HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)
12 iulie 2012(*)
„Recurs — Marcă comunitară — Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) — Marca verbală WIR MACHEN DAS BESONDERE EINFACH — Marcă constituită dintr‑un slogan publicitar — Caracter distinctiv — Refuzul înregistrării”
În cauza C‑311/11 P,
având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 17 iunie 2011,
Smart Technologies ULC, cu sediul în Calgary (Canada), reprezentată de M. Edenborough, QC, și de T. Elias, barrister,
recurentă,
cealaltă parte în proces fiind:
Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de J. Crespo Carrillo, în calitate de agent,
pârât în primă instanță,
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul M. Safjan, președinte de cameră, și domnii M. Ilešič (raportor) și J.‑J. Kasel, judecători,
avocat general: domnul N. Jääskinen,
grefier: domnul K. Malacek, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 1 martie 2012,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin recursul formulat, Smart Technologies ULC (denumită în continuare „Smart Technologies”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 13 aprilie 2011, Smart Technologies/OAPI (WIR MACHEN DAS BESONDERE EINFACH) (T‑523/09, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care s‑a respins acțiunea acesteia având ca obiect anularea deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 29 septembrie 2009 (cauza R 554/2009‑2), privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a semnului verbal „WIR MACHEN DAS BESONDERE EINFACH” (denumită în continuare „decizia în litigiu”).
Cadrul juridic
2 Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1), care a intrat în vigoare la 13 aprilie 2009. Cu toate acestea, ținând seama de data depunerii cererii de înregistrare, prezentul litigiu continuă să fie guvernat de Regulamentul nr. 40/94.
3 Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 prevedea:
„[S]e respinge înregistrarea următoarelor:
[...]
(b) mărci care sunt lipsite de caracter distinctiv;
[...]”
Istoricul cauzei și decizia în litigiu
4 La 17 octombrie 2008, Smart Technologies a solicitat OAPI, în aplicarea Regulamentului nr. 40/94, înregistrarea ca marcă comunitară a semnului verbal „WIR MACHEN DAS BESONDERE EINFACH” („simplificăm ceea ce este special”). Produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasa 9 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri:
„Sisteme informatice care permit captarea de intrări coordonate, și anume calcule grafice, texte, desene și gesturi în vederea interacționării cu o afișare generată de computer prin utilizarea unui stilou, ac imprimator, deget sau mână; dispozitive de captare de intrări coordonate destinate utilizării cu proiecție frontală, retroproiecție și afișare directă; dispozitive de detectare a poziției absolute și relative care utilizează senzori mecanici și optici care permit interacțiunea cu un scaner, o suprafață tactilă, un ecran tactil, un dispozitiv de afișare a imaginilor sau într‑o zonă de interes în legătură cu o afișare; sisteme evolutive de detectare a poziției cu intrări generate prin unelte pasive și/sau active; generatoare de imagini care permit captarea textelor și a imaginilor grafice; software care permite procesarea textelor și a imaginilor grafice, precum și împărțirea accesului la și/sau stocarea de texte și imagini grafice pe o rețea informatică; software care permite împărțirea accesului la date și imagini local sau în amplasamente distincte din punct de vedere geografic; software care permite vizualizarea, editarea și împărțirea accesului la informații și imagini local sau în amplasamente distincte din punct de vedere geografic”.
5 Prin faxul din 21 ianuarie 2009, examinatorul a emis obiecții la înregistrarea mărcii solicitate, întemeiate pe articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94. Smart Technologies a răspuns obiecțiilor examinatorului prin scrisoarea din 19 martie 2009.
6 Prin decizia din 7 aprilie 2009, examinatorul a respins cererea de înregistrare cu care a fost sesizat pentru toate produsele avute în vedere în aceasta în temeiul dispoziției menționate, pentru motivul că marca solicitată este lipsită de caracter distinctiv.
7 Prin decizia în litigiu, Camera a doua de recurs a OAPI a respins calea de atac formulată de Smart Technologies împotriva respectivei decizii a examinatorului.
Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată
8 Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins acțiunea introdusă de Smart Technologies, la 23 decembrie 2009, împotriva deciziei în litigiu. Tribunalul a înlăturat astfel motivul unic invocat de recurentă, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât camera de recurs a concluzionat, în mod eronat, că lipsește caracterul distinctiv al mărcii solicitate.
