HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)
10 noiembrie 2010
Cauza T‑260/09 P
Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
împotriva
Manuel Simões Dos Santos
„Recurs — Recurs incident — Funcție publică — Funcționari — Promovare — Exercițiul de promovare 2003 — Anulare și recalculare a numărului de puncte de merit — Executarea unei hotărâri a Tribunalului — Autoritate de lucru judecat — Temei legal — Neretroactivitate — Încredere legitimă — Prejudiciu material — Pierderea oportunității de a fi promovat — Prejudiciu moral”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 5 mai 2009, Simões Dos Santos/OAPI (F‑27/08, RepFP, p. I‑A‑1‑113 și II‑A‑1‑613), și având ca obiect anularea acestei hotărâri. Recurs incident formulat de domnul Simões Dos Santos
Decizia: Anulează punctele 2‑5 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 5 mai 2009, Simões Dos Santos/OAPI (F‑27/08, RepFP, p. I‑A‑1‑113 și II‑A‑1‑613). Respinge în rest recursul principal și recursul incident. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Funcției Publice. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Promovare — Adoptarea unui nou sistem de promovare — Retragerea punctelor de merit dobândite în temeiul vechiului sistem — Încălcarea principiilor neretroactivității, protecției încrederii legitime și securității juridice
(Statutul funcționarilor, art. 45)
2. Funcționari — Promovare — Adoptarea unui nou sistem de promovare — Retragerea punctelor de merit dobândite în temeiul vechiului sistem — Necesitatea unui temei legal expres, precis și lipsit de ambiguitate
(Statutul funcționarilor, art. 45, 90 și 91)
3. Funcționari — Promovare — Adoptarea unui nou sistem de promovare — Retragerea punctelor de merit dobândite în temeiul vechiului sistem — Funcționar care are un sold sporit de puncte de merit ca urmare a vechimii sale îndelungate
(Statutul funcționarilor, art. 45)
4. Acțiune în anulare — Hotărâre de anulare — Efecte — Obligația de a adopta măsuri de executare
(art. 233 primul paragraf CE)
5. Funcționari — Acțiune — Competență de fond — Obligare din oficiu a instituției pârâte la plata unei despăgubiri în caz de daune produse ca urmare a unei greșeli de serviciu
[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]
6. Funcționari — Acțiune — Competență de fond — Întindere — Limite — Respectarea principiului contradictorialității
[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]
7. Funcționari — Acțiune — Competență de fond — Repararea prejudiciului material apărut sub forma pierderii unei oportunități — Evaluare — Criterii
[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]
1. Principiul neretroactivității, cel al securității juridice și cel al protecției încrederii legitime nu pot fi extinse până la a împiedica o nouă normă să se aplice efectelor viitoare ale unor situații apărute sub incidența normei vechi. În schimb, normele de fond sau normele de drept material trebuie interpretate în sensul că nu vizează situații dobândite anterior intrării lor în vigoare decât în măsura în care reiese clar din cuprinsul, din obiectivul sau din economia lor că trebuie să li se atribuie un astfel de efect. De asemenea, aceste principii se opun ca aplicarea în timp a unui act al Uniunii să aibă un punct de plecare stabilit la o dată anterioară publicării, în afară de cazul în care, în mod excepțional, acest lucru este impus de scopul preconizat, iar încrederea legitimă a persoanelor interesate este pe deplin respectată. În plus, nu este posibil, fără a înlătura orice efect util al căilor de atac ce permit invocarea la instanța Uniunii a unei încălcări prin actul contestat a principiilor neretroactivității, securității juridice și protecției încrederii legitime, nici ca scopul care poate justifica retroactivitatea unui act de aplicabilitate generală să dispară prin efectul retroactiv propriu‑zis al acestui act, care nu poate fi decât un efect al lui, nici să coincidă cu simpla voință a autorului actului ulterior de a îndrepta retroactiv o omisiune din actul inițial.
