Cauza C‑672/16

Imofloresmira – Investimentos Imobiliários SA

împotriva

Autoridade Tributária e Aduaneira

[cerere de decizie preliminară formulată de le Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD)]

„Trimitere preliminară – Taxa pe valoarea adăugată – Directiva TVA –Scutire pentru operațiunile de leasing și de închiriere a bunurilor imobile – Drept de opțiune al persoanelor impozabile – Punere în aplicare de către statele membre – Deducerea taxei achitate în amonte – Utilizare în scopul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile – Regularizarea deducerii inițiale – Inadmisibilitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 28 februarie 2018

1.        Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte – Regularizarea deducerii efectuate inițial – Modificarea factorilor utilizați la stabilirea sumei taxei de dedus – Noțiune –Circumstanțe independente de voința persoanelor impozabile – Includere – Condiție –Respectarea principiilor fundamentale ale sistemului instituit de Directiva TVA – Restrângerea dreptului de deducere prin intermediul dispozițiilor aplicabile în materie de regularizări sau revocarea unui drept de deducere deja dobândit – Inadmisibilitate

[Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 185 alin. (1)]

2.        Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte – Regularizarea deducerii efectuate inițial – Utilizarea de bunuri și de servicii afectate întreprinderii pentru alte operațiuni decât operațiunile taxabile ale persoanei impozabile – Imobil care face obiectul opțiunii de impozitare care a rămas neocupat pentru o perioadă mai mare de doi ani în pofida intenției dovedite a persoanei impozabile de a‑l închiria – Reglementare națională care prevede regularizarea deducerii efectuate inițial – Inadmisibilitate

(Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 167, 168, 184, 185 și 187)

3.        Întrebări preliminare – Interpretare – Efectul în timp al hotărârilor de interpretare – Efect retroactiv – Limitare de către Curte – Condiții – Buna‑credință a mediilor interesate – Cerințe – Existența unor împrejurări excepționale

(art. 267 TFUE)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 45-49)

2.      Articolele 167, 168, 184, 185 și 187 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care prevede regularizarea taxei pe valoarea adăugată deduse inițial, pentru motivul că un imobil pentru care a fost exercitat dreptul de opțiune pentru impozitare este considerat ca nemaifiind utilizat de persoana impozabilă în scopul operațiunilor sale taxabile atunci când acest imobil a rămas neocupat pentru o perioadă mai mare de doi ani, chiar dacă se dovedește că persoana impozabilă a încercat să îl închirieze în această perioadă.

Trebuie să se amintească de asemenea că achiziționarea de bunuri sau servicii de către o persoană impozabilă care acționează în această calitate este cea care determină aplicarea sistemului de TVA și, prin urmare, a mecanismului de deducere. Utilizarea dată bunurilor sau serviciilor ori care este avută în vedere pentru acestea determină numai întinderea deducerii inițiale la care persoana impozabilă are dreptul în temeiul articolului 168 din Directiva TVA și întinderea eventualelor regularizări în perioadele următoare, dar nu afectează nașterea dreptului de deducere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 1991, Lennartz, C‑97/90, EU:C:1991:315, punctul 15).

Rezultă din aceasta că dreptul de deducere rămâne, în principiu, dobândit chiar dacă, ulterior, din cauza unor împrejurări independente de voința sa, persoana impozabilă nu utilizează bunurile și serviciile respective care au dat naștere dreptului de deducere în cadrul unor operațiuni taxabile (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 februarie 1996, INZO, C‑110/94, EU:C:1996:67, punctul 20, și Hotărârea din 15 ianuarie 1998, Ghent Coal Terminal, C‑37/95, EU:C:1998:1, punctele 19 și 20).

O interpretare diferită a Directivei TVA ar fi contrară principiului neutralității TVA‑ului în ceea ce privește sarcina fiscală a întreprinderii.

(a se vedea punctele 39, 40, 43 și 53 și dispozitivul)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 59-61)