HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia extinsă)

18 octombrie 2023(*)

„Concurență – Înțelegeri – Piața modafinilului – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE – Acord de soluționare amiabilă a unor litigii în materie de brevete – Restrângere a concurenței prin obiect – Calificare – Restrângere a concurenței prin efect – Condiții de exceptare de la articolul 101 alineatul (3) TFUE – Amenzi”

În cauza T‑74/21,

Teva Pharmaceutical Industries Ltd, cu sediul în Petah Tikva (Israel),

Cephalon Inc., cu sediul în West Chester, Pennsylvania (Statele Unite),

reprezentate de D. Tayar, S. Ortoli și A. Richard, avocați,

reclamante,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de G. Conte, T. Franchoo și C. Sjödin, în calitate de agenți,

pârâtă,

TRIBUNALUL (Camera a treia extinsă),

compus din domnul F. Schalin (raportor), președinte, și domnul M. Jaeger, doamna P. Škvařilová‑Pelzl și domnii I. Nõmm și D. Kukovec, judecători,

grefier: doamna M. Zwozdziak‑Carbonne, administratoare,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

în urma ședinței din 14 decembrie 2022,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantele, Teva Pharmaceutical Industries Ltd (denumită în continuare „Teva”) și Cephalon Inc., solicită anularea Deciziei C(2020) 8153 final a Comisiei Europene din 26 noiembrie 2020 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul AT.39686-CEPHALON) (denumită în continuare „decizia atacată”) și, cu titlu subsidiar, anularea sau reducerea cuantumului amenzilor.

I.      Istoricul cauzei

2        Cephalon este o societate biofarmaceutică cu sediul în Statele Unite care furnizează produse farmaceutice atât originale, cât și generice în întreaga lume. Activitățile principale ale Cephalon includ cercetarea și dezvoltarea, precum și introducerea pe piață a medicamentelor, punând un accent deosebit pe tulburările sistemului nervos central, inclusiv tulburările de somn, durerea, oncologia, bolile inflamatorii și medicina regenerativă.

3        Teva este o multinațională farmaceutică activă în domeniul dezvoltării, producerii și comercializării de medicamente generice, precum și de produse farmaceutice inovatoare și specializate, de ingrediente farmaceutice active și de produse aflate în vânzare liberă.

4        În octombrie 2011, după ce Comisia a aprobat concentrarea notificată prin Decizia C(2011) 7435 final (cazul COMP/M. 6258 – Teva/Cephalon) din 13 octombrie 2011, în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [„Regulamentul (CE) privind concentrările economice”] (JO 2004, L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201), Cephalon a fost preluată de Teva.

A.      Produsul vizat și brevetele aferente acestuia

5        Produsul vizat în prezenta cauză corespunde medicamentelor care conțin principiul farmaceutic activ (denumit în continuare „API”) denumit modafinil. Modafinilul este un agent stimulant cu lungă durată de încălzire utilizat în tratamentul anumitor tulburări ale somnului.

6        Modafinilul a fost descoperit de laboratorul Lafon, o întreprindere farmaceutică franceză, în 1976. Lafon și‑a înregistrat mai întâi produsul modafinil sub marca Modiodal, la 24 iunie 1992 în Franța, apoi sub mărcile Provigil, Vigil sau Modasomil în alte țări.

7        În 1993, Cephalon a obținut drepturile exclusive asupra modafinilului de la Lafon și, în 2001, a preluat în cele din urmă întreaga societate Lafon. În 1997, Cephalon a început să vândă modafinil sub marca Provigil în Regatul Unit. În anul 2005, aceasta vindea modafinil în mai multe țări din Spațiul Economic European (SEE).

8        În ceea ce privește SEE, diferitele brevete naționale pentru moleculă deținute de Cephalon pentru API‑ul modafinilului au expirat cel târziu în 2003, în timp ce protecția datelor referitoare la respectivul API a expirat cel târziu în 2005.

9        Deși brevetele pentru molecula modafinilului expiraseră, Cephalon deținea încă brevete secundare pentru dimensiunea particulelor și alte brevete legate de modafinil care aveau ca dată de expirare în SEE anul 2015.

10      Medicamentul Provigil a fost cel mai important produs din portofoliul Cephalon din punctul de vedere al vânzărilor. Ținând seama de intrarea pe piață într‑un viitor apropiat a produselor generice și pentru a‑și proteja activitățile în domeniul respectiv, Cephalon a lucrat pe un produs de generația a doua, denumit Nuvigil, bazat pe API‑ul modafinilului, pe care intenționa să îl introducă pe piață pentru a înlocui progresiv medicamentul Provigil începând din anul 2006, mai întâi în Statele Unite, apoi în SEE. De asemenea, Cephalon prevăzuse lansarea unui alt medicament pe bază de modafinil, denumit Sparlon. În cele din urmă, Cephalon nu a lansat nici Nuvigil, nici Sparlon în SEE. Pe de altă parte, acesta din urmă nu a primit autorizație în Statele Unite.

11      La sfârșitul anului 2002, atunci când patru societăți din sectorul medicamentelor generice, printre care și Teva, au solicitat o autorizație legală pentru a‑și comercializa produsele generice pe bază de modafinil în Statele Unite, Cephalon a inițiat o procedură de contrafacere a brevetului în Statele Unite.

12      În iunie 2005, Teva și‑a lansat produsul generic pe bază de modafinil în Regatul Unit.

13      La 6 iulie 2005, după un schimb de scrisori, Cephalon a inițiat o procedură judiciară în materie de brevete împotriva Teva la High Court of Justice (England & Wales) [Înalta Curte de Justiție (Anglia și Țara Galilor), Regatul Unit] și a solicitat o somație provizorie pentru a împiedica Teva să își vândă produsul generic pe bază de modafinil în Regatul Unit. Teva a depus ulterior o cerere reconvențională în nulitate.

14      Înainte de ședința privind cererea de somație provizorie prevăzută pentru 11 iulie 2005, Teva a acceptat să înceteze vânzarea produselor generice pe bază de modafinil în Regatul Unit. Cu titlu de contraprestație, Cephalon a acceptat să furnizeze o garanție de 2,1 milioane de lire sterline (GBP) (aproximativ 3,07 milioane de euro) în cazul în care Teva va avea câștig de cauză în cadrul procedurii judiciare și în care va avea dreptul să solicite despăgubiri pentru beneficiul nerealizat.

15      Negocierile în vederea unui acord de soluționare amiabilă au început la sfârșitul lunii noiembrie 2005.

B.      Acordul în litigiu

16      La 8 decembrie 2005, Cephalon și Teva au încheiat un acord de soluționare amiabilă (denumit în continuare „acordul de soluționare”). Acordul de soluționare a fost încheiat de asemenea pentru societățile afiliate și a intrat în vigoare la 4 decembrie 2005.

17      Potrivit acordului de soluționare, se prevede printre altele că, în temeiul articolului 2, Teva se angajează să nu intre în mod independent și nici să concureze cu Cephalon pe piața modafinilului (clauză denumită în continuare „clauza de neconcurență”) și să nu conteste brevetele pentru modafinil deținute de Cephalon (clauză denumită în continuare „clauza de necontestare”) (clauze denumite în continuare, împreună, „clauzele restrictive”).

Articolele 2.2-2.6 din acordul de soluționare cuprind un ansamblu de tranzacții privind:

–        o licență acordată Cephalon de Teva privind drepturile de proprietate intelectuală ale Teva;

–        o licență acordată Teva de Cephalon pentru utilizarea datelor, denumite CEP1347, codezvoltate de Cephalon în cadrul studiilor privind tratamentul bolii Parkinson;

–        furnizarea de către Teva în favoarea Cephalon a API‑ului modafinilului;

–        plățile efectuate de Cephalon către Teva pentru cheltuielile de judecată evitate;

–        distribuția produselor Cephalon în Regatul Unit de către Teva.

18      De asemenea, acordul de soluționare prevede, la articolul 3, drepturi generice în favoarea Teva. Potrivit acestui articol, Cephalon acordă Teva o licență neexclusivă pentru lansarea produsului său generic pe bază de modafinil, inclusiv în SEE, începând din anul 2012 (sau mai devreme, în cazul în care orice entitate ar introduce pe piață un produs generic pe bază de modafinil).

19      Conform articolului 4 din acordul de soluționare, Teva și Cephalon s‑au angajat să pună capăt imediat procedurii lor contencioase cu privire la modafinil în Statele Unite și în Regatul Unit.

20      Acordul de soluționare cuprinde de asemenea sumele sau redevențele implicate în diferitele tranzacții menționate la punctele 17 și 18 de mai sus.

C.      Decizia atacată

21      La 26 noiembrie 2020, Comisia a adoptat decizia atacată.

22      Comisia a considerat că reclamantele au încălcat articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind SEE prin participarea la acordul de soluționare în sectorul farmaceutic, în schimbul unei plăți inverse. Încălcarea se referea la Germania, Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Spania, Finlanda, Franța, Grecia, Ungaria, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Norvegia, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Regatul Unit, Slovacia și Suedia și a durat de la 4 decembrie 2005 până la 12 octombrie 2011, cu excepția Bulgariei și a României, unde încălcarea a început la 1 ianuarie 2007, precum și a Ungariei, unde încălcarea a încetat la 14 iunie 2011 (articolul 1 din decizia atacată).

23      Pentru încălcarea susmenționată, Comisia a aplicat Cephalon și Teva amenzi care se ridicau la 30 480 000 de euro și, respectiv, la 30 000 000 de euro (articolul 2 din decizia atacată).

II.    Concluziile părților

24      Reclamantele solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate în totalitate;

–        cu titlu subsidiar, anularea amenzilor care le‑au fost aplicate;

–        cu titlu și mai subsidiar, în ceea ce privește Teva, reducerea substanțială a amenzii care i‑a fost aplicată;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

25      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.

III. În drept

A.      Cu privire la concluziile privind anularea sau anularea parțială a deciziei atacate

26      Reclamantele invocă patru motive. Primul motiv se întemeiază pe o eroare de drept și de fapt din partea Comisiei, în măsura în care aceasta a calificat acordul de soluționare drept restrângere a concurenței prin obiect. Al doilea motiv se întemeiază pe o eroare de drept și de fapt, întrucât Comisia a calificat acordul de soluționare drept restrângere a concurenței prin efect. Al treilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, se întemeiază pe o aplicare eronată a articolului 101 alineatul (3) TFUE. În sfârșit, prin intermediul celui de al patrulea motiv, invocat de asemenea cu titlu subsidiar, reclamantele urmăresc să obțină anularea amenzilor care le‑au fost aplicate sau, cel puțin, anularea parțială substanțială a amenzii aplicate Teva.

1.      Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept și de fapt în măsura în care Comisia a calificat acordul de soluționare drept restrângere a concurenței prin obiect

27      Prin intermediul primului motiv, reclamantele reproșează Comisiei că a săvârșit o eroare de drept și de fapt calificând acordul de soluționare drept restrângere a concurenței prin obiect.

28      Reclamantele susțin că Comisia a denaturat cele două criterii cumulative precizate în Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții (C‑307/18, EU:C:2020:52). Din hotărârea menționată ar rezulta că un acord de soluționare amiabilă care prevede transferuri de valori nu poate fi calificat drept restrângere prin obiect decât dacă, pe de o parte, transferurile de valori „se explică numai prin interesul comercial atât al titularului brevetului, cât și al pretinsului autor al contrafacerii de a nu concura pe baza meritelor” și, pe de altă parte, acordul nu generează „efecte favorabile concurenței dovedite, de natură să genereze în mod rezonabil îndoieli cu privire la caracterul său suficient de nociv pentru concurență”.