Cu toate că neluarea în considerare de către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) în mod integral și identic a punctelor de merit acordate în temeiul vechiului sistem de evaluare și de promovare a funcționarilor corespunde unei alegeri legitime a Oficiului, în exercitarea puterii sale discreționare de a pune în aplicare și de a modifica sistemul de evaluare și de promovare a funcționarilor, Oficiul nu se poate întemeia pe obiectivele urmărite prin reforma acestui sistem, care constă în remedierea deficiențelor sistemului rezultate din atribuirea de puncte de merit excesive în temeiul unei vechimi foarte îndelungate, mai degrabă decât în temeiul meritelor actuale ale funcționarului vizat, în cazul în care nu explică motivele pentru care, în loc de a anula retroactiv soldurile de puncte de merit rezultate din vechiul sistem, nu era posibilă convertirea acestora, cu efect imediat, în puncte de merit specifice noului sistem de evaluare și de promovare, fără ca aceasta să aducă atingere obiectivelor menționate. Într‑un astfel de caz, obiectivul care constă în înlăturarea deficiențelor vechiului sistem de evaluare și de promovare nu constituie în sine un scop suficient de natură să justifice aplicarea retroactivă a unei decizii de retragere a punctelor de merit dobândite.
În plus, o astfel de decizie constituie o încălcare a încrederii legitime a funcționarului vizat, în cazul în care acesta se putea aștepta în mod legitim, în temeiul unei hotărâri de anulare a deciziei de retragere a punctelor pentru lipsa temeiului legal, ca soldul punctelor sale de merit dobândite în temeiul vechiului sistem să nu îi fie retras cu efect retroactiv, indiferent de o eventuală modificare a soldului respectiv cu efect imediat și pentru viitor.
(a se vedea punctele 48, 52, 54, 60, 62 și 63)
Trimitere la:
Curte: 25 ianuarie 1979, Weingut Decker, 99/78, Rec., p. 101, punctul 8; 11 iulie 1991, Crispoltoni, C‑368/89, Rec., p. I‑3695, punctul 17; 11 decembrie 2008, Comisia/Freistaat Sachsen, C‑334/07 P, Rep., p. I‑9465, punctele 43 și 44; 19 martie 2009, Mitsui & Co. Deutschland, C‑256/07, Rep., p. I‑1951, punctul 2 și jurisprudența citată;
Tribunal: 14 februarie 2007, Simões Dos Santos/OAPI, T‑435/04, RepFP, p. I‑A‑2‑61 și II‑A‑2‑427, punctul 100; 7 octombrie 2009, Vischim/Comisia, T‑380/06, Rep., p. II‑3911, punctul 82 și jurisprudența citată
2. O reglementare internă adoptată de o instituție sau de o agenție a Uniunii privind punerea în aplicare a unui nou sistem de evaluare și de promovare a funcționarilor care prevede retragerea punctelor de merit dobândite în temeiul vechiului sistem de evaluare și de promovare trebuie să cuprindă o normă specifică, utilizată drept temei legal pentru îndeplinirea obiectivului de reformare a sistemului menționat, respectiv o normă expresă și suficient de clară și de precisă care să prevadă dispariția punctelor de merit acumulate de funcționarii instituției sau ai agenției în temeiul vechiului sistem.
Lipsa unui astfel de temei legal constituie o nelegalitate care nu poate fi regularizată printr‑un act ulterior cu efect retroactiv.
Astfel, o astfel de deficiență nu reprezintă un simplu viciu de formă, care ar putea fi regularizat retroactiv, prin intermediul unui act de interpretare, ci constituie o nelegalitate gravă și ireversibilă, contrară principiilor legalității și securității juridice. În plus, în caz contrar, efectul util al căilor de atac prin care se urmărește anularea unui act sau constatarea nelegalității acestuia pentru lipsa temeiului legal nu ar mai fi asigurat, dat fiind că instituția sau agenția vizată ar putea înlătura retroactiv efectele unei astfel de anulări sau ale unei astfel de constatări a nelegalității și astfel ar putea modifica o situație juridică trecută ca și cum această nelegalitate gravă și ireversibilă nu ar fi fost niciodată săvârșită, ceea ce ar echivala cu a‑i permite să modifice a posteriori obiectul unui litigiu în urma căruia s‑a pronunțat anularea sau constatarea nelegalității. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât legalitatea reglementării generale, care ar trebui să constituie temeiul legal al actului anulat, nu este repusă în discuție ca atare în cadrul unei acțiuni împotriva actului menționat și, în consecință, nici printr‑o decizie a Tribunalului.