9 În primul rând, Tribunalul a amintit, la punctele 22‑31 din hotărârea atacată, jurisprudența relevantă pentru stabilirea caracterului distinctiv al unei mărci și în special Hotărârea Curții din 21 ianuarie 2010, Audi/OAPI (C‑398/08 P, Rep., p. I‑535), cu privire la caracterul distinctiv al mărcilor constituite din sloganuri publicitare. În această privință, Tribunalul a subliniat la punctele 25‑27 din hotărârea menționată că, deși nu este necesar să se aplice sloganurilor publicitare criterii mai stricte decât cele aplicabile altor mărci, nu se poate exclude ca jurisprudența potrivit căreia stabilirea caracterului distinctiv al anumitor categorii de mărci s‑ar putea dovedi mai dificilă să fie de asemenea relevantă pentru mărcile verbale constituite din sloganuri publicitare.
10 În acest context, Tribunalul a amintit, la punctul 29 din hotărârea atacată, că simplul fapt că o marcă este percepută de publicul în cauză drept o formulă promoțională nu este, în sine, suficient pentru a concluziona că această marcă este lipsită de caracter distinctiv. Astfel, o asemenea marcă poate fi percepută concomitent ca o formulă promoțională și ca o indicație a originii comerciale a produselor și serviciilor în cauză. Tribunalul a considerat astfel, la punctul 30 din hotărârea menționată, că în cadrul analizei caracterului distinctiv nu este suficientă limitarea la a pune în evidență faptul că această marcă este constituită dintr‑o formulă promoțională și percepută astfel.
11 Tribunalul a concluzionat, la punctul 31 din hotărârea atacată, că o marcă constituită dintr‑un slogan publicitar trebuie considerată lipsită de caracter distinctiv dacă nu poate fi percepută de publicul relevant decât ca o simplă formulă promoțională. Cu toate acestea, unei astfel de mărci trebuie să i se recunoască un caracter distinctiv dacă, dincolo de funcția sa promoțională, poate fi percepută de la bun început de publicul relevant ca o indicație de origine comercială a produselor și serviciilor în cauză.
12 În al doilea rând, Tribunalul a examinat, la punctele 32‑42 din hotărârea atacată, existența caracterului distinctiv al mărcii solicitate. După ce a amintit, la punctele 33 și 34 din hotărârea atacată, că publicul relevant este constituit dintr‑un public germanofon specialist în informatică și că această marcă este compusă din combinarea a cinci cuvinte germane uzuale, Tribunalul, la punctele 35 și 36 din aceeași hotărâre, a calificat marca menționată drept slogan publicitar, care conține un mesaj elogios și nu cuprinde elemente neobișnuite din punctul de vedere al sintaxei și al gramaticii germane.
13 În această privință, Tribunalul a constatat mai întâi, la punctul 37 din hotărârea atacată, că concizia și termenii respectivului slogan nu introduc un joc de cuvinte și nici elemente de tensiune conceptuală sau de surpriză de natură să confere mărcii solicitate, în percepția publicului relevant, un caracter distinctiv. Tribunalul a subliniat în special, la același punct 37, că elementele caracteristice ale acestei mărci nu îi conferă o originalitate sau o pregnanță deosebită și nu declanșează un proces cognitiv sau un efort de interpretare la publicul relevant care să fie de natură să facă din aceasta altceva decât un simplu mesaj publicitar care laudă calitățile produselor avute în vedere de cererea de înregistrare a unei mărci. În plus, la punctul 38 din hotărârea menționată, Tribunalul a arătat că constatarea potrivit căreia marca menționată constituie un simplu slogan publicitar, făcând trimitere numai la calitățile produselor, nu este repusă în discuție de împrejurarea că o căutare pe internet nu a revelat utilizarea aceleiași mărci de către terți.
14 În continuare, la punctele 39 și 40 din hotărârea atacată, Tribunalul a înlăturat argumentul invocat de Smart Technologies potrivit căruia, făcând trimitere la producător prin utilizarea elementului „wir” („noi”), marca solicitată conține o indicație a originii comerciale a produselor și serviciilor în cauză. În special, la punctul 40 menționat, Tribunalul a arătat că utilizarea acestui element nu modifică faptul că această marcă rămâne un simplu slogan promoțional, care poate fi utilizat de orice operator, în domeniul informaticii și în multe alte domenii, și că publicul relevant nu va percepe în aceasta, dincolo de această informație promoțională, o indicație de origine comercială particulară.
