Cauza T‑90/11

Ordre national des pharmaciens (ONP) și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piața franceză a analizelor de biologie medicală – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE – Asociere de întreprinderi – Ordin profesional – Obiectul inspecției și al anchetei – Condiții de aplicare a articolului 101 TFUE – Încălcare prin obiect – Preț minim și obstacole în calea dezvoltării grupurilor de laboratoare – Încălcare unică și continuă – Probă – Erori de apreciere de fapt și erori de drept – Cuantumul amenzii – Punctul 37 din Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor – Competență de fond”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 10 decembrie 2014

1.      Concurență – Norme ale Uniunii – Întreprindere – Noțiune – Exercitarea unei activități economice – Activități legate de exercitarea prerogativelor de putere publică – Excludere – Limite – Abuz de putere

[art. 101 alin. (1) TFUE]

2.      Înțelegeri – Decizii ale unor asocieri de întreprinderi – Noțiunea de asociere de întreprinderi – Ordin profesional – Criterii de apreciere – Ordinul național al farmaciștilor – Includere – Atingere adusă concurenței – Justificare întemeiată pe interesul general – Lipsă în cazul depășirii de către ordinul profesional a cadrului stabilit de legiuitor – Aplicarea normelor de concurență

[art. 101 alin. (1) TFUE]

3.      Concurență – Norme ale Uniunii – Puterea statelor membre de a crea restricții privind libertatea de stabilire pentru motive de protecție a sănătății publice – Irelevanță pentru imposibilitatea operatorilor privați de a se sustrage de la aplicarea normelor de concurență

[art. 49 TFUE și art. 101 alin. (1) TFUE]

4.      Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării – Întinderea sarcinii probei – Aprecierea elementelor de probă în ansamblu – Control jurisdicțional – Întindere

[art. 101 alin. (1) TFUE, Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2 și art. 31]

5.      Înțelegeri – Decizii ale unor asocieri de întreprinderi – Ordinul farmaciștilor – Obligația de a acționa în cadrul stabilit de o reglementare națională conformă cu dreptul Uniunii

[art. 101 alin. (1) TFUE]

6.      Înțelegeri – Decizii ale unor asocieri de întreprinderi – Ordinul farmaciștilor – Decizii adoptate prin abuz de putere legală – Inadmisibilitate

[art. 101 alin. (1) TFUE]

7.      Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Decizie prin care se dispune o inspecție – Obligația de motivare – Conținut – Obligația de a indica obiectul și scopul inspecției fără să efectueze o calificare juridică a încălcărilor vizate

[art. 101 alin. (1) TFUE și art. 296 TFUE, Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

8.      Acțiune în anulare – Admisibilitate – Persoane fizice sau juridice – Întreprindere căreia îi este adresată o comunicare privind obiecțiunile care nu a contestat elementele de fapt sau de drept în cursul procedurii administrative – Limitarea exercitării dreptului de a formula o cale de atac – Lipsă

[art. 101 TFUE, art. 102 TFUE și art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și art. 52 alin. (1)]

9.      Concurență – Procedură administrativă – Competențe de investigare ale Comisiei – Utilizarea de informații obținute în cursul unei investigații – Limite – Inițierea unei investigații cu privire la comportamentele contrare normelor de concurență într‑un alt sector descoperite în mod incident cu ocazia unei verificări – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

10.    Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Obiect sau efect anticoncurențial – Criterii de apreciere – Aplicarea acelorași criterii în cazul unui acord, al unei decizii sau al unei practici concertate

[art. 101 alin. (1) TFUE]

11.    Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere – Obiect anticoncurențial – Constatare suficientă – Distincție între încălcări prin obiect și încălcări prin efect

[art. 101 alin. (1) TFUE]

12.    Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Acord care vizează restrângerea concurenței – Urmărirea simultană a unor obiective legitime – Irelevanță – Depășirea de către un ordin profesional a limitelor misiunii sale legale – Încălcarea normelor de concurență

[art. 101 alin. (1) TFUE]

13.    Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții – Dezvoltarea unui motiv existent – Inexistența unei dezvoltări – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c) și art. 48 alin. (2)]

14.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competența pe fond a instanței Uniunii – Întindere

[art. 101 TFUE și art. 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și art. 31]

15.    Concurență – Amenzi – Decizie de aplicare a unor amenzi – Obligația de motivare –Conținut – Indicarea elementelor de apreciere care i‑au permis Comisiei să evalueze gravitatea și durata încălcării – Indicare suficientă