29      Prezentul motiv cuprinde patru aspecte. În cadrul primului aspect, reclamantele susțin că primul criteriu menționat la punctul 28 de mai sus ar trebui înțeles în sensul că face trimitere la faptul „că fiecare tranzacție comercială are o altă explicație plauzibilă decât împărțirea pieței”. Or, reclamantele reproșează Comisiei că a înlocuit acest criteriu cu un criteriu contrafactual care constă în a stabili dacă reclamantele ar fi încheiat aceleași tranzacții în aceleași condiții în ipoteza în care acordul de soluționare nu ar fi fost încheiat. În cadrul celui de al doilea aspect, reclamantele reproșează Comisiei că nu a îndeplinit acest criteriu prin faptul că nu a respins dovezile pe care le acestea le‑au prezentat în cursul procedurii administrative, demonstrând că fiecare tranzacție se explica prin alți factori decât interesul părților de a nu concura pe baza meritelor. De asemenea, în cadrul celui de al treilea aspect, care vizează cel de al doilea criteriu menționat la punctul 28 de mai sus, reclamantele susțin că acordul de soluționare a avut „efecte favorabile concurenței dovedite”, prevăzând intrarea anticipată a Teva pe piață. În sfârșit, în cadrul celui de al patrulea aspect, reclamantele reproșează Comisiei că a săvârșit erori în aprecierea contextului și a termenilor acordului de soluționare.

a)      Cu privire la primul aspect al primului motiv, întemeiat pe neaplicarea criteriului juridic adecvat

30      Potrivit reclamantelor, Comisia a denaturat criteriul stabilit în Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții (C‑307/18, EU:C:2020:52), confirmat prin Hotărârea din 25 martie 2021, Lundbeck/Comisia (C‑591/16 P, EU:C:2021:243), de două ori, și anume, în primul rând, îndepărtându‑se de concluzia explicită a Hotărârii din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții (C‑307/18, EU:C:2020:52), potrivit căreia o remunerație rezonabilă plătită de producătorul medicamentelor originale producătorului de medicamente generice pentru serviciile sau produsele furnizate excludea constatarea unei încălcări prin obiect și, în al doilea rând, prin adoptarea și aplicarea unui criteriu contrafactual legat de analiza prin efect.

31      Potrivit reclamantelor, referindu‑se astfel la argumentația lor invocată în cadrul celui de al doilea aspect al prezentului motiv, fiecare tranzacție comercială vizată de acordul de soluționare era justificată independent de clauzele restrictive și ar avea o explicație „plauzibilă” care nu ar constitui „singura” contraprestație pentru intrarea întârziată a Teva pe piața modafinilului.

32      De asemenea, aplicarea unei analize contrafactuale în evaluarea unei pretinse restrângeri a concurenței prin obiect nu ar fi conformă cu jurisprudența. Scenariul contrafactual ar fi o sarcină complexă, care ar trebui să ia în considerare nu numai contextul juridic și economic al unui acord la momentul încheierii acestuia, ci și orice evaluare ulterioară. În plus, analiza contrafactuală ar ține de aprecierea acordurilor ca restrângeri ale concurenței prin efect. Curtea nu ar fi aplicat un criteriu contrafactual în Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții (C‑307/18, EU:C:2020:52), ci ar fi aplicat un criteriu factual simplu solicitând o explicație plauzibilă pentru acordurile comerciale care avuseseră loc efectiv.

33      Comisia ar fi săvârșit de asemenea o eroare atunci când a evaluat tranzacțiile comerciale care figurează în acordul de soluționare drept un „ansamblu”, „independent de cuantificarea exactă și [de] contribuția reală a fiecărei tranzacții la transferul de valoare globală”. Ca urmare a acestui fapt, Comisia ar ignora aportul Hotărârii din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții (C‑307/18, EU:C:2020:52), potrivit căreia fiecare transfer de valoare invocat ar trebui evaluat pentru a se găsi o altă explicație plauzibilă decât simpla contraprestație a clauzelor restrictive.

34      În replică, reclamantele reproșează Comisiei că a săvârșit o eroare de drept prin faptul că s‑a întemeiat în decizia atacată exclusiv pe elemente de probă subiective, deși din jurisprudență rezulta că o încălcare prin obiect nu poate fi constatată decât pe baza unor factori obiectivi. Comisia ar fi ignorat caracterul rezonabil din punct de vedere obiectiv al remunerației, obiectivul comercial și contextul negocierii acordurilor comerciale.

35      În sfârșit, Comisia ar fi săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește sarcina probei, impunând părților să facă dovada subiectivă a faptului că au efectuat tranzacțiile în discuție în scenariul contrafactual al lipsei acordului de soluționare și al continuării acțiunii în justiție. Or, sarcina probei ar reveni Comisiei. În plus, dovezile contemporane privind faptele și rapoartele de expertiză prezentate în fața Comisiei ar furniza o explicație plauzibilă pentru acordurile comerciale pe care Comisia nu le poate respinge în lipsa unei experiențe semnificative contrare.

36      Comisia contestă argumentele reclamantelor.

37      Din jurisprudență reiese că noțiunea de „restrângere a concurenței prin obiect” nu poate fi aplicată decât unor tipuri de coordonare între întreprinderi care prezintă, prin însăși natura lor, un grad suficient de nocivitate pentru funcționarea normală a concurenței pentru a se putea considera că examinarea efectelor lor nu este necesară [a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctul 67 și jurisprudența citată].

38      În ceea ce privește mai concret acordurile similare de soluționare amiabilă în cadrul unor litigii referitoare la un brevet pentru procedeul de fabricare a unui API intrat în domeniul public, încheiate între un producător de medicamente originale și mai mulți producători de medicamente generice și care au avut ca efect amânarea intrării pe piață a unor medicamente generice în schimbul unor transferuri de valori cu caracter monetar sau nemonetar de la primul în favoarea celor din urmă, Curtea a statuat că asemenea acorduri nu pot fi considerate, în toate cazurile, o „restrângere prin obiect”, în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE [a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctele 84 și 85].

39      Cu toate acestea, calificarea drept „restrângere prin obiect” trebuie să fie reținută atunci când din analiza acordului de soluționare amiabilă în cauză reiese că transferurile de valori prevăzute de acesta se explică numai prin interesul comercial atât al titularului brevetului respectiv, cât și al pretinsului autor al contrafacerii de a nu concura pe baza meritelor, în măsura în care acordurile prin care concurenții înlocuiesc în mod conștient riscurile concurenței cu o cooperare practică între ei intră în mod evident sub incidența calificării drept „restrângere prin obiect” [a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctele 83 și 87].

40      În vederea acestei examinări, trebuie să se aprecieze, în fiecare caz în parte, dacă soldul pozitiv net al transferurilor de valori de la producătorul de medicamente originale la producătorul de medicamente generice era suficient de important pentru a încuraja efectiv producătorul de medicamente generice să renunțe la intrarea pe piața în cauză și, prin urmare, să nu concureze, pe baza meritelor sale, cu producătorul de medicamente originale, fără a fi necesar ca acest sold pozitiv net să fie în mod necesar superior beneficiilor pe care producătorul de medicamente generice respectiv le‑ar fi realizat dacă ar fi obținut câștig de cauză în procedura în materie de brevete [a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctele 93 și 94].

41      Prin urmare, calificarea drept „restrângere prin obiect” a unor acorduri precum acordul de soluționare presupune aprecierea caracteristicilor proprii ale acestora, din care trebuie dedusă eventuala nocivitate deosebită pentru concurență, dacă este necesar în urma unei analize detaliate a acordurilor menționate, a obiectivelor lor și a contextului economic și juridic, în cadrul căreia cuantumul transferurilor de valori prezintă o importanță deosebită [a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctul 89].

42      În speță, din secțiunea 5 a deciziei atacate și în special din considerentele (544)-(580) reiese că Comisia a explicat pe baza jurisprudenței existente, inclusiv a jurisprudenței citate la punctul 37 și următoarele de mai sus, ce analiză trebuia să efectueze. În secțiunea 6 a deciziei atacate, aceasta a examinat, în conformitate cu jurisprudența și cu principiile enunțate în secțiunea 5, dacă tranzacțiile prevăzute în cadrul acordului de soluționare și transferurile de valori asociate erau un stimulent pentru ca Teva să accepte clauzele restrictive.

43      Astfel, din jurisprudența citată la punctul 37 și următoarele de mai sus reiese că este necesar să fie efectuată o apreciere globală care să includă interesele și stimulentele părților în cauză pentru a verifica dacă tranzacțiile comerciale care figurează într‑un acord de soluționare precum cele menționate la punctul 17 de mai sus puteau avea alte explicații decât interesul comercial, atât al titularului brevetului, cât și al pretinsului autor al contrafacerii, de a nu concura pe baza meritelor.

44      În această privință, trebuie să se arate, fapt de altfel necontestat de reclamante, că un transfer de valoare către producătorul de medicamente generice poate lua forme diferite, precum o plată directă sau o plată indirectă, care sunt integrate în tranzacții comerciale între producătorul de medicamente originale și producătorul de medicamente generice. O asemenea tranzacție comercială poate, așadar, conferi producătorului de medicamente generice avantaje pe care nu le‑ar obține în împrejurări normale de piață, fie pentru că o asemenea tranzacție nu ar fi fost realizată în condiții normale de piață, fie pentru că această tranzacție ar fi fost realizată în condiții mai favorabile decât condițiile normale de piață. De asemenea, trebuie arătat că, în condiții normale de piață, nu este uzual ca o contraprestație a unei tranzacții să fie constituită dintr‑un angajament de neconcurență și de necontestare.

45      Prin urmare, Comisia era obligată să verifice dacă și tranzacțiile comerciale vizate de acordul de soluționare ar fi putut fi încheiate, în condiții la fel de favorabile, în lipsa clauzelor restrictive. Astfel, deși Comisia este în măsură să constate că tranzacțiile în discuție nu ar fi fost încheiate sau nu în condiții la fel de favorabile în lipsa clauzelor menționate, se poate concluziona că tranzacțiile respective nu pot avea altă explicație decât interesul comercial al titularului brevetului în cauză și al pretinsului autor al contrafacerii de a nu concura pe baza meritelor.

46      Pentru a stabili dacă fiecare dintre tranzacțiile comerciale avea ca unică explicație plauzibilă obiectivul de a încuraja Teva să accepte clauzele restrictive și, astfel, să renunțe la a concura Cephalon pe baza meritelor sale sau dacă aceste tranzacții ar fi fost în orice caz încheiate în condiții normale de piață, Comisia trebuia să compare ceea ce s‑a întâmplat în mod real cu ceea ce s‑ar fi întâmplat în lipsa clauzelor restrictive. Rezultă că argumentul potrivit căruia Comisia ar fi aplicat o analiză contrafactuală falsă trebuie înlăturat ca nefondat.

47      De asemenea, contrar celor pretinse de reclamante, criteriul juridic aplicat de Comisie nu echivalează cu o analiză contrafactuală care ține de aprecierea acordurilor ca restrângere prin efect.

48      Comisia a examinat numai dacă tranzacțiile comerciale în cauză ar fi fost încheiate fără clauzele restrictive, pentru a verifica dacă acestea constituiau un stimulent pentru Teva pentru a renunța să concureze cu Cephalon pe baza meritelor sale.

49      Astfel cum rezultă din jurisprudența citată la punctele 37 și următoarele de mai sus, aprecierea care trebuie efectuată pentru a stabili dacă un acord ține sau nu de calificarea drept „restrângere prin obiect” nu are ca finalitate nici identificarea, nici cuantificarea efectelor anticoncurențiale ale unei practici, ci doar stabilirea gravității obiective a acesteia, care să poată justifica tocmai că nu este necesar ca efectele sale să fie apreciate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 martie 2021, Arrow Group și Arrow Generics/Comisia, C‑601/16 P, nepublicată, EU:C:2021:244, punctul 86).

50      Nici faptul că această apreciere trebuie efectuată, dacă este necesar, la finalul unei analize detaliate a acordului în cauză și în special a efectului stimulativ al transferurilor de valori pe care le prevede, dar și a obiectivelor acestuia, precum și a contextului economic și juridic în care se înscrie nu implică o apreciere a efectelor anticoncurențiale ale acestui acord pe piață. Acesta presupune numai efectuarea unei aprecieri globale și minuțioase a acordurilor complexe în sine, nu numai pentru a înlătura calificarea drept „restrângere prin obiect” atunci când există o îndoială cu privire la caracterul lor suficient de nociv pentru concurență, ci și pentru a evita ca acordurile să poată fi excluse de la această calificare doar ca urmare a complexității lor și în condițiile în care analiza minuțioasă a acestora ar arăta că prezintă în mod obiectiv un grad suficient de nocivitate pentru concurență (Hotărârea din 25 martie 2021, Arrow Group și Arrow Generics/Comisia, C‑601/16 P, nepublicată, EU:C:2021:244, punctul 87).