15 În sfârșit, în ceea ce privește argumentul invocat de Smart Technologies potrivit căruia camera de recurs ar fi făcut anumite afirmații fără să le susțină prin dovezi, Tribunalul a apreciat, la punctul 41 din hotărârea atacată, că nimic nu interzice OAPI să ia în considerare, în vederea aprecierii pe care o face, fapte notorii, precum faptul că alte întreprinderi afirmă, în publicitatea lor pentru produse de înaltă tehnologie, că acestea sunt simplu de utilizat sau faptul că consumatorii sunt obișnuiți cu mesaje publicitare scurte, compacte și energice fără a le atribui o valoare de marcă.
Concluziile părților
16 Prin recursul formulat, Smart Technologies solicită Curții, cu titlu principal, anularea hotărârii atacate, modificarea deciziei în litigiu astfel încât să permită înregistrarea mărcii solicitate sau, în subsidiar, anularea acestei decizii, precum și obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
17 OAPI solicită respingerea recursului și obligarea Smart Technologies la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recurs
18 În susținerea recursului, Smart Technologies invocă două motive, întemeiate pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, precum și pe faptul că anumite constatări de fapt au fost calificate drept notorii de Tribunal fără ca acestea să fie susținute prin elemente de probă.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94
19 Primul motiv cuprinde trei aspecte. Prin intermediul primului aspect, Smart Technologies arată că Tribunalul a aplicat criterii eronate în aprecierea caracterului distinctiv al mărcii solicitate. Prin intermediul celui de al doilea aspect, această societate susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a calificat această marcă drept slogan, precum și că a considerat că este mai dificil de stabilit caracterul distinctiv al sloganurilor publicitare decât pentru celelalte categorii de mărci. Prin intermediul celui de al treilea aspect, recurenta reproșează Tribunalului că nu a concluzionat că în speță ar fi suficient un caracter distinctiv al respectivei mărci mai redus decât cel impus în general, dat fiind că publicul relevant este un public specializat.
Cu privire la primul aspect al primului motiv
— Argumentele părților
20 Prin intermediul primului aspect al primului motiv, Smart Technologies reproșează Tribunalului că s‑a limitat, în cadrul analizei caracterului distinctiv al mărcii solicitate, să examineze dacă aceasta era percepută, de publicul relevant, ca o simplă formulă promoțională. Procedând astfel, Tribunalul ar fi încălcat criteriile de apreciere a caracterului distinctiv al unui slogan publicitar, enunțate de Curte în Hotărârea Audi/OAPI, citată anterior. Mai precis, recurenta arată că punctul 31 din hotărârea atacată este contrar punctului 45 din Hotărârea Audi/OAPI menționată, în măsura în care Curtea a constatat la acest punct că faptul că o marcă este percepută ca o formulă promoțională nu are efecte asupra caracterului său distinctiv. În plus, aceeași eroare de drept ar fi comisă și la punctele 37 și 38 din hotărârea atacată, în care Tribunalul și‑ar concentra analiza asupra aspectului dacă marca menționată este percepută ca simplu mesaj publicitar, în condițiile în care ar fi trebuit să verifice dacă, independent de funcția sa promoțională, o astfel de marcă are vreun caracter distinctiv.
21 OAPI consideră că punctul 31 din hotărârea atacată nu este afectat de o eroare de drept, întrucât prima teză a acestui punct trebuie înțeleasă ținând seama de fraza următoare, potrivit căreia unei mărci constituite dintr‑un slogan publicitar trebuie să i se recunoască un caracter distinctiv dacă poate fi percepută de la bun început de publicul relevant ca o indicație a originii comerciale a produselor și serviciilor în cauză. În ceea ce privește punctele 37 și 38 din hotărârea menționată, OAPI susține că Tribunalul a analizat în acestea în mod clar caracterul distinctiv al mărcii solicitate făcând referire la bunurile și serviciile în cauză și considerând că acest semn nu este perceput de publicul relevant ca o indicație a originii comerciale a produselor și serviciilor în cauză.
— Aprecierea Curții
22 În conformitate cu prevederile articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, se respinge înregistrarea mărcilor care sunt lipsite de caracter distinctiv.
