Cauza C‑560/15

Europa Way Srl
și
Persidera SpA

împotriva

Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato)

„Trimitere preliminară – Rețele și servicii de comunicații electronice – Servicii de telecomunicații – Directivele 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/77/CE – Atribuirea drepturilor de utilizare a frecvențelor radio de difuzare digitală terestră pentru radio și televiziune – Anularea unei proceduri de selecție gratuite («beauty contest») în curs și înlocuirea acestei proceduri cu o procedură de licitație – Intervenția legiuitorului național – Independența autorităților naționale de reglementare – Consultare prealabilă – Criterii de atribuire – Încredere legitimă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 iulie 2017

1.        Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Examinarea compatibilității dreptului național cu dreptul Uniunii – Excludere – Furnizarea tuturor elementelor de interpretare proprii dreptului Uniunii instanței de trimitere – Includere

(art. 21 TFUE)

2.        Întrebări preliminare – Admisibilitate – Cerere care nu oferă nicio precizare asupra contextului factual și normativ și care nu expune motivele care justifică trimiterea la Curte – Inadmisibilitate

(art. 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 94)

3.        Apropierea legislațiilor – Sectorul telecomunicațiilor – Rețele și servicii de comunicații electronice – Cadru normativ – Directiva 2002/21 – Independența autorităților naționale de reglementare – Anularea de către legiuitorul național a unei proceduri de selecție pentru alocarea frecvențelor radio organizate de autoritatea menționată – Inadmisibilitate

[Directiva 2002/21 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (3a)]

4.        Apropierea legislațiilor – Sectorul telecomunicațiilor – Rețele și servicii de comunicații electronice – Cadru normativ – Directivele 2002/20, 2002/21 și 2002/77 – Înlocuirea unei proceduri gratuite de selecție pentru alocarea frecvențelor radio, lansată pentru a remedia excluderea nelegală a anumitor operatori de pe piață, cu o procedură oneroasă întemeiată pe un plan remaniat de alocare a frecvențelor radio după o limitare a numărului lor – Admisibilitate – Condiții – Verificare de către instanța națională

[Directiva 2002/20 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 și 7, și Directiva 2002/21 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 8 alin. (2)-(4) și art. 9; Directiva 2002/77 a Comisiei, art. 2 și 4]

5.        Dreptul Uniunii Europene – Principii – Protecția încrederii legitime – Anularea unei proceduri de selecție pentru alocarea frecvențelor radio – Încălcarea principiului protecției încrederii legitime – Lipsă

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 35 și 36)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 39-41 și 45-48)

3.      Articolul 3 alineatul (3a) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (directivă‑cadru), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009, trebuie interpretat în sensul că se opune anulării de către legiuitorul național a unei proceduri de selecție în curs pentru alocarea frecvențelor radio, organizată de autoritatea națională de reglementare competentă în împrejurări precum cele din litigiul principal, care a fost suspendată printr‑o decizie ministerială.

(a se vedea punctul 58 și dispozitiv 1)

4.      Articolul 9 din Directiva 2002/21, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140, articolele 3, 5 și 7 din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140, precum și articolele 2 și 4 din Directiva 2002/77/CE a Comisiei din 16 septembrie 2002 privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca o procedură gratuită de selecție pentru alocarea frecvențelor radio, care fusese lansată pentru a remedia excluderea nelegală a anumitor operatori de pe piață, să fie înlocuită cu o procedură oneroasă întemeiată pe un plan remaniat de alocare a frecvențelor radio după o limitare a numărului lor, cu condiția ca noua procedură de selecție să se bazeze pe criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale și să fie conformă cu obiectivele definite la articolul 8 alineatele (2)-(4) din Directiva 2002/21, astfel cum a fost modificată. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, având în vedere toate împrejurările relevante, dacă condițiile stabilite de procedura de selecție oneroasă sunt de natură să permită o intrare efectivă a noilor operatori pe piața televiziunii digitale fără să favorizeze în mod nejustificat operatorii deja prezenți pe piața televiziunii analogice sau digitale.

(a se vedea punctul 77 și dispozitiv 2)

5.      Principiul protecției încrederii legitime trebuie interpretat în sensul că nu se opune anulării unei proceduri de selecție pentru alocarea frecvențelor radio pentru simplul motiv că unii operatori, precum reclamantele din litigiul principal, fuseseră admiși în această procedură și, în calitate de ofertanți unici, le‑ar fi fost atribuite drepturi de utilizare a frecvențelor radio de difuzare digitală terestră pentru radio și televiziune dacă procedura nu ar fi fost anulată.

(a se vedea punctul 83 și dispozitiv 3)