În plus, presupunând chiar că lipsa temeiului legal nu constituie decât un viciu de formă, o hotărâre de anulare întemeiată pe un astfel de viciu cuprinde constatarea unei nelegalități existente de la data intrării în vigoare a actului anulat, fără a aduce atingere posibilității de reluare a procedurii prin care se urmărește înlocuirea unui astfel de act chiar din stadiul în care a intervenit nelegalitatea și nici eventualei validități a actelor pregătitoare adoptate anterior. Cu toate acestea, nu decurge din aceste principii că actul adoptat ulterior, prin care se urmărește înlocuirea actului anulat pentru un viciu de formă, poate regulariza retroactiv viciul menționat.
(a se vedea punctele 56, 57, 59, 71 și 72)
Trimitere la:
Curte: 15 octombrie 2002, Limburgse Vinyl Maatschappij și alții/Comisia, C‑238/99 P, C‑244/99 P, C‑245/99 P, C‑247/99 P, C‑250/99 P-C‑252/99 P și C‑254/99 P, Rec., p. I‑8375, punctele 72‑75; 29 noiembrie 2007, Italia/Comisia, C‑417/06 P, nepublicată în Repertoriu, punctele 51‑53;
Tribunal: Simões Dos Santos/OAPI, citată anterior, punctele 139‑146
3. În cadrul unei reglementări interne a unei instituții sau a unei agenții a Uniunii privind punerea în aplicare a unui nou sistem de evaluare și de promovare a funcționarilor, o decizie cu efect retroactiv care prevede retragerea punctelor de merit dobândite în temeiul vechiului regim nu poate fi justificată, în temeiul principiului egalității de tratament, în raport cu un funcționar care era singurul care avea un sold de puncte de merit foarte semnificativ ca urmare a vechimii sale îndelungate și care era singurul care, în mod repetat, a formulat acțiuni prin care a solicitat menținerea acestui sold.
În aceste împrejurări, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) nu poate invoca în mod întemeiat că un astfel de funcționar se afla într‑o situație similară sau identică cu cea a altor funcționari ai Oficiului menționat, care putea da naștere unor inegalități de tratament în raport cu aceștia din urmă.
(a se vedea punctul 61)
4. Pentru a se conforma hotărârii de anulare și pentru a‑i asigura executarea integrală, instituția care emisese actul anulat este obligată să respecte nu doar dispozitivul hotărârii, ci și motivele care au condus la aceasta și care constituie temeiul necesar al hotărârii, în sensul că sunt indispensabile pentru a determina sensul exact a ceea ce s‑a hotărât în dispozitiv. Aceste motive sunt, în realitate, cele care, pe de o parte, identifică dispoziția exactă considerată nelegală și, pe de altă parte, relevă motivele exacte ale nelegalității constatate în dispozitiv și pe care instituția vizată trebuie să le ia în considerare atunci când înlocuiește actul anulat.
Pe de altă parte, articolul 233 CE impune instituției vizate să se asigure că niciun act destinat să înlocuiască actul anulat nu este afectat de aceleași nelegalități precum cele identificate în hotărârea de anulare. Aceste principii se aplică cu atât mai mult în cazul în care hotărârea de anulare a dobândit autoritate de lucru judecat.
