Language of document :

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 24 februarie 2022 (cereri de decizie preliminară formulate de Sąd Rejonowy dla Warszawy-Woli w Warszawie - Polonia) – A/O (C-143/20), G. W., E. S./A. Towarzystwo Ubezpieczeń Życie S.A. (C-213/20)

(Cauzele conexate C-143/20 și C-213/20)1

[Trimitere preliminară – Libera prestare a serviciilor – Asigurare de viață – Contracte de asigurare de viață cu capital variabil legate de fonduri de investiții denumite „unit-linked” – Directiva 2002/83/CE – Articolul 36 – Directiva 2002/92/CE – Articolul 12 alineatul (3) – Obligație de informare precontractuală – Informații cu privire la natura activelor care acoperă contracte de asigurare „unit-linked” – Domeniu de aplicare – Conținut – Directiva 2005/29/CE – Articolul 7 – Practici comerciale neloiale – Omisiune înșelătoare]

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy dla Warszawy-Woli w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamanți: A (C-143/20), G. W., E. S. (C-213/20)

Pârâte: O (C-143/20), A. Towarzystwo Ubezpieczeń Życie S.A. (C-213/20)

Dispozitivul

Articolul 36 alineatul (1) din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață trebuie interpretat în sensul că informațiile prevăzute la acest articol trebuie să fie comunicate consumatorului care aderă, în calitate de asigurat, la un contract de asigurare de viață de grup cu capital variabil legat de un fond de investiții încheiat între o întreprindere de asigurare și o întreprindere titulară a poliței de asigurare. Revine întreprinderii de asigurare sarcina de a comunica aceste informații întreprinderii titulare a poliței de asigurare, care trebuie să le transmită acestui consumator înainte de aderarea sa la contractul amintit, împreună cu orice alt detaliu care s-ar dovedi necesar ținând seama de cerințele și de nevoile acestuia, în conformitate cu dispoziția menționată coroborată cu articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări.

Articolul 36 alineatul (1) din Directiva 2002/83, coroborat cu punctul A subpunctul (a)12 din anexa III la aceasta, trebuie interpretat în sensul că indicarea naturii activelor care trebuie să fie comunicată unui consumator înainte de aderarea sa la un contract de asigurare de viață de grup cu capital variabil legat de un fond de investiții trebuie să cuprindă indicații privind caracteristicile esențiale ale acestor active. Aceste indicații:

–    trebuie să cuprindă informații clare, precise și ușor de înțeles cu privire la natura economică și juridică a activelor menționate, precum și cu privire la riscurile structurale legate de acestea și

–    nu trebuie să cuprindă neapărat informații exhaustive cu privire la natura și la amploarea tuturor riscurilor legate de investiția în activele respective, nici informații identice cu cele pe care emitentul instrumentelor financiare care le compun le-a comunicat întreprinderii de asigurare, în temeiul articolului 19 alineatul (3) din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului.

Articolul 36 alineatul (1) din Directiva 2002/83 trebuie interpretat în sensul că nu impune ca informațiile prevăzute la punctul A subpunctul (a)12 din anexa III la aceasta să fie obligatoriu comunicate consumatorului care aderă, în calitate de asigurat, la un contract de asigurare de viață de grup cu capital variabil legat de un fond de investiții în cadrul unei proceduri precontractuale distincte și că nu se opune unei dispoziții naționale în temeiul căreia ar fi suficient ca aceste informații să fie menționate în contractul respectiv, cu condiția ca acesta să îi fie transmis în timp util consumatorului menționat, anterior aderării sale, pentru a-i permite să facă, în cunoștință de cauză, o alegere informată cu privire la produsul de asigurare care corespunde cel mai bine nevoilor sale.

Articolul 36 alineatul (1) din Directiva 2002/83 trebuie interpretat în sensul că nu impune să se considere că executarea incorectă a obligației de comunicare a informațiilor prevăzute la punctul A subpunctul (a)12 din anexa III la aceasta determină nulitatea sau nevaliditatea unui contract de asigurare de viață de grup cu capital variabil legat de un fond de investiții sau a declarației de aderare la acesta și conferă astfel consumatorului care a aderat la contractul respectiv dreptul la rambursarea primelor de asigurare plătite, în măsura în care modalitățile procedurale prevăzute de dreptul național pentru exercitarea dreptului de a invoca această obligație de informare nu sunt de natură să repună în discuție efectivitatea acestui drept prin descurajarea consumatorului respectiv să îl exercite.

Articolul 7 din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretat în sensul că poate constitui o omisiune înșelătoare, în sensul acestei dispoziții, omisiunea de a comunica consumatorului care aderă la un contract de asigurare de viață de grup cu capital variabil legat de un fond de investiții informațiile prevăzute la articolul 36 alineatul (1) din Directiva 2002/83 coroborat cu punctul A subpunctul (a)12 din anexa III la aceasta.

____________

1     JO C 209, 22.6.2020.

    JO C 304, 14.9.2020.