51      În ceea ce privește argumentul reclamantelor întemeiat pe faptul că criteriul restrângerii prin obiect aplicat de Comisie în decizia atacată ar fi contrar Hotărârii din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții (C‑307/18, EU:C:2020:52), întrucât fiecare tranzacție accesorie ar avea o remunerație rezonabilă plătită de producătorul de medicamente originale producătorului de medicamente generice pentru serviciile sau produsele furnizate, trebuie amintit că, în hotărârea menționată, Curtea nu a exclus în mod efectiv ca, în anumite cazuri, un acord de soluționare însoțit de transferuri de valori cu caracter monetar sau nemonetar să nu se încadreze în calificarea drept „restrângere prin obiect”. Aceasta ar fi situația dacă transferurile de valori menționate s‑ar putea dovedi justificate, și anume proprii și strict necesare în raport cu obiectivele legitime ale părților la acord. Cu toate acestea, este necesar să se constate că această problemă trebuie examinată în cadrul celui de al doilea aspect al prezentului motiv, prin care reclamantele susțin că tranzacțiile încheiate pe marginea acordului de soluționare aveau o altă explicație plauzibilă decât cea de a servi numai drept contraprestație pentru clauzele restrictive.

52      În ceea ce privește afirmația potrivit căreia Comisia s‑ar fi întemeiat, în cadrul aprecierii sale din decizia atacată, numai pe intenția subiectivă a părților, trebuie amintit că, pentru a aprecia dacă un acord implică o restrângere „prin obiect”, trebuie analizat cuprinsul dispozițiilor acestuia, obiectivele pe care urmărește să le atingă, precum și contextul economic și juridic în care acesta se înscrie. Rezultă de asemenea din jurisprudență că, deși intenția părților nu constituie un element necesar pentru a determina caracterul restrictiv al unui acord, nimic nu interzice autorităților din domeniul concurenței ori instanțelor naționale și ale Uniunii să țină cont de aceasta (Hotărârea din 2 aprilie 2020, Budapest Bank și alții, C‑228/18, EU:C:2020:265, punctul 53 și jurisprudența citată). Problema dacă, în cadrul aprecierii sale, Comisia s‑a întemeiat numai pe factori subiectivi va fi examinată în cadrul celui de al doilea aspect al prezentului motiv.

53      În ceea ce privește sarcina probei, revine Comisiei sarcina de a demonstra că, în contextul relevant, clauzele de neconcurență și de necontestare încheiate în cadrul acordului de soluționare amiabilă în cauză au condus la un acord care restrânge concurența prin obiect și, prin urmare, de a demonstra că din examinarea acestui acord reiese că transferurile de valori prevăzute de acesta se explică numai prin interesul comercial atât al titularului brevetului în discuție, cât și al pretinsului autor al contrafacerii de a nu concura pe baza meritelor (a se vedea jurisprudența citată la punctul 39 de mai sus).

54      Cu toate acestea, contrar celor pretinse de reclamante, Comisia nu se poate întemeia decât pe elemente juridice și economice luate în considerare de acestea cu ocazia negocierii lor care a condus la acordul de soluționare, inclusiv tranzacțiile comerciale. Elementele ulterioare încheierii acordului de soluționare nu pot face parte din cadrul relevant, deoarece părțile nu ar fi putut să le ia în considerare atunci când au decis să încheie acest acord.

55      În măsura în care reclamantele susțin că, la momentul adoptării deciziei atacate, există o lipsă de experiență în dreptul Uniunii pentru a califica acordul în discuție drept „restrângere prin obiect”, este suficient să se facă trimitere la Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK)și alții (C‑307/18, EU:C:2020:52), și la Hotărârea din 25 martie 2021, Lundbeck/Comisia (C‑591/16 P, EU:C:2021:243). Astfel, în prima hotărâre, Curtea a indicat în ce condiții un acord de soluționare amiabilă trebuia calificat drept „restrângere prin obiect”. În a doua hotărâre, Curtea a precizat, la punctul 130, că nu era nicidecum necesar ca același tip de acorduri să fi fost deja sancționate de Comisie pentru ca acestea să poată fi considerate ca operând o restrângere a concurenței prin obiect, chiar dacă acestea ar interveni într‑un context specific precum cel al drepturilor de proprietate intelectuală. Prin urmare, acest argument nu poate fi primit.

56      În ceea ce privește argumentul potrivit căruia Comisia ar fi evaluat tranzacțiile comerciale „ca pe un ansamblu”, este suficient, în acest stadiu, în primul rând, să se arate că tranzacțiile comerciale care figurează în acordul de soluționare au fost încheiate ca făcând parte dintr‑un ansamblu. Faptul că acordul de soluționare și tranzacțiile pe care le cuprinde sunt încheiate în același timp sau că există o legătură contractuală între ele este revelator pentru faptul că aceste acorduri se integrează în același ansamblu contractual. Într‑un asemenea caz, există un risc ca asocierea unui acord comercial și a unui acord de soluționare amiabilă care cuprinde clauze de necomercializare și de necontestare care au, prin ele însele, un caracter restrictiv de concurență să urmărească în realitate, sub aparența unei tranzacții comerciale care ia forma, dacă este cazul, a unui aranjament contractual complex, să stimuleze societatea producătoare de medicamente generice să se supună, prin intermediul unui transfer de valoare prevăzut de acordul accesoriu, acestor clauze. În acest context, astfel cum s‑a arătat deja la punctul 45 de mai sus, problema dacă o astfel de tranzacție ar fi fost încheiată și în condiții normale de piață face parte din evaluarea pe care Comisia trebuie să o efectueze. În al doilea rând, trebuie arătat că, după o asemenea evaluare, soldul pozitiv net al transferurilor de valori efectuate în cadrul ansamblului tranzacțiilor este cel care prezintă importanță, astfel cum rezultă din jurisprudența citată la punctul 40 de mai sus.

57      Rezultă din cele ce precedă că, sub rezerva anumitor argumente care trebuie examinate în cadrul celui de al doilea aspect al prezentului motiv, primul aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat.

b)      Cu privire la al doilea aspect al primului motiv

58      În cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv, reclamantele susțin că tranzacțiile încheiate pe marginea acordului de soluționare aveau o altă explicație plauzibilă decât cea de a servi numai drept contraprestație pentru clauzele restrictive.

59      Fiecare dintre tranzacții și‑ar avea originea nu în evoluția negocierilor cu privire la intrarea modafinilului care aparținea Teva pe piața medicamentelor generice, ci mai degrabă în nevoi comerciale legitime, bine documentate și preexistente, ale celor două părți. Pentru fiecare tranzacție, Teva sau Cephalon ar fi fost fie singura parte cu care ar fi fost posibil să se încheie o tranzacție (precum în cazul drepturilor de proprietate intelectuală ale Teva pentru modafinil și al datelor clinice deținute de Cephalon), fie un partener potențial care poseda o experiență unică și adecvată (precum în cazul capacității de producție a API pentru modafinilul care aparținea Teva sau al platformei de distribuție care aparținea Teva din Regatul Unit).

60      Comisia contestă argumentele reclamantelor.

61      Având în vedere obiecțiile formulate de reclamante, trebuie să se verifice mai întâi dacă, pentru fiecare dintre tranzacțiile comerciale prevăzute de acordul de soluționare, Comisia a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a concluzionat că tranzacția menționată avea ca scop să servească drept transfer de valoare de la Cephalon către Teva în schimbul angajamentului Teva de a nu intra în mod independent pe piețele medicamentelor generice și de a nu concura cu Cephalon pentru modafinil.

1)      Cu privire la licența privind drepturile de proprietate intelectuală deținute de Teva pentru modafinil

62      În temeiul articolului 2.2 din acordul de soluționare, Cephalon a acceptat să cumpere de la Teva o licență (neexclusivă) pentru drepturile de proprietate intelectuală (denumite în continuare „DPI”) ale acesteia din urmă în schimbul unei sume totale de 125 de milioane de dolari americani (USD), respectiv aproximativ 92,9 milioane de euro.

63      În considerentul (864) al deciziei atacate, Comisia a concluzionat că Teva obținuse o valoare semnificativă prin acordarea în favoarea Cephalon a unei licențe pentru propriile DPI. În ceea ce privește compania Cephalon, Comisia a precizat că aceasta nu era interesată de achiziționarea DPI care aparțineau Teva, nu avea nicio nevoie reală de a dobândi aceste drepturi înainte de acordul de soluționare și nu avea niciun interes să plătească sume importante pentru o licență de DPI care nu avea valoare pentru ea sau avea doar o valoare limitată. Potrivit Comisiei, faptele sugerează, așadar, în mare măsură că Cephalon nu ar fi încheiat deloc această tranzacție sau, în orice caz, că nu ar fi făcut‑o în aceleași condiții, în lipsa acordului de soluționare, și că operațiunea avea ca scop să servească drept transfer de valoare de la Cephalon către Teva în schimbul angajamentului acesteia din urmă de a nu intra în mod independent pe piața modafinilului și de a nu concura cu Cephalon pe baza meritelor sale. Comisia a considerat de asemenea că alte explicații ale tranzacției furnizate de părți nu erau plauzibile. Licența privind DPI care aparțineau Teva ar fi implicat, așadar, un transfer de valoare nejustificat către Teva, pe care aceasta din urmă nu l‑ar fi putut obține în lipsa acordului de soluționare.

64      Reclamantele contestă aprecierea Comisiei din decizia atacată potrivit căreia, în perioada în care a fost încheiat acordul de soluționare, Cephalon nu considera DPI care aparțineau Teva drept o amenințare serioasă și nu arătase niciodată, anterior, nici cel mai mic interes pentru achiziționarea lor.

65      Potrivit reclamantelor, probele științifice arată că produsele modafinil ale companiei Cephalon puteau fi considerate contrare cererii de brevet american depuse de Teva pentru modafinilul „de formă III” (o formă cristalină de modafinil, introdusă în anul 2000 și publicată în anul 2002).

66      Astfel, vicepreședintele Cephalon, domnul M., de asemenea responsabil cu cercetarea și dezvoltarea chimică la nivel mondial, s‑ar fi interesat imediat în legătură cu cererile formulate de Teva privind formele polimorfe ale modafinilului după ce a luat cunoștință de aceste cereri. Ulterior, Cephalon ar fi comandat de la Crystallics BV un studiu finalizat în martie 2003, ar fi primit rezultatele unui studiu efectuat de profesorul C. din cadrul Universității din Rouen (Franța) în anul 2004 și ar fi primit rezultatele preliminare ale unui studiu efectuat de Solid State Chemical Information, Inc. (SSCI) în ianuarie 2006.

67      Prin studiile menționate, Cephalon ar fi dorit să afle dacă propriile procedee creau formele polimorfe revendicate de Teva și să cunoască probabilitatea menținerii unor cantități pentru forma III în cursul procesului de fabricație comercială.

68      Potrivit reclamantelor, probele științifice colectate de Cephalon între anii 1995 și 2005 au adus concluzii progresive care au evidențiat un risc de contrafacere.