Scopul acțiunii în anulare și efectul util al articolului 233 primul paragraf CE ar fi semnificativ compromise și chiar deturnate dacă instituția de la care provine actul anulat, în loc să ia măsurile impuse de executarea hotărârii Tribunalului și să corecteze nelegalitatea săvârșită, ar fi autorizată să modifice, cu efect retroactiv, temeiul legal al actului respectiv, în vederea obținerii unui rezultat care corespunde cu cel sancționat de instanța Uniunii.
(a se vedea punctele 70 și 72)
Trimitere la:
Curte: 26 aprilie 1988, Asteris și alții/Comisia, 97/86, 99/86, 193/86 și 215/86, Rec., p. 2181, punctul 27; 14 septembrie 1999, Comisia/AssiDomän Kraft Products și alții, C‑310/97 P, Rec., p. I‑5363, punctele 54 și 56; 13 iulie 2000, Gómez de Enterría y Sanchez/Parlamentul European, C‑8/99 P, Rec., p. I‑6031, punctul 20; Italia/Comisia, citată anterior, punctul 50
5. În litigiile de natură financiară, instanța Uniunii dispune de o competență de fond, în sensul articolului 91 alineatul (1) a doua teză din statut, în cadrul căreia este învestită cu puterea de a obliga, dacă este cazul, din oficiu instituția sau agenția pârâtă la plata unei indemnizații pentru prejudiciul cauzat din vina sa și, într‑o astfel de situație, de a evalua ex aequo et bono, ținând cont de toate circumstanțele proprii cauzei, prejudiciul suferit. Astfel, în temeiul acestei competențe, instanța Uniunii are sarcina de a da o soluție completă litigiilor cu care este sesizată și poate, chiar și în lipsa unor concluzii adecvate în acest sens, nu numai să anuleze, ci și, dacă este necesar, să oblige din oficiu instituția sau agenția pârâtă la plata unei despăgubiri pentru daunele morale produse prin greșeala sa de serviciu.
Având în vedere aceste principii, nu se poate susține că, în cadrul unei acțiuni în anulare introduse de un funcționar împotriva deciziei Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Tribunalul Funcției Publice s‑ar fi pronunțat ultra petita atunci când, în lipsa unor concluzii explicite ale persoanei interesate în acest sens, i‑a acordat o despăgubire pentru prejudiciul moral suferit de aceasta ca urmare a greșelii de serviciu a Oficiului.
(a se vedea punctele 83‑85)
Trimitere la:
Curte: 17 decembrie 2009, Reexaminare M/EMEA, C‑197/09 RX‑II, Rep., p. I‑12033, punctul 56 și jurisprudența citată; 20 mai 2010, Gogos/Comisia, C‑583/08 P, Rep., p. I‑4469, punctul 44 și jurisprudența citată:
Tribunal: 8 septembrie 2009, ETF/Landgren, T‑404/06 P, Rep., p. II‑2841, punctul 232 și jurisprudența citată
6. Nu se poate considera că competența de fond acordată instanței Uniunii în litigiile de natură financiară dintre instituții și agenții acestora conferă instanței menționate puterea de a sustrage un asemenea litigiu de la respectarea normelor procedurale aferente principiului contradictorialității. Acest principiu, a cărui respectare o asigură instanța Uniunii și pe care îl respectă la rândul ei, este circumscris dreptului la apărare și este aplicabil în orice procedură în care poate fi pronunțată o decizie a unei instituții sau a unei agenții care afectează în mod semnificativ interesele unei persoane.
Principiul implică, în general, dreptul părților la un proces de a avea posibilitatea de a‑și exprima poziția cu privire la faptele și la înscrisurile pe care urmează să se întemeieze o hotărâre judecătorească, precum și de a discuta probele și observațiile prezentate în fața instanței și motivele de drept invocate din oficiu de instanță, pe care aceasta intenționează să își întemeieze decizia. Astfel, pentru a îndeplini cerințele care decurg din dreptul la un proces echitabil, trebuie ca părțile să aibă posibilitatea de a dezbate în contradictoriu atât elementele de fapt, cât și elementele de drept care sunt decisive pentru soluționarea procedurii. În consecință, instanța Uniunii nu poate, în principiu, să își întemeieze decizia pe un motiv de drept invocat din oficiu, chiar dacă este un motiv de ordine publică, fără să solicite în prealabil părților să își prezinte observațiile cu privire la motivul menționat.