23 Dintr‑o jurisprudență constantă reiese că, în sensul acestui articol, caracterul distinctiv al unei mărci înseamnă că această marcă permite să se identifice produsul a cărui înregistrare este solicitată ca provenind de la o întreprindere determinată și, prin urmare, să se distingă acel produs de cele ale altor întreprinderi (Hotărârea din 29 aprilie 2004, Procter & Gamble/OAPI, C‑468/01 P-C‑472/01 P, Rec., p. I‑5141, punctul 32, Hotărârea din 21 octombrie 2004, OAPI/Erpo Möbelwerk, C‑64/02 P, Rec., p. I‑10031, punctul 42, Hotărârea din 8 mai 2008, Eurohypo/OAPI, C‑304/06 P, Rep., p. I‑3297, punctul 66, și Hotărârea Audi/OAPI, citată anterior, punctul 33).
24 Potrivit unei jurisprudențe de asemenea constante, acest caracter distinctiv trebuie apreciat, pe de o parte, în raport cu produsele sau cu serviciile a căror înregistrare este solicitată și, pe de altă parte, în raport cu percepția pe care publicul relevant o are asupra acestora (Hotărârile citate anterior Procter & Gamble/OAPI, punctul 33, Eurohypo/OAPI, punctul 67, și Audi/OAPI, punctul 34).
25 În ceea ce privește mărcile compuse din semne sau din indicații care sunt utilizate și ca sloganuri publicitare, indicații de calitate sau expresii ce incită la cumpărarea produselor sau a serviciilor vizate de aceste mărci, înregistrarea acestora nu este exclusă din cauza unei astfel de utilizări (Hotărârile citate anterior OAPI/Erpo Möbelwerk, punctul 41, și Audi/OAPI, punctul 35). Pentru a aprecia caracterul distinctiv al unor astfel de mărci, acestora nu trebuie să li se aplice criterii mai stricte decât cele aplicabile altor semne (Hotărârile citate anterior OAPI/Erpo Möbelwerk, punctul 32, și Audi/OAPI, punctul 36).
26 Cu toate acestea, din jurisprudența Curții reiese că, deși criteriile privind aprecierea caracterului distinctiv sunt aceleași pentru diferitele categorii de mărci, este posibil, în cadrul aplicării acestor criterii, ca percepția publicului relevant să nu fie în mod necesar aceeași pentru fiecare dintre aceste categorii și că, prin urmare, ar putea fi mai dificil să se stabilească caracterul distinctiv al unor mărci din anumite categorii față de mărci din alte categorii (Hotărârile citate anterior Procter & Gamble/OAPI, punctul 36, OAPI/Erpo Möbelwerk, punctul 34, și Audi/OAPI, punctul 37).
27 Deși Curtea nu a exclus că respectiva jurisprudență poate, în anumite condiții, să se dovedească relevantă pentru mărcile verbale constituite din sloganuri publicitare, aceasta a subliniat însă că dificultățile pe care le‑ar putea implica aceste sloganuri, prin însăși natura lor, în vederea stabilirii caracterului lor distinctiv – dificultăți de care este legitim să se țină cont – nu justifică fixarea unor criterii specifice care completează sau care derogă de la criteriul caracterului distinctiv astfel cum este interpretat în jurisprudența amintită la punctele 23 și 24 din prezenta hotărâre (Hotărârile citate anterior OAPI/Erpo Möbelwerk, punctele 35 și 36, și Audi/OAPI, punctul 38).
28 Curtea a stabilit de asemenea că nu este necesar ca un slogan publicitar să prezinte un „caracter de fantezie” sau chiar un „domeniu de tensiune conceptuală care ar avea drept consecință un efect de surpriză, creând astfel o puternică impresie” pentru ca un astfel de slogan să aibă caracterul distinctiv minim impus de articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 (Hotărârile citate anterior OAPI/Erpo Möbelwerk, punctele 31 și 32, și Audi/OAPI, punctul 39).
29 În plus, Curtea a considerat că, deși este adevărat că o marcă are un caracter distinctiv numai în măsura în care permite să se identifice produsele sau serviciile pentru care este solicitată înregistrarea ca provenind de la o întreprindere determinată, trebuie să se constate că simplul fapt că o marcă este percepută de publicul vizat drept o formulă promoțională și că, având în vedere caracterul său elogios, aceasta ar putea fi, în principiu, preluată și de alte întreprinderi nu este, în sine, suficient pentru a concluziona că această marcă este lipsită de caracter distinctiv (Hotărârea Audi/OAPI, citată anterior, punctul 44).
