunitare au săvârșit o eroare de drept și au încălcat articolul 2 alineatul (3) și alineatul (5) din Regulamentul de bază prin neluarea în considerare a unei părți foarte mari a costurilor de producție ale reclamanților cu motivarea că ar fi nefiabile și/sau prin aplicarea unei metodologii necaracteristice unei economii de piață pentru stabilirea celei mai mari părți a valorii normale a reclamanților.

În plus, reclamanții susțin că, o dată ce a decis să continue ajustarea prețului gazului, Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (5) teza a doua și/sau a săvârșit o eroare vădită de apreciere și a dat dovadă de o judecată defectuoasă prin implementarea ajustării prețului gazului pe baza prețului intracomunitar al gazului natural la Waidhaus, în Germania, fără a deduce din cuantumul ajustării taxa vamală de 30 % aplicabilă în Rusia exportului de gaz natural provenit din Rusia.

Reclamanții susțin că, în cazul în care marja de dumping ar fi fost determinată corect, în conformitate cu Regulamentul de bază și cu principiile fundamentale ale dreptului comunitar, instituțiile comunitare ar fi concluzionat în sensul lipsei sau al unui dumping minim, iar măsurile antidumping ar fi putut fi retrase sau modificate semnificativ în raport cu reclamanții și cu societățile afiliate acestora.

____________

¹ - JO 2008, L 75, p. 1.

² - Regulamentul (CE) nr. 384/96 din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996 l 50, p. 1, Ediție specială 11/vol. 12, p. 223).