69      De asemenea, reclamantele arată că Cephalon a făcut de asemenea apel la expertiza profesorului M. de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), care a concluzionat că Cephalon se confrunta cu riscul ca forma III, care face obiectul cererilor de brevet formulate de Teva, să fie detectată în produsul său final. Reclamantele susțin în special următoarele:

–        Teva avea mari șanse de a avea întâietate în orice procedură judiciară sau de „interferență” în fața United States Patent and Trademark Office (Oficiul pentru Brevete și Mărci din Statele Unite), care examina drepturile sale asupra brevetului pentru forma III, astfel încât Comisia nu ar fi trebuit să repună în discuție aprecierea comercială a Cephalon pentru a atenua acest risc;

–        faptul că Cephalon lansase Provigil în Statele Unite înainte datei de prioritate a cererii de brevet formulate de Teva nu a atenuat riscul suportat de Cephalon, cum susține în mod eronat Comisia;

–        afirmația Comisiei potrivit căreia nu exista niciun risc de contrafacere deoarece Cephalon nu a detectat efectiv forma III în produsul său final în decembrie 2005 nu ține seama de stadiul științei;

–        în ceea ce privește lipsa unor documente, este un fapt curent în Statele Unite să nu documenteze preocupările în materie de contrafacere, de teamă ca aceste documente să nu fie utilizate în cadrul procesului pentru a stabili nu numai contrafacerea, ci, în plus, o contrafacere voită susceptibilă să tripleze despăgubirea;

–        redevențele datorate de Cephalon în temeiul acordului de licență privind DPI care aparțineau Teva erau rezonabile, iar Comisia nu a demonstrat contrariul.

70      Comisia respinge susținerile reclamantelor.

71      Din decizia atacată reiese că Comisia, în susținerea concluziei sale potrivit căreia licența privind DPI care aparțineau Teva a presupus un transfer de valoare nejustificat către aceasta (a se vedea punctul 63 de mai sus), s‑a întemeiat printre altele pe elemente de probă contemporane cu perioada în care fusese încheiat acordul de soluționare, care arată că Cephalon nu se simțea amenințată în mod real de DPI care aparțineau Teva și că anterior nu manifestase niciun interes pentru achiziționarea lor, și, pe de altă parte, pe lipsa unei diligențe rezonabile din partea Cephalon.

72      Astfel cum reiese din dosar, Cephalon știa din 2002 că Teva depusese o cerere de brevet pentru forma III, că anumite cantități reziduale ale formelor puteau, eventual, să fie detectate în produsul final al Cephalon, că forma III ar putea fuziona între două cristale de forma I (este vorba despre „contopirea” formelor I și III ale modafinilului) și că forma III era un obiect brevetabil. Totuși, nu există niciun indiciu serios că Cephalon era cu adevărat preocupată, la data faptelor, de eventualele consecințe ale cererii de brevet formulate de Teva pentru forma III.

73      Astfel, Cephalon avea cunoștință încă din 1999 despre faptul că modafinilul de formă III era creat în timpul procesului de fabricație, dar că se transforma ulterior în modafinil de forma I în cadrul procesului respectiv (potrivit studiilor Lafon).

74      Este, desigur, adevărat că Cephalon, după ce a luat cunoștință despre cererea de brevet formulată de Teva cu privire la modafinilul de forma III și înainte de încheierea acordului de soluționare, a dispus efectuarea de cercetări.

75      În primul rând, era vorba despre o cerere adresată Crystallics privind un studiu care urmărea o mai bună înțelegere a influenței pe care o aveau condițiile diferitor forme polimorfe și controlul procesului. Rezultatul acestui studiu, finalizat în 2003, evidenția faptul că, în marea majoritate a condițiilor de cristalizare, modafinilul obținut era un amestec al formelor I și III.

76      În al doilea rând, Cephalon a primit, în 2004, rezultatele unui studiu efectuat de profesorul C. de la Universitatea din Rouen, care nu fusese însă solicitat de Cephalon. Din acest studiu rezulta că forma I și forma III ale modafinilului erau foarte similare și că cele două forme polimorfe aveau o tendință de creștere ca cristale gemene.

77      Cu toate acestea, din dosar reiese că aceste studii sau rezultatele lor nu au suscitat motive de îngrijorare deosebită pentru Cephalon.

78      Astfel, dintr‑o prezentare internă din anul 2003, care menționa cererile Teva referitoare la formele cristaline ale modafinilului, rezultă că Cephalon presupunea că va exista probabil o „procedură de interferență” între aceasta și Teva, dar că dispunea de drepturile anterioare, astfel încât nu era nevoie să se îngrijoreze.

79      De asemenea, într‑un e‑mail intern din august 2005, Dr. H, consilier‑șef în materie de brevete al Cephalon, a declarat că era bine informat și de mult timp în legătură cu „peisajul brevetelor” din Statele Unite și din Europa referitor la modafinil și că nu exista niciun motiv de îngrijorare în legătură cu „potențiale probleme de contrafacere”.

80      În al treilea rând, în ceea ce privește studiul efectuat de SSCI, solicitat de Cephalon înainte de încheierea acordului de soluționare, trebuie constatat că rezultatele preliminare au fost primite de Cephalon abia după încheierea acordului menționat, și anume la 6 ianuarie 2006. În consecință, rezultatele menționate nu au putut fi luate în considerare de Cephalon pentru a evalua un risc de contrafacere la momentul încheierii acordului de soluționare și nu permit să se stabilească dacă Cephalon avea un interes pentru DPI care aparțineau Teva.

81      În al patrulea rând, aceeași concluzie se impune în ceea ce privește raportul M. (și anume un aviz al profesorului M. de la MIT) solicitat de reclamante în cursul procedurii administrative, având ca dată anul 2018.

82      Argumentul reclamantelor potrivit căruia ar fi vorba despre o „învățare progresivă” nu este convingător, cum nu este nici argumentul potrivit căruia Cephalon era foarte îngrijorată „la sfârșitul anului 2005”. În această privință, trebuie constatat că Cephalon nu a întreprins niciun demers în privința Teva între anii 2003 și 2005, deși nu era lipsită de cunoștințele necesare pentru a face acest lucru. Din acest motiv, decizia privind brevetabilitatea adoptată de Oficiul pentru Brevete și Mărci din Statele Unite în septembrie 2005 nu explică pretinsa îngrijorare bruscă, având în vedere că Cephalon urmărea ea însăși, în 2003, să breveteze modafinilul de forma III, ceea ce confirmă că aceasta știa cel puțin din 2003 (a se vedea punctul 72 de mai sus) că era vorba despre un obiect brevetabil. Pe de altă parte, la momentul acordului de soluționare, Cephalon nu detectase nicio urmă de modafinil polimorf de forma III, nici în API modafinilului, nici în produsul final Provigil.

83      În plus, nu există niciun document justificativ pentru o eventuală preocupare din partea Cephalon. Argumentul reclamantelor potrivit căruia lipsa unei dovezi contemporane cu faptele se explică în dreptul procedural american trebuie respins.

84      În această privință, în primul rând, în măsura în care un document intră sub incidența regulii „legal privilege”, acesta ar fi fost protejat și nu ar fi putut fi divulgat în fața instanțelor americane.

85      În al doilea rând, dimpotrivă, reiese din dosar că anumite elemente de probă contemporane cu faptele confirmă faptul că Cephalon considera că produsele sale nu încălcau DPI care aparțineau Teva. În plus, asemenea Comisiei, este necesar să se considere că, dacă Cephalon ar fi perceput în mod real un risc de atingere adusă acestor DPI ale Teva, ea ar fi acționat pentru a reduce acest risc, ceea ce nu a făcut. Mai mult, chiar în momentul în care Teva a luat legătura cu Cephalon, în iulie 2005, pentru a discuta despre o licență privind propriile DPI, Cephalon nu și‑a manifestat interesul pentru o astfel de licență în afara cadrului acordului de soluționare.

86      În sfârșit, lipsa unor diligențe rezonabile din partea Cephalon în această privință se explică dacă se consideră că acordarea în favoarea Cephalon a unei licențe asupra DPI care aparțineau Teva era destinată în esență să încurajeze Teva să accepte clauzele restrictive. În special, din cele de mai sus reiese că Cephalon nu manifestase un interes real pentru obținerea unei licențe în afara cadrului acordului de soluționare. De asemenea, afirmația Cephalon potrivit căreia aceasta era pe deplin conștientă de ceea ce exista în materie de brevete în privința modafinilului nu este convingătoare. Astfel, ea nu permite să se explice de ce Cephalon a acceptat să achiziționeze licența asupra DPI care aparțineau Teva fără a proceda la o evaluare a cuantumului redevențelor ce trebuiau plătite și de ce Cephalon a plătit imediat o parte substanțială a acestor redevențe, în mod necondiționat, fără a fi sigură că cererea de brevet formulată de Teva va fi efectiv acceptată. În sfârșit, trebuie arătat că în acordul de licență nici măcar nu au fost stipulate dispoziții standard care să protejeze interesele Cephalon.

87      Prin urmare, este necesar să se constate că Comisia a concluzionat în mod întemeiat, în decizia atacată, că nivelul transferului de valoare efectuat prin licența asupra DPI care aparțineau Teva putea fi explicat numai prin faptul că acesta constituia o contraprestație pentru acceptarea de către Teva a clauzelor restrictive.

2)      Cu privire la acordul de aprovizionare cu API modafinil

88      Potrivit articolului 2.4 din acordul de soluționare, Teva și Cephalon s‑au angajat să încheie un acord de aprovizionare în temeiul căruia, în primul rând, Teva urma să furnizeze Cephalon un volum minim de 10 000 kg de API modafinil pe an între 2007 și 2011 (respectiv cel puțin 50 000 kg în total) și, în al doilea rând, Cephalon urma să plătească în schimb în favoarea Teva un preț minim fix, conceput explicit pentru a reflecta costurile de fabricație aproximative ale Teva, majorate cu 30 %, în cuantum total de 28 milioane de USD între 2007 și 2011. În consecință, la 7 noiembrie 2006, Teva, prin intermediul filialei sale Plantex, și Cephalon au încheiat un contract de punere în aplicare a condițiilor prevăzute la articolul 2.4 din acordul de soluționare (denumit în continuare „acordul de aprovizionare cu API modafinil”).

89      În considerentul (781) al deciziei atacate, Comisia a concluzionat că, pentru Teva, termenii acordului de aprovizionare cu API modafinil reprezentau un flux stabil de venituri garantat timp de cinci ani, pe care aceasta nu l‑ar fi putut obține fără a accepta angajamentele de neconcurență și de necontestare care figurau în acordul de soluționare. Cât despre Cephalon, Comisia a concluzionat în decizia atacată că aceasta nu ar fi acceptat să încheie acordul de aprovizionare cu API modafinil în lipsa acestor angajamente, întrucât acest lucru nu ar fi fost rațional din punct de vedere economic, ținând seama de situația sa în materie de aprovizionare și de cerere la momentul respectiv și de termenii acestui acord.

90      Reclamantele contestă concluzia Comisiei în ceea ce privește Cephalon. Aceasta din urmă s‑ar fi confruntat cu un risc de subaprovizionare cu API modafinil, ceea ce ar reieși și din documentele contemporane faptelor, precum e‑mailul din 29 decembrie 2005. De asemenea, reclamantele reproșează Comisiei că și‑a întemeiat decizia pe o examinare selectivă și dezechilibrată a dosarului privind capacitatea de aprovizionare a Cephalon și condițiile de preț convenite cu Teva.

91      În acest context, reclamantele explică faptul că, la sfârșitul lunii noiembrie 2005, după ce Food and Drug Administration (FDA, Agenția pentru Alimentație și Medicamente, Statele Unite) a anunțat că Sparlon putea fi aprobat, Cephalon și‑a crescut estimările interne pentru nevoile de API modafinil pentru producția medicamentelor sale Provigil, Nuvigil și Sparlon, lansarea ultimelor două medicamente fiind prevăzută pentru un viitor apropiat, trecând de la o cantitate de 96 000 kg la o cantitate de 138 500 kg sau 148 000 kg, în timp ce capacitatea de aprovizionare ar fi lăsat o marjă redusă pentru a face față unei creșteri a cererii sau unei reduceri neașteptate a producției. În această privință, reclamantele subliniază că, în ceea ce privește cele două uzine ale Cephalon situate în Mitry‑Mory (Franța), una (și anume uzina C‑1) era veche, iar cealaltă (și anume uzina C‑2), deși nouă, mai avea nevoie de o autorizație administrativă și că era de asemenea îndoielnic că furnizorul său extern, Helsinn, era în măsură să își mărească producția.