30 În această privință, Curtea a subliniat în special că faptul că o marcă verbală are o conotație elogioasă nu exclude ca aceasta să fie totuși aptă să garanteze consumatorilor proveniența produselor sau a serviciilor pe care aceasta le desemnează. Prin urmare, o astfel de marcă poate fi percepută de publicul vizat drept o formulă promoțională și, concomitent, drept o indicație a originii comerciale a produselor sau a serviciilor. În consecință, în măsura în care acest public percepe marca respectivă ca fiind o indicație a acestei origini, faptul că marca este simultan sau chiar în primul rând percepută drept o formulă promoțională nu are efect asupra caracterului său distinctiv (Hotărârea Audi/OAPI, citată anterior, punctul 45).
31 În lumina acestor principii trebuie analizat primul aspect al primului motiv invocat de Smart Technologies în susținerea recursului formulat.
32 În această privință, trebuie să se considere, contrar susținerilor Smart Technologies, că constatările efectuate de Tribunal la punctul 31 din hotărârea atacată nu țin de o încălcare a principiilor stabilite de Curte, în special la punctul 45 din Hotărârea Audi/OAPI, citată anterior, în care aceasta a apreciat că, în măsura în care publicul în cauză percepe marca drept o indicație a originii comerciale a produselor sau a serviciilor, faptul că marca este simultan sau chiar în primul rând percepută drept o formulă promoțională nu are efecte asupra caracterului său distinctiv.
33 Chiar dacă formula utilizată de Tribunal la punctul 31 din hotărârea atacată se deosebește de cea de la punctul 45 din Hotărârea Audi/OAPI, citată anterior, Tribunalul a confirmat în cuprinsul acestuia, înțeles în contextul său, faptul că caracterul distinctiv al mărcii solicitate depinde numai de aspectul dacă aceasta este percepută, de publicul relevant, ca o indicație a originii comerciale a produselor și serviciilor în cauză, admițând totodată că această marcă poate fi percepută de același public drept o formulă promoțională și, concomitent, drept o indicație a originii comerciale.
34 În această privință, trebuie subliniat că Tribunalul nu numai că s‑a referit în mod expres, la punctul 29 din hotărârea atacată, la elementele enunțate la punctele 44 și 45 din Hotărârea Audi/OAPI, citată anterior, ci a și efectuat, la punctul 32 și următoarele din hotărârea sa, o analiză a caracterului distinctiv al mărcii solicitate bazându‑se pe aceste elemente. În particular, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 40 din hotărârea atacată, această analiză a condus Tribunalul la concluzia că publicul relevant, pus în fața acestei mărci, nu va percepe în aceasta, dincolo de informația promoțională potrivit căreia produsele în cauză simplifică executarea unei sarcini complicate, o indicație de origine comercială particulară.
35 Astfel, din analiza Tribunalului rezultă cu claritate că acesta a ajuns la concluzia că marca menționată este lipsită de caracter distinctiv nu în temeiul faptului că este vorba despre o formulă promoțională, ci pentru motivul că nu este percepută de publicul relevant ca o indicație a originii comerciale a produselor și serviciilor în cauză.
36 În consecință, primul aspect al primului motiv trebuie respins ca neîntemeiat.
Cu privire la al doilea aspect al primului motiv
— Argumentele părților
37 Al doilea aspect al primului motiv poate fi împărțit în două părți distincte. Prin intermediul primei părți a acestui aspect, Smart Technologies arată că hotărârea atacată este viciată de o eroare de drept, dat fiind că subcategoria „sloganului”, în care Tribunalul a clasificat marca solicitată, nu figurează în regulamentele care guvernează domeniul mărcilor comunitare, dat fiind că aceasta nu este menționată la articolul 4 din Regulamentul nr. 40/94. Prin intermediul celei de a doua părți a acestui aspect, recurenta reproșează Tribunalului că a comis o eroare de drept ajungând, la punctele 26 și 27 din hotărârea atacată, la concluzia potrivit căreia caracterul distinctiv al sloganurilor publicitare este, la fel ca în cazul mărcilor tridimensionale, mai dificil de stabilit decât cel al altor categorii de mărci. În această privință, recurenta contestă în special posibilitatea, confirmată de punctul 35 din Hotărârea OAPI/Erpo Möbelwerk, citată anterior, de a aplica, prin analogie, mărcilor verbale constituite din sloganuri publicitare raționamentul efectuat de Curte la punctul 36 din Hotărârea Procter & Gamble/OAPI, citată anterior, potrivit căruia caracterul distinctiv al unei mărci tridimensionale ar putea fi mai dificil de stabilit decât cel al unei mărci verbale sau figurative.
