Cauza C‑341/15

Hans Maschek

împotriva

Magistratsdirektion der Stadt Wien – Personalstelle Wiener Stadtwerke

(cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Wien)

„Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 2003/88/CE – Articolul 7 – Dreptul la concediu anual plătit – Pensionare la cererea persoanei interesate – Lucrător care nu a efectuat în întregime concediul anual plătit înainte de încetarea raportului său de muncă – Reglementare națională care exclude indemnizația financiară pentru concediul anual plătit neefectuat – Concediu medical – Funcționari”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 20 iulie 2016

Politica socială – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Organizarea timpului de lucru – Dreptul la concediul anual plătit – Indemnizație financiară pentru concediul neefectuat plătită la încetarea raportului de muncă – Reglementare națională care nu acordă această indemnizație lucrătorului care a introdus o cerere de pensionare și care nu poate să efectueze în întregime concediul anual plătit înainte de data încetării acestui raport – Inadmisibilitate – Dreptul la indemnizația menționată în cazul neexercitării funcției lucrătorului din motive de boală – Lipsa unui astfel de drept în cazul unui acord între lucrător și angajator care prevede obligația lucrătorului de a nu se prezenta la locul de muncă cu perceperea concomitentă a salariului – Limite – Neefectuarea în întregime a concediului din motive de boală – Posibilitatea statelor membre de a acorda lucrătorilor concedii anuale plătite suplimentare care se adaugă la concediul anual minim – Modalități și condiții

[Directiva 2003/88 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (2) și art. 15]

Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că:

–        se opune unei legislații naționale care îl privează de dreptul la o indemnizație financiară pentru concediul anual plătit neefectuat pe lucrătorul al cărui raport de muncă a încetat în urma cererii sale de pensionare și care nu a fost în măsură să efectueze în întregime concediul anual plătit înainte de data încetării acestui raport de muncă. Nu este relevant în această privință motivul pentru care a încetat raportul de muncă. Prin urmare, faptul că lucrătorul încetează din proprie inițiativă raportul de muncă nu are nicio incidență asupra dreptului său de a percepe, dacă este cazul, o indemnizație financiară pentru concediul anual plătit pe care nu a putut să îl efectueze înainte de încetarea raportului său de muncă;

–        un lucrător are dreptul, cu ocazia pensionării sale, la o indemnizație financiară pentru concediul anual plătit neefectuat pentru că nu și‑a exercitat funcția din motive de boală;

–        un lucrător al cărui raport de muncă a încetat și care, în temeiul unui acord încheiat cu angajatorul său, continuând totodată să își primească salariul, era obligat să nu se prezinte la locul de muncă pentru o perioadă determinată care preceda ieșirea sa la pensie nu are dreptul la o indemnizație financiară pentru concediul anual plătit neefectuat în această perioadă, cu excepția cazului în care nu a putut să efectueze acest concediu din motive de boală;

–        este de competența statelor membre, pe de o parte, să decidă dacă acordă lucrătorilor concediu anual plătit suplimentar care se adaugă la concediul anual plătit minim de patru săptămâni prevăzut la articolul 7 din Directiva 2003/88. În această ipoteză, statele membre pot prevedea să acorde unui lucrător care nu a efectuat în întregime concediul anual plătit suplimentar înainte de încetarea raportului de muncă un drept la o indemnizație financiară corespunzătoare acestei perioade suplimentare. Pe de altă parte, este de competența statelor membre să stabilească condițiile acestei acordări. Astfel, deși Directiva 2003/88 are ca obiect stabilirea cerințelor minime de securitate și sănătate în materia organizării timpului de lucru pe care statele membre trebuie să le respecte, acestea din urmă dispun, conform articolului 15 din această directivă, de posibilitatea de a introduce dispoziții mai favorabile lucrătorilor.

(a se vedea punctele 28, 29, 32, 35, 38 și 40 și dispozitivul)