92      Calea cea mai prudentă și cea mai sigură pentru acoperirea riscului de subaprovizionare ar fi fost, așadar, încheierea unui contract cu Teva. Potrivit Cephalon, Teva era un partener logic, dat fiind că dispunea de o mare capacitate de producție de modafinil datorită propriilor eforturi de a lansa produse pe bază de modafinil. În plus, suma totală care trebuia plătită în temeiul acestui acord nu ar fi reprezentat decât o mică parte din pierderile pe care Cephalon le‑ar fi suferit dacă aprovizionarea sa cu API ar fi fost insuficientă.

93      Comisia respinge susținerile reclamantelor.

94      În primul rând, este necesar să se arate că reclamantele nu repun în discuție interesul Teva și că critica lor privește numai interesul pe care Cephalon l‑ar fi avut de a încheia acordul de aprovizionare.

95      În al doilea rând, afirmația potrivit căreia Comisia ar fi repus în discuție aprecierea comercială a Cephalon sau ar fi efectuat o examinare selectivă și dezechilibrată a dosarului nu poate fi admisă. În această privință, trebuie să se constate că, în decizia atacată, Comisia și‑a întemeiat concluzia pe documente contemporane faptelor, care proveneau, în cea mai mare parte, chiar de la Cephalon. Ulterior, Comisia s‑a mulțumit să verifice plauzibilitatea afirmațiilor reclamantelor în raport cu faptele care rezultau din elementele de probă.

96      Or, din elementele de probă în discuție rezultă efectiv că capacitatea de aprovizionare estimată a Cephalon începând din anul 2007 era suficientă pentru a satisface cererea prevăzută de aceasta.

97      Rezultă în această privință (a se vedea punctul 91 de mai sus) că lanțul de aprovizionare al Cephalon era compus din uzinele sale din Mitry‑Mory, și anume uzina existentă C‑1 și noua uzină C‑2, precum și un furnizor extern, Helsinn.

98      Din documentele prezentate de Cephalon, contemporane faptelor, reiese că aceasta din urmă, la sfârșitul anului 2005, a estimat cererea sa de API modafinil astfel:

–        pentru anul 2006, între 115 000 și 148 000 kg, în timp ce putea avea acces la aproximativ 146 000 kg în total (și anume 37 000 kg de la uzina C‑1, 29 400 kg de la uzina C‑2 și 80 000 kg de la furnizorul său Helsinn);

–        pentru anul 2007, între 117 000 și 146 000 kg, în timp ce putea avea acces la aproximativ 230 000 kg în total (și anume 37 000 kg de la uzina C‑1, 74 000 kg de la uzina C‑2 și 120 000 kg de la Helsinn);

–        pentru anul 2008, între 137 000 și 160 000 kg, în timp ce putea avea acces la aproximativ 230 000 kg în total (și anume 37 000 kg de la uzina C‑1, 74 000 kg de la uzina C‑2 și 120 000 kg de la Helsinn).

99      Pe baza acestor cifre, se poate deduce că, în ceea ce privește anii 2007 și 2008, capacitatea de aprovizionare previzională a Cephalon depășea cererea previzională și că, prin urmare, nu se punea problema unei subaprovizionări pe termen lung. Prin urmare, Comisia a putut concluziona în mod întemeiat că preocupările legate de o subaprovizionare nu erau o explicație plauzibilă pentru încheierea acordului de către Cephalon.

100    De asemenea, nu rezultă din dosar nicio urmă de îngrijorare din partea Cephalon cu privire la o eventuală subcapacitate de aprovizionare cu API modafinil pe termen lung.

101    Desigur, dintr‑un e‑mail din 29 decembrie 2005 invocat de reclamante reiese că existau preocupări în materie de aprovizionare. Totuși, preocupările menționate priveau numai începutul anului 2006, iar nu perioada următoare. Ca urmare a acestui fapt, acordul de aprovizionare cu API modafinil încheiat cu Teva nu putea remedia acest lucru pentru anul 2006, întrucât viza aprovizionarea referitoare la perioada 2007-2011. De asemenea, din acest e‑mail reiese că era disponibilă o soluție internă pentru remedierea problemei semnalate privind primul semestru al anului 2006, și anume să se încetinească sau să se oprească producția de R‑modafinil (și anume API Nuvigil) timp de două până la trei luni pentru a constitui un anumit stoc de modafinil astfel încât să se facă față unei eventuale creșteri a cererii privind Provigil și unei eventuale creșteri a previziunilor de vânzări privind Sparlon după lansarea sa.

102    De altfel, e‑mailul din 29 decembrie 2005 este ulterior semnării acordului de soluționare. Dacă ar fi existat o preocupare reală privind o posibilă problemă de subaprovizionare pe termen lung, aceasta ar fi fost menționată în e‑mailul respectiv, la fel ca alegerea Teva ca nouă sursă de aprovizionare.

103    În ceea ce privește critica reclamantelor privind analiza tarifării cu privire la care Cephalon și Teva s‑au înțeles [considerentele (404)-(407), (749), (750) și (765) ale deciziei atacate], este suficient să se arate că din cele de mai sus reiese că încheierea de către Cephalon a acordului de aprovizionare cu API modafinil nu fusese motivată de preocupări reale cu privire la insuficiența aprovizionării cu API modafinil pe termen lung. Dat fiind că argumentele referitoare la tarifare se întemeiază pe premisa potrivit căreia Cephalon ar fi urmărit în mod întemeiat o sursă suplimentară de aprovizionare pentru a se proteja împotriva riscului de penurie, acestea pot fi respinse ca inoperante.

104    În orice caz, din analiza efectuată de Comisie în decizia atacată, întemeiată pe elementele de probă din dosar, rezultă că prețurile API pentru modafinil stipulate în acordul de aprovizionare cu API modafinil erau cu 100-300 % mai mari decât prețurile plătite Helsinn sau decât prețurile interne pe care Cephalon le‑ar fi plătit utilizând propriile instalații de producție de la Mitry‑Mory. De asemenea, prețurile Teva erau chiar și mai ridicate decât prețurile oferite de Helsinn în propunerile sale alternative pentru un eventual nou acord de aprovizionare cu API modafinil sau de alți furnizori alternativi. Mai mult, acordul de aprovizionare cu API modafinil, astfel cum fusese încheiat, reprezenta pentru Cephalon un angajament „take or pay” inflexibil, prin care aceasta se angaja să cumpere volume fixe de API modafinil într‑un moment în care cererea viitoare pentru medicamentele sale candidate pe bază de modafinil (și anume Nuvigil și Sparlon) era incertă, întrucât nu dispunea încă de aprobări legale.

105    Rezultă din cele ce precedă că, fără a săvârși o eroare, Comisia a putut aprecia că motivele invocate de Cephalon pentru a justifica încheierea acordului de aprovizionare cu API modafinil nu corespundeau nici căii celei mai prudente, nici căii celei mai sigure pentru a acoperi un risc de subaprovizionare.

106    Rezultă de asemenea din cele ce precedă că Comisia a putut concluziona în mod întemeiat că acordul de aprovizionare cu API modafinil a contribuit la a stimula Teva să accepte clauzele restrictive.

3)      Cu privire la Acordul CEP-1347

107    Conform articolului 2.3 din acordul de soluționare, Cephalon a acordat Teva o licență pentru date clinice și de securitate codezvoltate de Cephalon în cadrul studiilor privind tratamentul bolii Parkinson (denumite în continuare „datele referitoare la CEP-1347”), de care Teva avea nevoie pentru lansarea comercială a medicamentului său Azilect (care nu avea legătură cu modafinilul), în schimbul sumei de un milion de USD.

108    În considerentul (810) al deciziei atacate, Comisia a constatat că accesul la datele referitoare la CEP-1347 ale Cephalon era foarte valoros pentru Teva, întrucât putea accelera lansarea comercială a medicamentului său Azilect, pentru care putea preconiza vânzări și beneficii suplimentare importante. Cât despre Cephalon, Comisia a constatat că aceasta nu a evaluat sau negociat în mod independent prețul de furnizare a accesului la datele referitoare la CEP-1347 și că utilizase aceste date ca pârghie în negocierile privind acordul de soluționare, refuzând să acorde o licență până la finalizarea acordului menționat. În consecință, Comisia a concluzionat, în considerentul (811) al deciziei atacate, că nu era plauzibil ca Cephalon să fi acordat acces la datele referitoare la CEP-1347 în decembrie 2005 în lipsa angajamentelor de neconcurență și de necontestare care figurează în acordul de soluționare sau, în orice caz, în aceleași condiții. Prin urmare, Comisia a concluzionat că acordul CEP-1347 era un transfer de valoare nejustificat, care contribuise la a stimula Teva să încheie aceste angajamente în contextul mai larg al acordului de soluționare.

109    Reclamantele susțin că acordul CEP-1347 nu a contribuit la un transfer de valoare nejustificat, respectiv nu a servit drept plată inversă nelegală, dat fiind că Cephalon a transferat datele referitoare la CEP-1347 la prețul pieței.

110    Reclamantele contestă de asemenea calculul efectuat de Comisie, în considerentul (789) al deciziei atacate, potrivit căruia o întârziere de un an în lansarea comercială a medicamentului Azilect ar fi determinat o pierdere de venituri de ordinul a 200 milioane de USD pentru Teva. În replică, reclamantele susțin, cu privire la acest subiect, că această estimare este supraevaluată, întrucât Comisia se întemeiază pe o interpretare eronată a procesului legislativ din Statele Unite. Comisia ar porni, în mod eronat, de la principiul că o întârziere a aprobării Azilect de către FDA ar fi privat Teva de un an de exclusivitate în privința Azilect și că, prin urmare, aceasta ar fi provocat o pierdere de un an de venituri.

111    Comisia respinge susținerile reclamantelor.

112    Este cert că Teva a contactat Cephalon pentru a obține dreptul de a utiliza datele referitoare la CEP-1347. În această privință, nu se contestă că Teva avea nevoie de datele menționate pentru a obține aprobările legale în Statele Unite, în Canada și în Australia pentru medicamentul său inovator Rasagiline, un echivalent al Azilect, în anul 2006. Astfel, în anul 2005, procedura de aprobare finală pentru a comercializa Azilect, introdusă de Teva în fața FDA, era în curs de desfășurare. În contextul acestei proceduri de aprobare, FDA adresase întrebări privind profilul de efecte secundare al Azilect și solicitase realizarea altor teste dermatologice. În această privință, a fost prevăzută o reuniune între FDA și Teva la 7 decembrie 2005. Dat fiind că Teva nu era în măsură să efectueze testele menționate anterior acestei date și că aflase că Cephalon dispunea de date care puteau fi importante pentru ea, a contactat în mai multe rânduri Cephalon.

113    În plus, din elementele de probă reiese că Cephalon era la curent cu privire la nevoile Teva și că Teva apreciase că datele referitoare la CEP-1347 ale Cephalon erau „foarte utile” și „cruciale” atât pentru reuniunea prevăzută cu FDA, cât și pentru aprobarea Azilect în Australia.

114    Este de asemenea cert că Cephalon a refuzat să furnizeze companiei Teva datele respective, iar aceasta ca urmare a litigiilor în curs cu privire la brevetele în care acestea erau implicate.

115    În această privință, Teva a arătat că „Cephalon decisese în mod aparent irevocabil să nu [îi] furnizeze nicio informație în vederea reuniunii sale cu FDA atât timp cât [ea] și Cephalon nu ar fi soluționat în mod integral și definitiv toate litigiile în curs, precum și alte aspecte referitoare la modafinil”.

116    Așa cum a arătat în mod întemeiat Comisia în decizia atacată, acest lucru arată că Cephalon condiționase comunicarea către Teva a datelor referitoare la CEP-1347 de soluționarea litigiului în curs cu privire la brevete, pentru care angajamentele de neconcurență și de necontestare erau esențiale.

117    În ceea ce privește calculul efectuat de Comisie în considerentul (789) al deciziei atacate, este necesar să se constate că acesta este întemeiat pe un document intern al Teva contemporan cu faptele și care conține previziunile de vânzări pentru Azilect efectuate de aceasta din urmă pentru anii 2006-2009. Pe baza acestor estimări, calculul beneficiului nerealizat în cazul întârzierii lansării Azilect pe piață poate fi efectuat cu ușurință, astfel cum reiese din decizia atacată și din explicațiile suplimentare furnizate de Comisie în înscrisurile sale. Rezultă că o astfel de întârziere ar fi determinat o pierdere de venituri de aproximativ 200 de milioane de USD și că chiar și o întârziere de o săptămână ar fi avut consecințe deloc neglijabile. Acest lucru indică faptul că era important pentru Teva să aibă acces cât mai rapid posibil la datele referitoare la CEP-1347.