38 OAPI arată, în ceea ce privește prima parte a acestui al doilea aspect, că Tribunalul nu a introdus o subcategorie de mărci referitoare la „sloganuri”, ci s‑a referit la marca verbală în cauză ca slogan, ceea ce ar fi, de altfel, confirmat de punctele 24 și 29 din hotărârea atacată. În ceea ce privește a doua parte a aceluiași aspect, OAPI susține că trebuie declarată vădit inadmisibilă, dat fiind că constatarea Tribunalului, de la punctul 27 din hotărârea menționată, constituie un citat literal al punctului 35 din Hotărârea OAPI/Erpo Möbelwerk, citată anterior, care nu ar putea constitui o eroare de drept.
— Aprecierea Curții
39 În ceea ce privește prima parte a celui de al doilea aspect al primului motiv, trebuie să se constate mai întâi că, contrar a ceea ce pretinde Smart Technologies, Tribunalul, calificând marca solicitată drept slogan, nu a creat o subcategorie specială sau chiar separată de cea a celorlalte semne verbale. Dimpotrivă, prin această calificare, Tribunalul a exprimat numai că în speță este vorba despre un semn verbal, care, astfel cum se subliniază în special la punctul 35 din hotărârea atacată, transmite publicului relevant un mesaj elogios sau, astfel cum se enunță la punctul 37 din hotărârea menționată, laudă calitățile produselor și serviciilor avute în vedere în cererea de înregistrare a unei mărci.
40 Apoi, împrejurarea că noțiunea „slogan” nu este menționată în mod expres în Regulamentul nr. 40/94 nu este de natură să stabilească faptul că Tribunalul ar fi considerat sloganurile publicitare drept o subcategorie de mărci. Astfel, articolul 4 din acest regulament, enumerând tipurile de semne care pot constitui o marcă comunitară în sensul acestuia, nu avea nicidecum ca obiect să stabilească sau să definească diferite categorii de mărci care ar fi constituite din aceste semne. Noțiunea „slogan”, la fel ca noțiunile „semn verbal” sau „marcă verbală”, a fost dezvoltată de jurisprudența referitoare la interpretarea regulamentului menționat, fără ca sloganurile respective să fie considerate ca o subcategorie specială a semnelor verbale sau chiar ca o categorie distinctă de acestea. Astfel, Curtea a calificat de mai multe ori drept sloganuri semnele verbale cu o conotație elogioasă (a se vedea în această privință în special Hotărârea din 4 octombrie 2001, Merz & Krell, C‑517/99, Rec., p. I‑6959, punctele 39 și 40, Hotărârea OAPI/Erpo Möbelwerk, citată anterior, punctele 35, 36, 41 și 44, precum și Hotărârea Audi/OAPI, citată anterior, punctele 56, 58, și 59).
41 În sfârșit, deși Tribunalul a caracterizat marca solicitată drept slogan publicitar, trebuie să se constate că, în orice caz, în vederea aprecierii caracterului său distinctiv, acesta nu a utilizat criterii diferite de cele utilizate pentru alte semne verbale. Dimpotrivă, astfel cum reiese cu claritate din cuprinsul punctului 25 din hotărârea atacată coroborat cu punctele 24 și 28 din aceasta, Tribunalul a considerat că nu trebuie să se aplice sloganurilor criterii mai stricte decât cele aplicabile altor semne.
42 În consecință, prima parte a celui de al doilea aspect al primului motiv trebuie respinsă ca neîntemeiată.
43 În ceea ce privește a doua parte a acestui aspect, trebuie arătat că, deși Tribunalul, la punctele 26 și 27 din hotărârea atacată, a citat jurisprudența Curții astfel cum este amintită la punctele 26 și 27 din prezenta hotărâre, potrivit căreia nu este exclusă posibilitatea ca, în anumite condiții, să se dovedească mai dificilă stabilirea caracterului distinctiv al sloganurilor publicitare, nu este mai puțin adevărat că, în cadrul analizei concrete a caracterului distinctiv al mărcii solicitate, acesta nu și‑a întemeiat concluzia pe prezumția potrivit căreia caracterul distinctiv al acestui semn este mai dificil de stabilit decât cel al altor semne verbale.