În această privință, în cazul în care Tribunalul Funcției Publice apreciază existența și întinderea unui prejudiciu moral suferit de un funcționar al Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), precum și posibilitatea acordării unei despăgubiri pentru prejudiciul menționat, fără a permite în prealabil Oficiului să își exprime în mod eficace punctul de vedere în această privință, încalcă principiul contradictorialității și dreptul la apărare al Oficiului.
(a se vedea punctele 86, 87, 91 și 92)
Trimitere la:
Curte: 2 decembrie 2009, Comisia/Irlanda și alții, C‑89/08 P, Rep., p. I‑11245, punctele 50‑57; Reexaminare M/EMEA, citată anterior, punctele 40‑42 și, respectiv, jurisprudența citată, și punctul 58;
Tribunal: 12 mai 2010, Bui Van/Comisia, T‑491/08 P, punctul 88
7. Autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de o largă putere de apreciere în alegerea funcționarilor promovați. În consecință, chiar și în cazul în care se stabilește că autoritatea respectivă a săvârșit nelegalități în cursul procedurii de promovare, în detrimentul persoanei interesate, numai aceste nelegalități nu pot fi suficiente, cu riscul de a nega larga putere de apreciere a acestei autorități în materie de promovare, în raport cu concluzia că, în lipsa lor, persoana interesată ar fi fost promovată efectiv și, în consecință, prejudiciul material invocat ar fi cert și actual. Astfel, statutul nu conferă niciun drept la promovare, nici chiar funcționarilor care îndeplinesc toate condițiile pentru a fi promovați. În consecință, posibilitățile de avansare ale persoanei interesate nu pot fi determinate cu suficientă precizie de instanța Uniunii fără ca aceasta să înlocuiască aprecierea autorității menționate cu propria apreciere, ceea ce i‑ar permite o constatare a prejudiciului financiar suferit de persoana interesată în această privință. În consecință, în lipsa unui drept subiectiv la promovare, prejudiciul material invocat de reclamant nu poate consta în pierderea remunerației suplimentare pe care ar fi primit‑o în ipoteza promovării.
Cu toate acestea, astfel cum s‑a recunoscut în jurisprudență, un prejudiciu material real și cert și, în consecință, pentru care se poate acorda o despăgubire poate rezulta și din pierderea unei șanse, precum cea de a fi promovat. Or, în prezența unei serii de elemente suficient de precise și de plauzibile, susținute de calcule detaliate, în scopul de a demonstra că, independent de larga putere de apreciere a autorității împuternicite să facă numiri, funcționarul reclamant ar fi avut o șansă concretă și serioasă de a fi promovat în cazul conversiei unui sold de puncte de merit provenit din vechiul sistem de evaluare și de promovare în capital de puncte de merit specifice unui nou sistem, Tribunalul Funcției Publice nu poate constata în mod legal că aceeași șansă serioasă de a obține o promovare nu poate reprezenta temeiul unui prejudiciu material care constă într‑o pierdere a veniturilor. Dimpotrivă, o astfel de pierdere eventuală constituie un element relevant în cadrul aprecierii întinderii reparației care trebuie acordată în vederea compensării unui prejudiciu determinat de pierderea unei șanse.
(a se vedea punctele 102‑106)
Trimitere la:
Curte: 21 februarie 2008, Comisia/Girardot, C‑348/06 P, Rep., p. I‑833, punctul 54 și următoarele și punctul 67;
Tribunal: 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, RecFP, p. I‑A‑253 și II‑1169, punctul 97 și jurisprudența citată; 31 ianuarie 2007, C/Comisia, T‑166/04, RepFP, p. I‑A‑2‑9 și II‑A‑2‑49, punctele 65 și 66