118    În ceea ce privește argumentul, invocat pentru prima dată în replică, potrivit căruia Comisia ar fi înțeles greșit cadrul legislativ american, acesta trebuie respins ca nefondat, fără a fi necesar să se examineze admisibilitatea sa în raport cu articolul 84 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

119    Astfel, pe lângă faptul că nimic nu arată că Comisia nu ar fi înțeles cadrul legislativ american, reiese în mod clar din acest cadru că un brevet are o durată de valabilitate limitată și că o repunere în drepturi nu poate fi acordată decât o singură dată. În speță, percepția Teva de la data faptelor este cea care trebuie luată în considerare. Având în vedere că solicitase deja un brevet pentru Rasagiline (API pentru Azilect) în 1994, aceasta era conștientă de faptul că exclusivitatea era temporară și că durata procedurilor necesare pentru aprobarea medicamentului Azilect putea reduce durata acestei protecții. În opinia sa, era, așadar, esențial să se dispună de datele necesare cât mai curând posibil pentru a obține autorizația FDA.

120    Rezultă din cele ce precedă că Comisia a putut concluziona în mod întemeiat că tranzacția CEP-1347 a contribuit la a stimula Teva să accepte clauzele restrictive.

4)      Cu privire la acordul de distribuție din Regatul Unit

121    Conform articolului 2.6 din acordul de soluționare, Cephalon s‑a angajat, în primul rând, să desemneze filiala din Regatul Unit a Teva drept distribuitor exclusiv al tuturor produselor sale pe bază de modafinil în Regatul Unit timp de cinci ani, cu o marjă de distribuție de 20 %, și, în al doilea rând, să efectueze o plată unică de 2,5 milioane de euro către Teva cu ocazia lansării comerciale de către aceasta din urmă a produselor pe bază de modafinil care aparțineau Cephalon.

122    În considerentul (946) al deciziei atacate, Comisia a concluzionat că acordul de distribuție era valoros pentru Teva ca urmare a faptului că aceasta din urmă se aștepta să primească, în cadrul acordului menționat, un beneficiu în cuantum minim de 10,5 milioane de euro pentru desemnarea sa ca distribuitor exclusiv în Regatul Unit (și anume o plată unică de 2,5 milioane de euro și 8 milioane de euro ca distribuitor), beneficiu pe care nu l‑ar fi putut obține în condiții normale de piață, cel puțin nu pentru suma totală, în lipsa acordului de soluționare. Potrivit Comisiei, faptele indică de asemenea în mod clar că, din punctul de vedere al Cephalon, operațiunea nu are altă explicație plauzibilă decât de a încuraja Teva să încheie acordul de soluționare. Ca atare, operațiunea ar fi contribuit, așadar, la transferul de valoare nejustificat, care constituia o contraprestație pentru Teva pentru ca aceasta să încheie angajamentele în contextul mai larg al acordului de soluționare.

123    Reclamantele contestă concluziile Comisiei care figurează în această privință în decizia atacată.

124    După ce au amintit că Cephalon și Novartis au decis, la sfârșitul anului 2005, să nu reînnoiască acordul lor de distribuție, ceea ce a avut drept consecință faptul că Cephalon avea nevoie de un nou partener de distribuție pentru produsele sale pe bază de modafinil în Regatul Unit, reclamantele arată că Teva, care începuse deja să distribuie produsul său generic pe bază de modafinil în Regatul Unit, era o alegere evidentă. Reclamantele contestă obiecția Comisiei potrivit căreia era vorba despre o concurentă cu care a fost încheiat acordul de distribuție pentru motivul că, odată ce părțile deciseseră să încheie un acord amiabil, ele nu mai erau concurente.

125    În ceea ce privește condițiile comerciale ale acordului de distribuție din Regatul Unit, reclamantele susțin că acestea erau rezonabile. În această privință, reclamantele reproșează Comisiei că s‑a concentrat asupra sumei de 2,5 milioane de euro în calitate de comision de pornire și că a insistat asupra faptului că părțile nu fuseseră în măsură, zece ani mai târziu, să furnizeze informații contabile detaliate. De asemenea, afirmația Comisiei potrivit căreia Cephalon nu ar fi primit nicio valoare în schimbul plății unice ar fi falsă. Astfel, dacă Cephalon ar fi acceptat, de exemplu, să integreze cele 2,5 milioane de euro în comisionul curent, mărind astfel comisionul Teva de la 20 % la 25 %, niciun element din dosar nu ar permite Comisiei să afirme că compensația ar fi fost irațională. Potrivit reclamantelor, Cephalon a acceptat plata inițială, astfel cum reiese din acordul de soluționare, „ca recunoaștere a costurilor și a cheltuielilor legate de această lansare pregătită de Teva”.

126    Comisia respinge susținerile reclamantelor.

127    În cadrul analizei primului aspect al prezentului motiv (a se vedea punctul 45 de mai sus), Tribunalul a arătat că, pentru a stabili dacă una dintre tranzacțiile încheiate între părți în cadrul acordului de soluționare era, în fapt, contraprestația acceptării de către Teva a clauzelor restrictive sau dacă tranzacția menționată se putea explica altfel, Comisia era chemată să reflecteze asupra aspectului dacă părțile ar fi încheiat această tranzacție sau ar fi încheiat‑o în aceleași condiții în lipsa clauzelor menționate.

128    În speță, așa cum a arătat în mod întemeiat Comisia în decizia atacată, la data faptelor, Teva lansase deja produsul său generic pe bază de modafinil pe piața din Regatul Unit și era, așadar, o concurentă directă a Cephalon pe această piață, cum ar fi rămas în lipsa acordului de soluționare și a acordului de distribuție în Regatul Unit care figurau în acesta. Această constatare nu a fost repusă în discuție de reclamante.

129    În aceste împrejurări, Comisia a putut concluziona, în considerentul (930) al deciziei atacate, că „externalizarea distribuției produselor din modafinil [care aparțineau Cephalon] către cea mai importantă rivală pe piață crea[a] un conflict de interese” și că, „[î]n lipsa unor clauze de neconcurență și de necontestare din partea Teva care puneau capăt efectiv activităților independente ale Teva în materie de modafinil la nivel mondial (inclusiv în Regatul Unit), nu ar fi [fost] rațional din punct de vedere economic pentru Cephalon să acorde distribuția produselor [sale] […] modafinil către Teva, concurenta și rivala cea mai apropiată de pe piața de modafinil din Regatul Unit”.

130    În această privință, argumentul reclamantelor potrivit căruia acestea nu mai erau concurente odată ce deciseseră să încheie acordul de soluționare și, așadar, odată ce interesele lor erau aliniate nu poate fi admis. Astfel, acordul de distribuție face parte din acordul de soluționare și a fost încheiat în contextul acestuia. Or, a urma raționamentul reclamantelor ar însemna să se considere că Comisia nu ar putea examina dacă o tranzacție comercială precum un acord de distribuție constituie o contraprestație, cel puțin parțială, pentru acceptarea unor angajamente de neconcurență care figurează într‑un acord de soluționare amiabilă, dacă tranzacția menționată făcea parte din acordul menționat. De asemenea, acest raționament este contrar Hotărârii din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții (C‑307/18, EU:C:2020:52). În această hotărâre, Curtea a statuat, la punctele 90 și 91, că trebuie să se ia în considerare ansamblul transferurilor de valori, cu caracter monetar sau nemonetar, efectuate între părți, ceea ce putea implica luarea în considerare a transferurilor indirecte care decurg, de exemplu, din beneficiile care urmează a fi obținute de producătorul de medicamente generice dintr‑un contract de distribuție încheiat cu producătorul de medicamente originale și care îi permite primului producător să vândă o cantitate eventual limitată de medicamente generice fabricate de producătorul de medicamente originale.

131    Prin urmare, așa cum a arătat Comisia în mod întemeiat, aceasta era obligată să examineze dacă părțile ar fi încheiat acordul de distribuție în Regatul Unit în lipsa angajamentelor de neconcurență și de necontestare.

132    Ținând seama de faptul că reclamantele nu contestă constatarea potrivit căreia, în lipsa unor astfel de angajamente, Teva ar fi rămas concurenta cea mai apropiată de Cephalon pe piața modafinilului din Regatul Unit, este necesar să se constate, asemenea Comisiei, că este foarte improbabil ca Cephalon să fi ales concurenta sa cea mai apropiată, Teva, ca distribuitor exclusiv al său în Regatul Unit fără acordul de soluționare.

133    Cu alte cuvinte, dacă Teva a putut încheia cu Cephalon acordul de distribuție în cauză, care trebuia să îi aducă comisioane de cel puțin 8 milioane de euro pe an, acest lucru se datorează exclusiv faptului că acceptase clauzele restrictive.

134    Prin urmare, Comisia a considerat fără a săvârși o eroare că acordul de distribuție a contribuit la creșterea nivelului transferului de valoare operat în mod global prin acordul de soluționare pentru a furniza Teva o contraprestație suficientă pentru a o încuraja să subscrie la clauzele restrictive.

135    Această concluzie este confirmată de asemenea de documentele interne ale Cephalon referitoare la acordul de soluționare, evocate în considerentul 944 al deciziei atacate, potrivit căruia „contraprestația în Regatul Unit cuprinde un acord de distribuție și de aprovizionare […]” (document intern din 8 decembrie 2005)și potrivit căruia, în „Regatul Unit”, Teva va distribui Provigil și, […] în schimb, nu va lansa modafinil generic înainte de anul 2012” (document intern de la jumătatea anului 2006).

136    În continuare, în ceea ce privește plata unică a unui cuantum de 2,5 milioane de euro în temeiul contractului de distribuție, este necesar să se constate că, potrivit articolului 2.6 litera a) punctul i) din acordul de soluționare, această plată era prevăzută ca recunoaștere a cheltuielilor și a costurilor legate de pregătirea Teva pentru lansarea comercială de către aceasta a produsului pe bază de modafinil care aparținea Cephalon în Regatul Unit, precum și ca recunoaștere a licenței privind DPI‑urile.

137    În această privință, trebuie să se constate că, în decizia atacată, Comisia nu repune în discuție comisionul în valoare de 20 % din prețul de vânzare al produselor pe bază de modafinil în Regatul Unit pentru Teva, ci plata unică. Potrivit Comisiei, Cephalon nu a primit nicio valoare și niciun avantaj comercial în schimbul plății unice.

138    În primul rând, trebuie arătat că este cert că plata unică nu vizează decât pretinsele costuri și cheltuieli ale Teva. În cadrul procedurii administrative, reclamantele au admis că plata nu a fost efectuată în schimbul unei licențe pentru DPI, deși articolul 2.6 litera a) punctul i) din acordul de soluționare indică acest lucru ca fiind unul dintre motivele plății unice.

139    În al doilea rând, trebuie constatat că niciunul dintre elementele de probă contemporane faptelor nu indică modul în care părțile au determinat „costurile și cheltuielile Teva legate de pregătirea/sau lansarea produsului modafinil al Cephalon” care ar fi trebuit să fie compensate de Cephalon ori cuantumul exact al acestor costuri sau ce servicii ar fi putut aștepta Cephalon de la Teva.

140    Astfel, din decizia atacată reiese că, în cursul procedurii administrative, Comisia a solicitat în mai multe rânduri reclamantelor să explice rațiunea de a fi a plății unice. Or, reclamantele nu au fost niciodată în măsură să identifice serviciile pe care Cephalon le‑ar fi primit în schimbul plății unice, nici să explice modul în care a fost calculat cuantumul acestei plăți și nici chiar să demonstreze că Cephalon solicitase precizări cu privire la costurile suportate de Teva în cursul negocierilor acordului de soluționare.

