Acțiune introdusă la 26 aprilie 2010 - Ferracci/Comisia

(Cauza T-192/10)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Pietro Ferracci (San Cesareo, Italia) (reprezentant: A. Nucara, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantului

Anularea deciziei Comisiei cuprinse în scrisoarea din 15 februarie 2010, prin care pârâta a reținut respingerea plângerilor prezentate de reclamant;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Această acţiune este introdusă împotriva deciziei care ar fi cuprinsă în scrisoarea din 15 februarie 2010, prin care a fost respinsă plângerea depusă de reclamant.

Această plângere se referă la scutirea de impozitul comunal pe imobile prevăzută la articolul 7 alineatul 1 litera i) din Decretul-lege nr. 504/1992, care, potrivit articolului 7 alineatul 2 bis din Decretul-lege nr. 203/2005, astfel cum a fost transformat în lege, este destinată să se aplice activităţilor enumerate la aceeași literă, indiferent de eventuala lor natură comercială. Potrivit reclamantei, această normă acordă un ajutor de stat în favoarea organismelor ecleziastice şi a organizațiilor nelucrative de utilitate socială, în măsura în care aceste subiecte desfăşoară activităţi comerciale sau alte activităţi economice în sensul clarificat prin jurisprudenţa comunitară.

În susținerea concluziilor sale, reclamantul invocă două motive.

În primul rând, reclamantul arată că decizia atacată este viciată de încălcarea și falsa aplicare, precum și de interpretarea eronată a articolului 108 alineatul (3) TFUE. Astfel, pârâta, pe baza plângerii reclamantului primite în data de 14 iunie 2006, a desfășurat o fază de investigări preliminare extrem de lungă, caracterizată printr-un schimb de scrisori intens cu reclamantul și prin cereri de informații adresate autorităților naționale, pentru a concluziona în final prin decizia atacată că nu există niciun dubiu că măsurile în discuție nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 TFUE.

Potrivit reclamantului, ar exista indicii clare, printre care timpul extraordinar de lung necesar pentru finalizarea investigației preliminare, pentru faptul că pârâta nu a fost capabilă să răspundă la îndoielile formulate în plângere și, în orice caz, ar fi trebuit cel puțin să dispună o investigare aprofundată prin intermediul procedurii oficiale de investigare prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE.

Pe de altă parte, dintr-o lectură atentă a deciziei care face obiectul prezentei acțiuni rezultă că pârâta ar fi avut dubii cu privire la natura de ajutor de stat a măsurilor contestate, dar ar fi optat în final pentru respingerea plângerii, fără a iniția procedura oficială și încălcând astfel interesul reclamantului de a prezenta observații cu privire la justificările pe care autoritățile italiene le-ar fi putut supune Comisiei în cadrul procedurii oficiale de investigare potrivit articolului 108 TFUE și a examinării necesare a compatibilității pe care trebuie să o efectueze Comisia pentru aprecierea intensității denaturării concurenței pe care regimul fiscal preferențial în discuție ar determina-o.

În al doilea rând, reclamantul arată că decizia contestată trebuie anulată din cauza carențelor de motivare pe care le conține, încălcând articolul 296 TFUE (fostul articol 253 din Tratatul CE).

____________