Language of document :

Acțiune introdusă la 1 septembrie 2021 – Bastion Holding și alții/Comisia

(Cauza T-513/21)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamante: Bastion Holding BV (Amsterdam, Țările de Jos) și celelalte 35 de reclamante (reprezentant: B. Braeken, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

anularea Deciziei C (2021) 4735 final a Comisiei din 22 iunie 2021 în cazul de ajutor de stat SA.63257 (2021/N) – Țările de Jos COVID-19: A patra modificare a modificare a schemei de subvenționare directă în vederea susținerii costurilor fixe ale întreprinderilor afectate de pandemia de COVID-19 (modificări la SA.57712, SA.59535, SA.60166, SA.62241);

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe neinițierea de către Comisie a unei proceduri oficiale de investigare, prin decizia greșită că măsura de ajutor de stat nu ridica nicio îndoială cu privire la compatibilitatea sa cu piața internă.

Se susține că măsura de ajutor de stat ridică îndoieli serioase în ceea ce privește compatibilitatea sa cu piața internă, întrucât nu este corespunzătoare pentru atingerea obiectivului său și disproporționată în acest scop.

În primul rând, reclamantele susțin că măsura de ajutor de stat este disproporționată cu obiectivul pe care urmărește să îl îndeplinească. Schema actuală depășește ceea ce este necesar pentru a preveni deficitul de lichidități cu care se confruntă IMM-urile și pentru a susține costurile fixe ale acestora. În realitate, suma disproporționată acordată IMM-urilor le permite să fie mai competitive, întrucât nu sunt limitate de costurile lor fixe. În plus, IMM-urile care primesc ajutorul nu sunt constrânse în aceeași măsură precum reclamantele să recurgă la fondurile lor proprii pentru a rămâne competitive. Reclamantele sunt eligibile să primească în total o sumă maximă de 1 200 000 de euro pentru a menține funcționarea a 33 de hoteluri. Majoritatea concurenților societății Bastion sunt eligibili să primească ajutor în valoare de până la 550 000 de euro pentru fiecare hotel în temeiul prezentei scheme doar pentru că sunt sub franciză și/sau pentru că externalizează multe servicii hoteliere către alte întreprinderi care au mai puține lichidități în bilanț. Măsura de ajutor de stat acordă astfel o valoare mult mai mare a ajutorului de stat întreprinderilor care se califică drept IMM-uri în comparație cu valoarea ajutorului de stat acordat marilor întreprinderi, în pofida faptului că marile întreprinderi au costuri fixe cu mult mai importante și o pierdere a cifrei de afaceri (relativ) mai semnificativă. Aceasta acordă IMM-urilor un avantaj concurențial neloial față de mari întreprinderi precum reclamantele.

În al doilea rând, reclamantele susțin că măsura de ajutor de stat nu este adecvată pentru atingerea obiectivului său, acela de a remedia o perturbare gravă din economia neerlandeză, prin compensarea costurilor fixe ale întreprinderilor care au suferit o pierdere a cifrei de afaceri de 30 % ca urmare a pandemiei de COVID-19 și a măsurilor guvernamentale impuse ulterior. Valoarea maximă a ajutorului este improprie pentru a atinge obiectivul urmărit de măsura de ajutor de stat. Măsura de ajutor de stat acordă întreprinderilor mari o sumă maximă de 1 200 000 de euro. O astfel de sumă este insuficientă pentru a remedia o perturbare gravă din economia neerlandeză, garantând că aceste întreprinderi rămân viabile din punct de vedere economic. În special pentru întreprinderile mari cum sunt reclamantele, suma maximă respectivă de 1 200 000 de euro nu este suficientă pentru a răspunde în mod efectiv pierderii cifrei de afaceri suferite ca urmare a pandemiei de COVID-19.

În special, prezenta schemă este, în opinia reclamantelor, necorespunzătoare pentru a remedia perturbarea din sectorul hotelier. Astfel cu s-a evidențiat în multe cercetări internaționale și naționale, sectorul hotelier este unul dintre sectoarele care a fost afectat cel mai sever de criza de COVID-19 și de strictele măsuri guvernamentale succesive. Scăderea medie a cifrei de afaceri în sectorul hotelier este semnificativ mai importantă decât în alte sectoare. Diminuarea medie a cifrei de afaceri în sectoarele privind cazarea și serviciile alimentare a ajuns la 33,9 % în anul 2020, în timp ce cifra de afaceri a reclamantelor a scăzut cu 60 % în al doilea trimestru al anului 2021, în raport cu al doilea trimestru al anului 2019. Reclamantele fiind întreprinderi mari, ele au suferit astfel o pierdere a cifrei de afaceri cu mult mai importantă decât pierderea medie a cifrei de afaceri suferite de întreprinderile active în sectoarele (deja) cele mai afectate ale serviciilor alimentare și cazării. Măsura de ajutor de stat nu ia deloc în considerare aceste aspecte. Dimpotrivă, ea aplică un sistem unic pentru toți, care în mod evident nu este corespunzător situației extrem de complexe.

Al doilea motiv, întemeiat pe deficiențe procedurale săvârșite de Comisie, întrucât decizia atacată este insuficient motivată.

Al doilea motiv de anulare este legat de pretinse deficiențe procedurale ale deciziei atacate. Se susține că decizia are o motivare insuficientă, întrucât nu conține (justificarea) diferenței disproporționate între ajutorul maxim acordat IMM-urilor și cel acordat întreprinderilor mari, oricare ar fi forma acestuia. Decizia nu abordează nici caracterul corespunzător al măsurii însăși sau faptul că IMM-urile erau deja eligibile pentru a primi ajutoare în temeiul a două măsuri de ajutor anterioare. Astfel, prin decizia sa, Comisia nu le-a permis reclamantelor să cunoască motivele pentru care s-a decis să se considere că măsura de ajutor de stat era compatibilă cu piața internă. Aceasta încalcă articolul 296 TFUE.

____________