Acțiune introdusă la 11 august 2008 - Republica Italiană/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-305/08)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: F.Arena, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

Anularea articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 530/2008 al Comisiei din 12 iunie 2008 de stabilire a unor măsuri de urgență în ceea ce privește navele de pescuit cu plase-pungă care pescuiesc ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană, în partea în care interzice, începând cu 16 iunie 2008, pescuitul de ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană de către navele care arborează pavilionul Italiei și în partea în care interzice acestor nave reținerea la bord, plasarea în cuști în scopul îngrășării sau al creșterii, transbordarea, transferul sau debarcarea stocului de ton roșu;

obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Guvernul italian a atacat la Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 530/2008 al Comisiei din 12 iunie 2008 de stabilire a unor măsuri de urgență în ceea ce privește navele de pescuit cu plase-pungă care pescuiesc ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană.

Acțiunea se întemeiază pe cinci motive.

Prin intermediul primului motiv, reclamanta susține că regulamentul atacat ar fi afectat de o lipsă totală de motivare, în măsura în care afirmația potrivit căreia flota italiană și-a epuizat posibilitatea de pescuit la 16 iunie 2008 nu ar fi susținută de niciun alt argument decât simpla referire la existenţa anumitor date nespecificate aflate în posesia Comisiei și la cuprinsul (și acesta necunoscut) al rapoartelor inspectorilor Comisiei.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta invocă existența unui abuz de putere, afirmând că măsura de urgență prevăzută la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului a fost adoptată de către Comisie nu ca urmare a existenței premiselor prevăzute de această normă, ci în scopul diferit de a interveni cu privire la anumite presupuse neîndepliniri de către statul membru ale obligațiilor care îi revin în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1559/2007 al Consiliului.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, se invocă încălcarea articolelor 7 și 26 din Regulamentul nr. 2371/2002, în măsura în care, în opinia reclamantei, premisele de fapt indicate de Comisie ar fi permis cel mult adoptarea de măsuri conform articolului 26 citat (cu respectarea procedurii prevăzute de această dispoziție), iar nu conform articolului 7.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamanta susține că actul atacat a denaturat faptele, în măsura în care din informațiile autorităților italiene transmise Comisiei ar rezulta că, și în perioada ulterioară datei adoptării regulamentului atacat, cantitatea de ton roșu pescuită de navele care arborează pavilionul Italiei ar fi mai redusă decât 50 % din cota alocată, astfel încât premisa de fapt pe care se întemeiază măsura contestată (depășirea posibilității de pescuit de către flota italiană) nu ar fi valabilă.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv și ultimul, reclamanta invocă lipsa motivării cu privire la existența încălcărilor în raport cu Regulamentul nr. 1559/2007 la care se face de asemenea referire în mod generic în prevederea atacată, fără indicarea naturii acestora și a elementelor în temeiul cărora s-a considerat că statul membru reclamant continuă să nu își îndeplinească obligațiile ce rezultă din regulamentul citat.

____________