44 În consecință, a doua parte a celui de al doilea aspect al primului motiv, prin care Smart Technologies urmărește să repună în discuție jurisprudența referitoare la caracterul distinctiv al semnelor verbale, trebuie înlăturată ca inoperantă.
Cu privire la al treilea aspect al primului motiv
— Argumentele părților
45 Prin intermediul celui de al treilea aspect al primului motiv invocat, Smart Technologies arată că, în speță, un caracter distinctiv mai redus decât cel impus în general este suficient pentru a permite înregistrarea mărcii solicitate, dat fiind că publicul relevant este un public specializat, al cărui nivel de atenție și de cunoaștere este superior celui al consumatorului mediu. Aceasta susține că faptul că este singura utilizatoare a unei asemenea mărci, astfel cum a demonstrat o căutare efectuată pe internet, dovedește că această marcă este suficient de originală pentru a depăși acest nivel redus al caracterului distinctiv și că poate să o identifice ca fiind la originea produselor și serviciilor în cauză.
46 OAPI susține că Smart Technologies urmărește, prin intermediul acestui aspect al primului motiv, să repună în discuție aprecierea faptelor efectuată de Tribunal. În opinia OAPI, întrucât nicio denaturare a faptelor și a elementelor de probă nu a fost invocată de recurentă și nu poate fi evidențiată în speță, trebuie ca al treilea aspect al primului motiv să fie declarat vădit inadmisibil.
— Aprecierea Curții
47 În ceea ce privește al treilea aspect al primului motiv, trebuie amintit de la bun început că Tribunalul a constatat, la punctul 33 din hotărârea atacată, că publicul relevant este constituit dintr‑un public germanofon specialist în informatică, al cărui nivel de cunoaștere și de atenție în acest domeniu este superior celui al publicului larg.
48 În această privință, trebuie să se constate că faptul că publicul relevant este specializat nu poate avea o influență hotărâtoare asupra criteriilor juridice utilizate pentru aprecierea caracterului distinctiv al unui semn. Deși, desigur, este adevărat că gradul de atenție al publicului relevant specializat este, prin definiție, mai ridicat decât cel al consumatorului mediu, nu rezultă în mod necesar că un caracter distinctiv mai redus al semnului este suficient în cazul în care publicul relevant este specializat.
49 Astfel, după cum reiese dintr‑o jurisprudență constantă a Curții, pentru a aprecia dacă o marcă este sau nu este lipsită de caracter distinctiv, trebuie să se ia în considerare impresia de ansamblu pe care aceasta o produce (a se vedea în special Hotărârea Procter & Gamble/OAPI, citată anterior, punctul 44, Hotărârea din 30 iunie 2005, Eurocermex/OAPI, C‑286/04 P, Rec., p. I‑5797, punctul 22, și Hotărârea din 25 octombrie 2007, Develey/OAPI, C‑238/06 P, Rep., p. I‑9375, punctul 82).
50 Or, acest principiu ar putea fi repus în discuție dacă pragul de distinctivitate al unui semn verbal ar depinde, în general, de gradul de specializare al publicului relevant.
51 În orice caz, în ceea ce privește problema dacă marca solicitată a atins pragul de distinctivitate, trebuie subliniat că constatările referitoare la atenția, la percepția sau la atitudinea publicului relevant fac parte din domeniul aprecierilor de fapt (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2007, Henkel/OAPI, C‑144/06 P, Rep., p. I‑8109, punctul 51, Ordonanța din 9 iulie 2010, The Wellcome Foundation/OAPI, C‑461/09 P, punctul 20, și Ordonanța din 21 martie 2012, Fidelio/OAPI, C‑87/11 P, punctul 66).
52 Or, în conformitate cu articolul 256 alineatul (1) TFUE și cu articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, recursul se limitează la aspecte de drept. Așadar, Tribunalul este singurul competent să constate și să aprecieze faptele pertinente, precum și să aprecieze elementele de probă. Aprecierea acestor fapte și elemente de probă nu constituie, așadar, cu excepția cazului denaturării acestora, un aspect de drept supus, ca atare, controlului Curții în cadrul unui recurs (a se vedea în special Hotărârea din 18 decembrie 2008, Les Éditions Albert René/OAPI, C‑16/06 P, Rep., p. I‑10053, punctul 68, Hotărârea din 2 septembrie 2010, Calvin Klein Trademark Trust/OAPI, C‑254/09 P, Rep., p. I‑7989, punctul 49, și Hotărârea din 10 noiembrie 2011, LG Electronics/OAPI, C‑88/11 P, punctul 36).
