Acțiune introdusă la 9 octombrie 2009 - Neubrandenburger Wohnungsgesellschaft/Comisia
(Cauza T-407/09)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Neubrandenburger Wohnungsgesellschaft mbH (Neubrandenburg, Germania) (reprezentanți: M. Núñez Müller şi J. Dammann, avocaţi)
Pârâtă: Comisia Comunităţilor Europene
Concluziile reclamantei
Anularea Deciziei D/53320 a Comisiei din 29 iulie 2009;
în subsidiar, constatarea faptului că, încălcând obligațiile care îi revin în temeiul articolului 88 CE și al Regulamentului (CE) nr. 659/1999, Comisia a omis să deschidă procedura oficială de investigare potrivit articolului 88 alineatul (2) CE;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamanta contestă Decizia D/53320 a Comisiei din 29 iulie 2009 privind procedura CP 141/2004 - Germania, potenţiale ajutoare în legătură cu privatizarea de locuinţe în Neubrandenburg. Prin această decizie, în opinia preliminară exprimată de Comisie, contractele încheiate de reclamantă în cadrul privatizării de locuinţe publice în Neubrandenburg care fac obiectul unei acţiuni formulate de reclamantă nu cuprind ajutoare de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE.
În subsidiar, reclamanta solicită să se constate faptul că, încălcând obligațiile care îi revin, Comisia a omis să deschidă procedura oficială de investigare potrivit articolului 88 alineatul (2) CE.
În susţinerea acţiunii în anulare, reclamanta invocă patru motive.
În primul rând, reclamanta susţine că decizia atacată trebuie anulată întrucât Comisia a omis să deschidă procedura oficială de investigare potrivit articolului 88 alineatul (2) CE, deși în cursul fazei preliminare de examinare, deschise ca urmare a acţiunii reclamantei, a fost confruntată cu serioase dificultăţi la aprecierea compatibilităţii măsurilor în litigiu cu piaţa comună. În al doilea rând, constatând că respectivele contracte în litigiu nu cuprindeau ajutoare de stat, Comisia ar fi încălcat articolul 87 alineatul (1) CE, Comisia ar fi abuzat de puterea sa discreţionară. În sfârșit, se invocă faptul că decizia atacată a fost motivată insuficient, încălcându-se articolul 253 CE.
În susţinerea acţiunii în constatarea abţinerii de a acţiona, formulată în subsidiar, reclamanta invocă trei motive.
În primul rând, reclamanta susţine în această privinţă că, în pofida invitaţiei formale adresate de aceasta potrivit articolului 232 alineatul (2) CE, Comisia nu a acţionat, deși era obligată să deschidă procedura oficială de investigare, ca urmare a dificultăţilor întâmpinate la aprecierea contractelor în litigiu în cadrul procedurii preliminare de examinare. În al doilea rând, reclamanta susţine că, nedeschizând procedura, Comisia a încălcat de asemenea articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999
1, întrucât în cadrul procedurii preliminare de examinare ar fi existat motive de îndoială cu privire la compatibilitatea contractelor în litigiu cu piaţa comună. În al treilea rând, reclamanta susţine că, iniţiind procedura de investigare numai în scopuri dilatorii până la încheierea procedurii paralele dintre reclamantă și beneficiarii ajutorului, pendinte în faţa instanţelor naţionale, Comisia a încălcat repartizarea competenţelor în materie de control al ajutoarelor de stat între Comisie și instanţele naţionale, prevăzută la articolele 87 și 88 CE.