141    După cum a arătat Comisia, modelul de distribuție al Teva în Regatul Unit confirmă că aceasta nu a furnizat Cephalon servicii legate de lansarea produselor pe bază de modafinil care aparțineau acesteia din urmă și că nu a suportat nici costurile acestei lansări. Astfel, sarcinile Teva, în calitate de distribuitor în temeiul acordului de distribuție, se limitau la preluarea comenzilor de la clienți, la efectuarea de comenzi către Cephalon, la primirea produselor acesteia din urmă, la depozitarea și stocarea produselor și la garantarea transportului lor către clienți. Toate celelalte sarcini, cum ar fi transportul produselor către depozitul Teva, ambalarea produselor, activitățile de marketing, publicitate și promovare, au fost executate de Cephalon.

142    Prin urmare, Comisia a putut constata în mod întemeiat că acordul în cauză a contribuit la transferul de valoare nejustificat.

5)      Cu privire la plățile destinate evitării cheltuielilor de judecată

143    Articolul 2.5 din acordul de soluționare prevede obligația Cephalon de a efectua două plăți către Teva pentru a recunoaște economiile realizate de Cephalon (evitând costurile, pierderile de timp și de resurse etc.) ca urmare a încetării litigiilor în curs în Regatul Unit și a prevenirii eventualelor litigii privind modafinilul dintre cele două părți pe alte piețe, și anume:

–        o plată de 2,1 milioane GBP (aproximativ 3,07 milioane de euro) pentru a pune capăt litigiului în curs în Regatul Unit [articolul 2 alineatul 5) litera b) din acordul de soluționare];

–        o plată de 2,5 milioane de euro pentru a preveni eventuale litigii viitoare în materie de brevete sau de altă natură pe piețele europene și pe alte piețe din afara Statelor Unite sau a Regatului Unit [articolul 2 alineatul 5) litera c) din acordul de soluționare].

144    În temeiul articolului 2 alineatul 5) litera b) din acordul de soluționare, liberarea obligației în cauză ținea seama de necesitatea de a evita costurile viitoare pe care le‑ar fi suportat Cephalon și pe care era astfel în măsură să le economisească, și anume „costuri, cheltuieli de timp și de resurse, perturbări și sarcini legate de continuarea unor asemenea litigii în Regatul Unit”.

145    Conform articolului 4.2 din acordul de soluționare, Cephalon și Teva au suportat propriile cheltuieli de judecată în ceea ce privește soluționarea litigiului în Regatul Unit.

146    Ca urmare a acestui fapt, Comisia a concluzionat în decizia atacată că acordul de soluționare nu prevedea despăgubirea Teva pentru cheltuielile de judecată suportate în mod real. Plățile, în valoare de 5,57 milioane de euro, ar fi fost utilizate pentru a pune capăt unui litigiu în Regatul Unit și pentru a se abține de la orice litigiu viitor între părți pe alte piețe din afara Regatului Unit și a Statelor Unite. Comisia a considerat, așadar, în considerentele (898) și (899) ale deciziei atacate, că aceste două plăți contribuiau la transferul nejustificat de valoare în favoarea Teva.

147    Reclamantele susțin că, în Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții (C‑307/18, EU:C:2020:52), Curtea nu afirmă nicăieri că nu ar fi fost autorizate veritabile plăți destinate evitării cheltuielilor de contencios.

148    În plus, acestea fac referire la instanțele din Regatul Unit și din Statele Unite, care ar fi acceptat cheltuieli de judecată evitate.

149    Comisia contestă argumentația reclamantelor.

150    La punctul 86 din Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții (C‑307/18, EU:C:2020:52), Curtea a considerat că, în cadrul unui acord amiabil, un transfer de sume poate fi justificat atunci când corespunde efectiv compensării unor costuri sau a unor inconveniente legate de litigiul dintre părți. Cu toate acestea, Curtea nu a declarat, în aceeași hotărâre, că această justificare se putea aplica de asemenea tuturor costurilor asociate unor eventuale proceduri judiciare viitoare.

151    În speță, este cert că Teva a obținut de la Cephalon plata unei sume în cuantum de 5,57 milioane de euro fără nicio contraprestație.

152    În plus, plățile sumei în cauză nu sunt legate de niciun cost suportat de Teva.

153    În această privință, este cert că reclamantele au convenit ca fiecare dintre ele să suporte propriile cheltuieli de judecată (a se vedea punctul 145 de mai sus).

154    De asemenea, dacă Cephalon și Teva ar fi continuat procedura aflată în curs în Regatul Unit sau dacă ar fi inițiat o nouă procedură în fața altor instanțe, ambele ar fi suportat cheltuieli de judecată suplimentare.

155    Însă, pe lângă aceasta, s‑a convenit ca Cephalon să plătească Teva sume suplimentare (a se vedea punctul 143 de mai sus).

156    Așa cum a arătat Comisia în înscrisurile sale și cum a indicat în decizia atacată, nu exista nicio logică ca Teva, pe lângă faptul de a evita cheltuieli de judecată viitoare, la fel ca Cephalon, să obțină de asemenea două plăți în numerar aparent corespunzătoare cheltuielilor de judecată evitate de Cephalon.

157    Prin urmare, plățile în numerar menționate nu pot corespunde „efectiv compensării unor costuri sau a unor inconveniente legate de litigiu”, cum impune jurisprudența citată la punctul 150 de mai sus.

158    Trebuie arătat de asemenea, precum Comisia, că reclamantele nu contestă faptul că dosarul nu conține niciun element care să demonstreze că cuantumurile acestor sume au fost convenite pe baza unei estimări de către părți a cheltuielilor evitate de Cephalon. Astfel, reiese din dosar că plățile au fost disociate de orice litigiu real sau potențial. În special, reclamantele nu contestă că plata pentru cheltuielile de judecată evitate corespunde unei sume calculate pe baza previziunilor privind vânzările de modafinil în Regatul Unit, astfel cum au fost stabilite de Teva în cursul procedurii judiciare (a se vedea punctul 143 prima liniuță de mai sus) și că acest cuantum nu era legat de eventuale cheltuieli judiciare. Ele nu contestă nici că, atunci când cuantumul care trebuie plătit pentru cheltuielile de judecată evitate în fața altor instanțe (a se vedea punctul 143 a doua liniuță de mai sus) a fost majorat, plata unică pentru acordul de distribuție în Regatul Unit a fost redusă în mod corespunzător, ceea ce a condus la reatribuirea sumelor respective în două plăți aparent independente.

159    În ceea ce privește argumentul potrivit căruia, în fața altor instanțe, precum cele din Statele Unite, sunt acceptate plățile corespunzătoare cheltuielilor economisite, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței citate la punctul 150 de mai sus, în principiu, numai compensațiile acordate de producătorul de medicamente originale pentru litigii reale sau pentru alte cheltuieli efectuate de un producător de medicamente generice pot fi considerate justificate și, ca atare, nu constituie plăți inverse.

160    Or, chiar presupunând că plățile destinate evitării unor cheltuieli de judecată viitoare pot fi considerate în anumite cazuri ca fiind justificate, nu este mai puțin adevărat că părțile nu au prezentat elemente privind calculul sau estimarea cheltuielilor evitate care pot servi drept justificare.

161    Prin urmare, Comisia a constatat în mod întemeiat că plățile obținute de Teva pentru cheltuielile de judecată evitate de Cephalon nu aveau altă explicație plauzibilă decât majorarea nivelului transferului de valoare efectuat în mod global în favoarea Teva prin acordul de soluționare pentru a‑i furniza acesteia o contraprestație suficientă pentru a o încuraja să subscrie la clauzele restrictive.

162    Din aprecierile care precedă rezultă că, în decizia atacată, Comisia a aplicat criteriul juridic adecvat stabilind că niciuna dintre tranzacțiile comerciale prevăzute în acordul de soluționare nu avusese alt scop decât creșterea nivelului transferului de valoare efectuat în mod global în favoarea Teva prin acordul de soluționare pentru a o încuraja să accepte clauzele restrictive. În această privință, Comisia a examinat printre altele, pentru fiecare tranzacție comercială, rațiunea de a fi a explicațiilor alternative invocate de reclamante și interesul atât al Cephalon, cât și al Teva de a realiza transferul de valoare asociat. În plus, aceasta a putut constata în mod întemeiat că toate tranzacțiile erau suficiente pentru a încuraja Teva să accepte angajamentele de neconcurență și de necontestare.

163    Nu se contestă că tranzacțiile menționate au fost negociate în același timp și în mod interdependent. Trebuie constatat de asemenea că acordul de soluționare a fost încheiat ca acord unic, obligatoriu din punct de vedere juridic, constituind baza tuturor actelor încheiate de reclamante. În plus, din desfășurarea negocierilor, astfel cum a fost analizată de Comisie în decizia atacată pe baza elementelor de probă, reiese că atât Cephalon, cât și Teva au încercat să găsească o combinație de tranzacții care să reprezinte o anumită valoare globală suficient de benefică pentru aceasta din urmă pentru ca ea să accepte clauzele restrictive.

164    În acest context, trebuie amintit că, astfel cum reiese din jurisprudența citată la punctul 40 de mai sus, ceea ce contează pentru a examina dacă poate fi reținută calificarea drept „restrângere prin obiect” în ceea ce privește un acord de soluționare amiabilă care intervine între producători de medicamente originale și producători de medicamente generice este soldul pozitiv net al transferurilor de valori efectuate în cadrul ansamblului tranzacțiilor intervenite între aceștia.

165    Prin urmare, argumentul prin care reclamantele reproșează Comisiei că a evaluat acordurile comerciale care figurează în acordul de soluționare ca fiind un „ansamblu”, „independent de cuantificarea exactă și [de] contribuția reală a fiecărei tranzacții la transferul de valoare globală”, trebuie înlăturat.

166    Din toate cele de mai sus rezultă că atât primul aspect, cât și al doilea aspect trebuie respinse în totalitate.

c)      Cu privire la al treilea aspect al primului motiv

167    Cel de al treilea aspect al primului motiv du premier se referă la al doilea criteriu stabilit prin Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții (C‑307/18, EU:C:2020:52), potrivit căruia existența unor efecte favorabile concurenței dovedite, pertinente, proprii acordului în cauză și suficient de importante, astfel încât astfel încât să permită în mod rezonabil apariția unor îndoieli cu privire la caracterul suficient de nociv pentru concurență al acordului respectiv, se opune constatării unei restrângeri a concurenței prin obiect în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE [a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctele 107 și 111].

168    În secțiunea 6.9 din decizia atacată, care corespunde considerentelor (974)-(1012) ale deciziei respective, Comisia a examinat cel de al doilea criteriu din Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții (C‑307/18, EU:C:2020:52), pentru a ajunge la concluzia că acordul de soluționare nu putea produce efecte favorabile concurenței care să fie dovedite, pertinente, suficient de importante și care să nu fie incerte, care să poată duce la apariția unei îndoieli rezonabile privind obiectul anticoncurențial al acordului respectiv.

169    Mai precis, în decizia atacată, Comisia a respins pretinsele efecte favorabile concurenței ale drepturilor generice acordate Teva de Cephalon, pentru motivul că era vorba despre o intrare întârziată și controlată pe piețele modafinilului [considerentele (977)-(981) ale deciziei atacate], că aceste drepturi au făcut mai puțin probabilă intrarea pe piețele menționate a altor producători de medicamente generice [considerentele (982)-(992) ale deciziei atacate], că strategia Cephalon privind Nuvigil compromisese eventualele efecte favorabile concurenței invocate [considerentele (993)-(995) ale deciziei atacate] și că drepturile generice acordate Teva nu constituiau obiectul principal al deciziei atacate [considerentele (996)-(1001) ale deciziei atacate].