53 O astfel de denaturare a faptelor trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile din dosar, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor (a se vedea în special Hotărârile citate anterior Les Éditions Albert René/OAPI, punctul 69, Calvin Klein Trademark Trust/OAPI, punctul 50, și LG Electronics/OAPI, punctul 37).
54 Întrucât recurenta nu a prezentat elemente care să permită să se considere că Tribunalul ar fi denaturat faptele în raport cu aprecierea caracterului distinctiv al mărcii solicitate, al treilea aspect al primului motiv trebuie înlăturat ca inadmisibil și, prin urmare, acesta trebuie respins.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o constatare de către Tribunal a unor fapte în lipsa vreunei dovezi
Argumentele părților
55 Prin intermediul celui de al doilea motiv, Smart Technologies reproșează Tribunalului că a confirmat, la punctul 41 din hotărârea atacată, anumite constatări de fapt ale camerei de recurs care nu au fost susținute prin dovezi, în special faptul, calificat de Tribunal drept notoriu, că consumatorii nu atribuie o valoare de marcă unor mesaje publicitare. Cu toate acestea, din cuprinsul punctului 59 din Hotărârea Audi/OAPI, citată anterior, ar reieși că consumatorii ar putea efectiv prezuma originea produselor pe baza unor sloganuri. În consecință, nu ar fi posibil să se considere notoriu faptul că consumatorii nu ar putea percepe mesaje publicitare ca reprezentând mărci.
56 OAPI susține că, de fapt, este notoriu că consumatorii sunt obișnuiți să vadă mesaje publicitare scurte, compacte și energice și că aceste mesaje sunt percepute în primul rând ca o afirmație publicitară elogioasă căreia nu îi atribuie, în principiu, o valoare de marcă. Pe de altă parte, OAPI nu neagă că astfel de mesaje pot fi percepute ca desemnând originea produselor, cu condiția să nu fie expresii pur promoționale și elogioase, lipsite de caracter distinctiv, sau să fi dobândit un caracter distinctiv prin utilizare. Aceasta ar fi situația în Hotărârea Audi/OAPI, citată anterior, în care ar fi vorba despre un slogan renumit, spre deosebire de cel în cauză în prezentul litigiu.
Aprecierea Curții
57 În ceea ce privește al doilea motiv invocat de Smart Technologies în susținerea recursului formulat, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, constatarea de către Tribunal a caracterului notoriu sau nu al faptelor pe care și‑a întemeiat decizia camera de recurs a OAPI constituie o apreciere de natură faptică care, cu excepția cazului denaturării, nu poate face obiectul controlului Curții în cadrul unui recurs (a se vedea Hotărârea din 22 iunie 2006, Storck/OAPI, C‑25/05 P, Rec., p. I‑5719, punctul 53, Ordonanța din 3 iunie 2009, Zipcar/OAPI, C‑394/08 P, punctul 42, precum și Ordonanța din 15 ianuarie 2010, Messer Group/Air Products and Chemicals, C‑579/08 P, punctul 37).
58 În măsura în care Smart Technologies reproșează Tribunalului că a respins, la punctul 41 din hotărârea atacată, argumentul său potrivit căruia camera de recurs ar fi făcut anumite constatări de fapt fără a le susține prin dovezi, este suficient să se arate că, invocând un astfel de motiv în cadrul recursului formulat, aceasta repune în discuție constatări de ordin faptic care intră în competența exclusivă a Tribunalului.
59 Întrucât în ceea ce privește constatările menționate nu se invocă nicio denaturare a faptelor și nici a elementelor de probă, al doilea motiv invocat de Smart Technologies în susținerea recursului formulat trebuie înlăturat ca inadmisibil.
60 Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că niciunul dintre cele două motive invocate de Smart Technologies în susținerea recursului formulat nu poate fi admis și că, prin urmare, acesta trebuie respins.
Cu privire la cheltuielile de judecată
61 Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 118 din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât OAPI a solicitat obligarea Smart Technologies la plata cheltuielilor de judecată, iar Smart Technologies a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară și hotărăște:
1) Respinge recursul.
2) Obligă Smart Technologies ULC la plata cheltuielilor de judecată.
Semnături