Acțiune introdusă la 18 februarie 2014 – PT Pelita Agung Agrindustri/Consiliul

(Cauza T-121/14)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: PT Pelita Agung Agrindustri (Medan, Indonesia) (reprezentanți: F. Graafsma și J. Cornelis, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1194/2013 al Consiliului din 19 noiembrie 2013 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse asupra importurilor de biomotorină originară din Argentina și Indonezia (JO L 315, p. 2), în măsura în care se impune reclamantei o taxă antidumping, și

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Acordul OMC privind antidumpingul nu permite ajustarea cheltuielilor pentru simplul motiv că acestea sunt mai mici decât pe alte piețe sau sunt „denaturate” ca urmare a intervenției guvernului. Prin urmare, articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51, denumit în continuare „regulamentul de bază”) trebuie considerat inaplicabil în măsura în care prevede o astfel de posibilitate de ajustare a cheltuielilor.

Al doilea motiv, întemeiat pe împrejurarea că ajustarea cheltuielilor pentru uleiul de palmier brut (UPB) în prezenta cauză constituie o încălcare a articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. Mai precis, reclamanta invocă următoarele:

lipsa elementelor de probă necesare în temeiul cărora s-a ajuns la concluzia că prețurile UPB pe piața indoneziană sunt denaturate și săvârșirea unei erori vădite de apreciere de către Consiliu și Comisia Europeană (denumite în continuare „instituțiile”) întrucât au constatat că prețurile UPB pe piața indoneziană sunt denaturate;

prin utilizarea prețului de export de referință (HPE) pentru ajustarea cheltuielilor, instituțiile nu au ajustat cheltuielile „pe baza unor informații rezonabile” astfel cum prevede articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază și/sau pe baza unor „surse care nu sunt afectate de asemenea denaturări”;

articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază nu permite ajustarea cheltuielilor în situații în care se pretinde că prețurile sunt pur și simplu „mici”.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către instituții a unei erori vădite de apreciere atunci când au constatat că prețurile de achiziție a UPB-ului plătite de reclamantă persoanelor afiliate sunt denaturate. Mai precis, instituțiile au săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când au constatat că prețurile de achiziție a UPB-ului plătite de reclamantă societăților afiliate nu erau stabilite potrivit principiului concurenței depline.

Al patrulea motiv, întemeiat pe împrejurarea că la stabilirea marjei de profit rezonabile, Consiliul nu a respectat obligația prevăzută la articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază. Acest articol prevede că suma reprezentând profitul rezonabil nu poate depăși profitul realizat în mod normal de alți exportatori sau producători din vânzări de produse din aceeași categorie generală pe piața internă a țării de origine.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că, prin refuzul de a realiza o ajustare corespunzătoare pe baza unui preț mai ridicat cauzat de certificarea conform DER, instituțiile au denaturat în mod vădit faptele și au încălcat articolul 3 alineatul (2) și articolul 3 alineatul (3) din regulamentul de bază întrucât prețurile de export ale reclamantei nu erau comparate în mod obiectiv cu prețul indicativ al industriei Uniunii. În plus, prin refuzul de a efectua ajustările necesare pentru certificarea DER, instituțiile au discriminat în mod ilegal reclamanta față de alți producători indonezieni.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea de către instituții a articolului 3 alineatul (7) din regulamentul de bază și pe o eroare vădită de apreciere săvârșită de acestea atunci când au considerat că regulamentele privind dubla contabilizare nu au contribuit la producerea prejudiciului suferit de industria Uniunii.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe omisiunea instituțiilor de a lua în considerare informațiile și argumentele prezentate de reclamantă în cursul anchetei. Procedând astfel, acestea și-au încălcat nu numai obligația de diligență și de bună administrare, omițând să examineze atent și imparțial toate elementele de probă relevante de care dispuneau, dar nu au respectat nici obligația prevăzută la articolul 20 alineatul (5) din regulamentul de bază, precum și obligația de motivare astfel cum este prevăzută la articolul 296 TFUE.