Language of document :

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 octombrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-416/17)1

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Articolele 49 și 63 TFUE, precum și articolul 267 al treilea paragraf TFUE – Impozitare în lanț – Diferență de tratament în funcție de statul membru de reședință al subfilialei – Restituirea impozitului anticipat pe bunuri mobile prelevat în mod nejustificat – Cerințe referitoare la probele care justifică o astfel de restituire – Plafonarea dreptului la restituire – Discriminare – Instanță națională de ultim grad de jurisdicție – Obligația de trimitere preliminară)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland și W. Roels, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: E. de Moustier, A. Alidière și D. Colas, agenți)

Dispozitivul

Prin faptul că a refuzat să ia în considerare, pentru calcularea rambursării impozitului anticipat pe bunuri mobile plătit de o societate rezidentă pentru distribuirea de dividende plătite de o societate nerezidentă prin intermediul unei filiale nerezidente, impozitarea aplicată acestei a doua societăți asupra profiturilor subiacente respectivelor dividende, în condițiile în care mecanismul național de prevenire a dublei impuneri economice permite, în cazul unui lanț de participare pur intern, să se neutralizeze impozitarea aplicată dividendelor distribuite de o societate la fiecare nivel al acestui lanț de participare, Republica Franceză nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 49 și 63 TFUE.

Întrucât Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța) a omis să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 267 al treilea paragraf TFUE, pentru a se stabili dacă era necesar să refuze să ia în considerare, pentru calculul rambursării impozitului anticipat pe bunuri mobile plătit de o societate rezidentă pentru distribuirea de dividende plătite de o societate nerezidentă prin intermediul unei filiale nerezidente, impozitarea aplicată acestei a doua societăți asupra profiturilor subiacente respectivelor dividende, în condițiile în care interpretarea pe care a reținut o a dispozițiilor dreptului Uniunii în hotărârea din 10 decembrie 2012, Rhodia (FR:CESSR:2012:317074.20121210), și în hotărârea din 10 decembrie 2012, Accor (FR:CESSR:2012:317075.20121210), nu se impunea cu o asemenea evidență încât să nu lase loc niciunei îndoieli rezonabile, Republica Franceză nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 267 al treilea paragraf TFUE.

Respinge în rest acțiunea.

Comisia Europeană și Republica Franceză suportă, fiecare, propriile cheltuieli de judecată.

____________

1     JO C 293, 4.9.2017.