Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 noiembrie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Ireland - Irlanda) - M.M./Minister for Justice, Equality and Law Reform, Irlande, Attorney General
(Cauza C-277/11)
("Trimitere preliminară - Sistemul european comun de azil - Directiva 2004/83/CE - Standarde minime referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară - Articolul 4 alineatul (1) a doua teză - Cooperarea statului membru cu solicitantul pentru evaluarea elementelor relevante ale cererii sale - Conținut - Legalitatea procedurii naționale urmate pentru examinarea unei cereri de protecție subsidiară ulterior respingerii unei cereri de acordare a statutului de refugiat - Respectarea drepturilor fundamentale - Dreptul de a fi ascultat")
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
High Court of Ireland
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: M.M.
Pârât: Minister for Justice, Equality and Law Reform, Irlande, Attorney General
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare - High Court of Ireland - Interpretarea articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52) - Cerere de protecție subsidiară ca urmare a refuzului de acordare a statutului de refugiat - Propunere de respingere a cererii de protecție subsidiară - Obligația de a furniza solicitantului rezultatele evaluării cererii sale înaintea luării unei decizii finale
Dispozitivul
Cerința de cooperare a statului membru în cauză cu solicitantul de azil, astfel cum este prevăzută la articolul 4 alineatul (1) a doua teză din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate, nu poate fi interpretată în sensul că, în ipoteza în care un străin solicită beneficiul statutului conferit prin protecție subsidiară ulterior respingerii cererii de acordare a statutului de refugiat, iar autoritatea națională competentă intenționează să respingă și cea de a doua cerere, această autoritate ar fi ținută în acest scop, înainte de adoptarea deciziei sale, să informeze persoana interesată cu privire la rezultatul negativ pe care își propune să îl rezerve cererii sale, precum și să îi comunice argumentele pe care înțelege să întemeieze respingerea acesteia, astfel încât să permită solicitantului respectiv să își prezinte punctul de vedere în această privință.
Cu toate acestea, în ceea ce privește un sistem precum cel instituit prin reglementarea națională în discuție în litigiul principal, caracterizat prin existența a două proceduri distincte și succesive pentru examinarea cererii prin care se urmărește obținerea statutului de refugiat și, respectiv, a cererii de protecție subsidiară, revine instanței de trimitere sarcina de a asigura respectarea, în cadrul fiecăreia dintre aceste proceduri, a drepturilor fundamentale ale solicitantului și în special a dreptului de a fi ascultat, în sensul că trebuie să aibă posibilitatea să își prezinte în mod util observațiile înainte de adoptarea oricărei decizii de respingere a acordării beneficiului protecției solicitate. Într un asemenea sistem, împrejurarea că persoana interesată a fost deja ascultată în mod legal cu ocazia examinării cererii sale de acordare a statutului de refugiat nu înseamnă că se poate face abstracție de această formalitate în cadrul procedurii privind cererea de protecție subsidiară.
____________1 - JO C 226, 30.7.2011.