[art. 101 TFUE, art. 261 TFUE și art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și art. 31]

16.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Putere de apreciere a Comisiei – Obligația Comisiei de a‑și respecta practica decizională anterioară – Lipsă

[art. 101 TFUE și art. 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

17.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Caracter disuasiv al amenzii – Efect disuasiv atât în privința întreprinderii autoare a încălcării, cât și în privința terților

[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

18.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Criterii de apreciere

[art. 101 alin. (1), TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

19.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Obligația de a lua în considerare impactul real asupra pieței – Lipsă – Rol primordial al criteriului întemeiat pe natura încălcării

[art. 101 alin. (1), TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

20.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Circumstanțe atenuante – Acțiuni ale puterilor publice care au influențat comportamentul incriminat

[art. 101 alin. (1), TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

21.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Obligația de a lua în considerare situația financiară a întreprinderii în cauză – Lipsă – Capacitate reală de contribuție a întreprinderii într‑un context social particular – Luare în considerare

[art. 101 alin. (1), TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

1.      În domeniul dreptului concurenței, normele de concurență ale tratatului nu se aplică unei activități care, prin natură, prin regulile pe care trebuie să le respecte și prin obiect, nu aparține sferei schimburilor economice sau are legătură cu exercitarea unor prerogative de putere publică. Cu toate acestea, în ceea ce privește competența în materie disciplinară a unui ordin profesional, existența unei astfel de prerogative nu poate oferi o protecție absolută împotriva oricărei afirmații privind un comportament restrictiv de concurență, întrucât exercitarea în mod clar necorespunzătoare a unei astfel de puteri ar consta, în orice caz, într‑un abuz de această putere.

(a se vedea punctele 36, 197 și 207)

2.      Nu orice decizie a unei asocieri de întreprinderi care restrânge libertatea de acțiune a părților sau a uneia dintre ele intră în mod necesar în sfera interdicției prevăzute la articolul 101 alineatul (1) TFUE. Astfel, în scopul aplicării acestei dispoziții într‑o speță, este necesar să se țină cont de contextul global în care decizia asocierii de întreprinderi în cauză a fost adoptată sau își produce efectele și în special de obiectivele acesteia. Trebuie să se examineze în continuare dacă efectele restrictive de concurență care decurg de aici sunt inerente urmăririi obiectivelor menționate. Astfel, motive de interes general, în special interesul bunei exercitări a unei profesii, pot justifica neaplicarea articolului 101 alineatul (1) TFUE în cazul anumitor restricții privind concurența atunci când sunt necesare. În această privință, acțiunea unui ordin profesional care reunește farmaciștii, dintre care cel puțin o parte desfășoară o activitate economică și pot fi calificați drept întreprinderi, trebuie să se situeze în cadrul juridic creat de legiuitor și de autoritățile administrative, Ordinul însuși neavând competență normativă.

În consecință, atunci când acest ordin acționează pe baza unei interpretări contrare sensului literal al textelor, chiar adoptă interpretarea cea mai restrictivă a acestora în cadrul unei anumite strategii, comportamentele sale nu pot să nu intre în domeniul de aplicare al articolului 101 alineatul (1) TFUE în temeiul argumentului potrivit căruia acestea sunt inerente urmăririi unui obiectiv legitim. Astfel, nu revine unui organ reprezentativ al persoanelor private sarcina de a extinde sfera de protecție a legii dintr‑o preocupare pentru protejarea interesului unui grup, din moment ce legiuitorul a trasat limitele protecției oferite și a lăsat posibilitatea unei anumite concurențe.

(a se vedea punctele 37, 38, 40, 41 și 347)

3.      Recunoașterea competenței statelor membre de a crea restricții privind libertatea de stabilire în numele protecției sănătății publice nu permite actorilor privați sau organelor care îi reprezintă să se sustragă de la aplicarea normelor tratatului în materia dreptului concurenței, impunând restricții privind concurența pe care statul însuși nu le prevede.

(a se vedea punctul 49)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 53-57 și 61)

5.      În materie de aplicare a normelor de concurență, atunci când un legiuitor național a considerat că independența unei profesii poate fi garantată suficient prin aplicarea coroborată a două blocaje, mai precis, pe de o parte, limitarea participațiilor la capitalul SEL ale persoanelor din afara profesiei la un maxim de 25 % și, pe de altă parte, deținerea majorității drepturilor de vot de către persoane care își exercită profesia în cadrul SEL, un ordin al farmaciștilor trebuie să acționeze în cadrul acestor limite, dat fiind că principiul independenței profesionale nu poate fi un pretext pentru limitarea accesului la capitalul SEL în structuri conforme legii. Rezultă că intervențiile unui astfel de ordin, care a ales în mod sistematic să impună interpretarea cea mai defavorabilă în ceea ce privește deschiderea pieței pentru grupurile de laboratoare, au caracter excesiv.

De asemenea, în ceea ce privește utilizarea tehnicii dezmembrării, care constă în divizarea dreptului de proprietate asupra părților unei SEL între uzufruct, care conferă dreptul de vot cu privire la repartizarea beneficiilor și care dă dreptul la perceperea dividendelor, și nuda proprietate, un astfel de ordin adoptă o poziție de principiu care nu este conformă cu cadrul legal aplicabil la data la care au avut loc faptele și care l‑a determinat să se opună unor construcții conforme legii, impunând lipsa unei trimiteri în statut la orice dezmembrare, independent de partea din capital deținută.

(a se vedea punctele 89, 91, 100, 110, 125 și 126)

6.      În materie de aplicare a normelor de concurență, în fața unui cadru național legal despre care nu se contestă că poate da naștere la interpretare, un ordin al farmaciștilor nu respectă limitele competențelor sale legale, arogându‑și o anumită competență normativă și îngreunând obligațiile societăților de exercitare a unei profesii liberale care urmăresc să recurgă la posibilitățile legale de deschidere a capitalului lor printre altele atunci când impune, în mod repetat și bazându‑se pe o interpretare a legii care îi aparține, ca mișcările de acțiuni cu privire la capitalul unor astfel de societăți care acționează în cadrul grupului să îi fie comunicate, iar în cazul unui refuz depune plângere și inițiază în mod sistematic proceduri disciplinare în privința societăților în cauză, și atunci când din documente reiese o strategie care constă în încercarea de a împiedica pătrunderea grupurilor de laboratoare pe piață.

(a se vedea punctele 170, 180, 186 și 192)

7.      În materie de punere în aplicare a normelor de concurență, din articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003, potrivit căruia decizia de inspecție trebuie să indice „obiectul și scopul inspecției” în vederea protejării dreptului la apărare al întreprinderilor în cauză în acest stadiu al investigației, decurge o obligație de motivare a unei decizii de inspecție. În această privință, chiar dacă Comisia trebuie să indice cât mai precis posibil prezumțiile pe care intenționează să le verifice, aceasta nu este obligată să efectueze o calificare juridică exactă a încălcărilor vizate. Doar o descriere a caracteristicilor esențiale ale încălcării suspectate este de obligația Comisiei, întrucât aceasta nu dispune încă de informații precise pentru a face o apreciere juridică specifică, ci trebuie mai întâi să verifice temeinicia suspiciunilor sale, precum și întinderea faptelor intervenite.

(a se vedea punctele 219-221 și 231)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 223)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 235)

10.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 305)

11.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 307-310)

12.    Într‑un context economic și juridic care se caracterizează printr‑o piață reglementată și protejată a serviciilor de analize de biologie medicală, care lasă numai o posibilitate redusă de concurență cu privire la prețuri prin intermediul rabaturilor pentru analizele realizate în cadrul medicinei muncii, între laboratoare și cu unități spitalicești sau organisme de securitate socială, deciziile și practicile unui ordin al farmaciștilor care vizau stabilirea prețurilor de piață au un obiect anticoncurențial contrar articolului 101 alineatul (1) TFUE, fără să fie necesar să se demonstreze efectele lor concrete pe piață. În aceste condiții, nu se poate susține că obiectivul ordinului în materie de rabaturi este să protejeze sănătatea publică, asigurând respectarea principiului independenței profesionale a farmacistului specializat în analize clinice, din moment ce acțiunea Ordinului în materie de rabaturi se întemeiază pe o interpretare extensivă a cadrului legal. În orice caz, faptul că Ordinul ar fi putut urmări un obiectiv legitim nu exclude ca acțiunea sa în materie de rabaturi să poată fi considerată ca având un obiect restrictiv de concurență.

(a se vedea punctele 322, 327, 346 și 347)

13.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 334-342)

14.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 351-353)

15.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 356)

16.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 359 și 360)

17.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 362)

18.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 359, 361, 365 și 369)

19.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 370 și 371)

20.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 375-382)

21.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 384-388)