170    Reclamantele susțin că acordul de soluționare a avut efecte favorabile concurenței, excluzând faptul că acesta constituia o restrângere a concurenței prin obiect. Efectele menționate ar decurge din drepturile generice acordate Teva, ceea ce i‑ar fi permis o intrare independentă și timpurie pe piețele modafinilului, cu cel puțin trei ani înainte de expirarea brevetelor pentru dimensiunea particulelor Cephalon (având în vedere situația în care Teva nu ar fi câștigat în procedura judiciară împotriva Cephalon). Efectele favorabile concurenței care decurg din această intrare timpurie pe piețele modafinilului ar fi pertinente, certe și suficient de semnificative, după cum ar rezulta și din decizia de autorizare a concentrării dintre Teva și Cephalon (a se vedea punctul 4 de mai sus). În această privință, reclamantele pun accentul pe faptul că decizia menționată ar constata că, începând din octombrie 2012, „Teva [era] liberă să lanseze modafinil în SEE, fără a face obiectul unor proceduri judiciare din partea Cephalon” [considerentul (95) al acestei decizii] și că, din cauza drepturilor sale generice, „Teva […] era singura concurentă care avea dreptul garantat de a intra pe piețele SEE între octombrie 2012 și octombrie 2015” [considerentul (126) al acestei decizii], ceea ce, potrivit Comisiei, ar face ca Teva să apară drept „constrângerea concurențială cea mai probabilă exercitată asupra Cephalon, cel puțin în perioada octombrie 2012-octombrie 2015”. Ar rezulta de asemenea că efectele favorabile concurenței ar fi proprii acordului de soluționare.

171    Poziția Comisiei, astfel cum a fost expusă în decizia atacată și potrivit căreia concluziile sale din decizia de autorizare a concentrării ar fi lipsite de interes în speță, nu este, potrivit reclamantelor, credibilă. Astfel, decizia de autorizare a concentrării ar fi analizat în mod clar efectele favorabile concurenței asociate certitudinii unei intrări timpurii a Teva pe piețele modafinilului ca decurgând direct din acordul de soluționare, în măsura în care ar fi examinat posibilitatea acesteia de a intra pe piețele modafinilului fără a face obiectul unei acțiuni în justiție, în timp ce alți producători de medicamente generice s‑ar fi confruntat mereu cu amenințarea unei asemenea acțiuni.

172    De asemenea, potrivit reclamantelor, dacă acordul de soluționare nu ar fi avut un asemenea potențial proconcurențial, Comisia nu ar fi impus societății Teva să își cedeze drepturile legate de modafinil unui terț drept condiție a achiziționării Cephalon de către aceasta.

173    Reclamantele contestă de asemenea celelalte constatări ale Comisiei potrivit cărora drepturile generice ale Teva ar fi condus la o intrare întârziată și controlată, ar fi făcut mai puțin probabilă intrarea pe piață a altor producători de medicamente generice, ar fi fost compromise de strategia Cephalon privind Nuvigil și nu ar constitui obiectul principal al acordului.

174    Comisia respinge susținerile reclamantelor.

175    Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 18 de mai sus, drepturile generice ale Teva fac parte din acordul de soluționare. Potrivit articolului 3 din acordul de soluționare, Cephalon s‑a angajat să acorde Teva un drept neexclusiv în temeiul „brevetelor enumerate” pentru fabricarea, utilizarea, comercializarea și vânzarea produsului său generic din modafinil în Statele Unite, precum și pe alte piețe (inclusiv pe cea a SEE) și să procedeze la fel în ceea ce privește furnizarea de API modafinil pentru produsele farmaceutice finite care aveau modafinilul ca API, începând din anul 2011 în Statele Unite și începând din 2012 pe alte piețe, inclusiv pe cea din SEE. Articolul 3.1.1 din acordul de soluționare stabilește că drepturile generice ale Teva se aplică, în ceea ce privește alte piețe, inclusiv piața SEE, cel mai devreme la 6 octombrie 2012 sau la data corespunzătoare cu trei ani calendaristici înainte de data expirării brevetelor de exclusivitate. Potrivit aceleiași dispoziții, Teva trebuie să plătească Cephalon o redevență egală cu 10 % din toate profiturile nete obținute din vânzările de produse generice din modafinil de către Teva sau filialele sale în Statele Unite și pe alte piețe la data efectivă a acestor drepturi generice.

176    Articolele 3.1.2 și 3.1.3 din acordul de reglementare privesc printre altele mecanismele declanșate de eventuala intrare anticipată a terților pe piețele modafinilului. Aceste dispoziții i‑au permis Teva să își lanseze propria versiune generică a modafinilului încă de la intrarea pe piață a oricărei alte societăți producătoare de medicamente generice, indiferent dacă Cephalon a autorizat sau nu această intrare. Dacă Teva, în conformitate cu dispozițiile susmenționate, ar plasa produsul său generic pe piețele modafinilului înainte de data efectivă a producerii efectelor acestor taxe, ea ar fi obligată să plătească redevențe majorate cu 15 % (dacă intrarea ar fi autorizată de Cephalon) sau cu 20 % (dacă ar fi vorba despre o intrare cu risc, fără autorizarea Cephalon) în perioada relevantă. Scenariile avute în vedere în dispoziție includ Cephalon, care solicită o măsură de interdicție temporară sau alte măsuri corective. În aceste cazuri, drepturile generice ale Teva ar fi suspendate [articolul 3 alineatul 1.3.3 litera a) din acordul de soluționare], iar Cephalon ar răscumpăra stocurile de la Teva la prețuri convenite [articolul 3 alineatul 1.3.3 litera b) din acordul de soluționare].

177    În primul rând, este necesar să se constate, asemenea Comisiei, că afirmația reclamantelor potrivit căreia acordul de soluționare a accelerat intrarea independentă a Teva pe piață în raport cu situația în care aceasta nu ar fi câștigat în procedura judiciară împotriva Cephalon trebuie respinsă. Rezultă din jurisprudență că, pentru a stabili dacă efectele favorabile concurenței se opun constatării unei restrângeri prin obiect, nu este necesar să se examineze alte scenarii, precum cele potrivit cărora una sau cealaltă parte ar avea câștig de cauză într‑un litigiu în materie de brevete. Este suficient ca Comisia, pentru a califica acordul drept restrângere prin obiect, să constate că are un nivel suficient de nocivitate pentru concurență, având în vedere conținutul dispozițiilor sale, obiectivele pe care urmărește să le atingă, precum și contextul economic și juridic în care se încadrează (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 martie 2021, Lundbeck/Comisia, C‑591/16 P, EU:C:2021:243, punctele 140 și 141).

178    În al doilea rând, este cert că, înainte de încheierea acordului de soluționare, Teva era concurenta potențială a Cephalon cea mai avansată pe piața modafinilului. Teva avea posibilități concrete de a intra pe piața menționată cu mult înainte de anul 2012 (mai precis, în anul 2005), în calitate de entitate intrată independent. Acordul de soluționare a eliminat această posibilitate.

179    Desigur, acordul de soluționare și drepturile generice ale Teva care se raportează la acesta prevăd intrarea Teva pe piața modafinilului abia în anul 2012. Această intrare nu se realizează ca urmare a liberei concurențe, ci ca urmare a unei concertări între părți. Prin urmare, nu este vorba despre o intrare timpurie cu efect favorabile concurenței, cum pretind reclamantele. Este vorba doar despre o intrare prevăzută prin contract, pe care acordul de soluționare a întârziat‑o cu șapte ani și care a dat Cephalom garanția că nu ar suferi nicio concurență din partea Teva în această perioadă.

180    Pe de altă parte, această intrare a Teva pe piața modafinilului, începând din anul 2012, nu poate fi asimilată intrării pe piața menționată a unui actor independent care se angajează într‑o concurență directă cu Cephalon. Pe de o parte, intrarea prevăzută a Teva pe piața modafinilului se întemeia pe o licență acordată de Cephalon și, pe de altă parte, aceasta era supusă unor redevențe importante, care reprezentau 10-20 % din profitul net provenit din vânzarea tuturor produselor generice din modafinil care aparțineau Teva. Din acest motiv, era puțin probabil să existe o puternică concurență prin prețuri între Teva și Cephalon.

181    În al treilea rând, argumentele reclamantelor întemeiate pe decizia de autorizare a concentrării dintre Teva și Cephalon trebuie respinse.

182    În primul rând, trebuie constatat că cadrul de referință al deciziei de autorizare a concentrării este diferit de cel pe care se întemeiază analiza acordului de soluționare în raport cu articolul 101 alineatul (1) TFUE. În timp ce, în decizia atacată, Comisia a evaluat restrângerea concurenței cauzată de acordul de soluționare și a comparat incidența sa cu un scenariu contrafactual în care acordul de soluționare nu ar fi fost încheiat, decizia referitoare la concentrarea dintre Teva și Cephalon consideră acordul de soluționare drept dobândit și evaluează impactul probabil al concentrării părților asupra concurenței într‑un viitor previzibil în raport cu normele Uniunii în materie de control al concentrărilor, începând din anul 2011.

183    În al doilea rând, în acest context, nu este surprinzător că Comisia a ținut seama de existența acordului de soluționare și a drepturilor generice ale Teva și a concluzionat că aceasta din urmă avea câteva „avantaje”, care decurgeau din acordul de soluționare, precum cel care constă în lansarea produselor generice din modafinil în SEE fără a face obiectul unor proceduri judiciare din partea Cephalon, în timp ce ceilalți producători de medicamente generice erau lipsiți de aceste avantaje și se confruntau cu acțiuni în justiție pendinte în materie de brevete, care implicau de asemenea somații. Acest lucru explică faptul că, în considerentul (98) al deciziei de autorizare a concentrării, Comisia a pus la îndoială faptul că alți producători de medicamente generice decât Teva, între octombrie 2012 și octombrie 2015, au fost în măsură să exercite o presiune concurențială semnificativă asupra produsului generic al modafinilului Cephalon. Prin urmare, faptul că, în decizia de autorizare a concentrării, Comisia a apreciat că, după și în pofida încheierii acordului de soluționare, Teva constituia încă constrângerea concurențială cea mai probabilă exercitată asupra Cephalon nu înseamnă că aceasta ar fi considerat că drepturile generice ale Teva aveau un efect favorabil concurenței.

184    De asemenea, nici faptul că Comisia a acceptat angajamente ale Teva în cadrul procedurii de control al concentrărilor nu înseamnă că Comisia ar fi concluzionat în sensul efectelor favorabile concurenței ale acordului de soluționare și ale drepturilor generice ale Teva care se raportează la acestea. Dimpotrivă, astfel de angajamente urmăresc, așa cum a susținut în mod întemeiat Comisia, restabilirea constrângerii concurențiale asupra Cephalon, pe care concentrarea o eliminase, pe piața modafinilului.

185    În măsura în care reclamantele reproșează Comisiei că nu a ținut seama în decizia atacată de Hotărârea din 12 decembrie 2018, Krka/Comisia (T‑684/14, nepublicată, în recurs, EU:T:2018:918), întrucât aceasta ar fi apreciat că o intrare sub licență echivala cu o intrare controlată, critica menționată nu poate fi admisă. Astfel, cauza în care s‑a pronunțat hotărârea menționată diferă de prezenta speță. În timp ce, în cauza menționată, producătorul de medicamente generice a fost autorizat să intre imediat pe piețele în discuție, în speță, nocivitatea pentru concurență decurge din faptul că acordul de soluționare prevedea întârzierea intrării Teva cu aproape șapte ani.

186    În sfârșit, este necesar să se înlăture argumentația reclamantelor prin care acestea contestă concluziile ce figurează în decizia atacată potrivit cărora, mai întâi, drepturile generice ale Teva ar fi făcut mai puțin probabilă intrarea pe piață a modafinilului care aparținea altor producători de medicamente generice, apoi, strategia Cephalon privind Nuvigil ar fi compromis eventualele efecte favorabile concurenței pretinse ale acestor drepturi generice ale Teva și, în sfârșit, drepturile menționate nu ar fi făcut obiectul principal al acordului de soluționare.

187    În această privință, este necesar să se arate că, contrar celor pretinse de reclamante, Comisia nu a impus ca Teva să continue acțiunile în justiție. Comisia nu a susținut nici că faptul că Teva ar fi obținut câștig de cauză în cadrul litigiului referitor la brevete le‑ar fi permis celorlalți producători de medicamente generice să intre imediat pe piața modafinilului. Nu este mai puțin adevărat că invalidarea brevetelor Cephalon ar fi eliminat o barieră la intrarea pe piața menționată, care constituia un obstacol atât pentru Teva, cât și pentru ceilalți producători, și că, în cazul în care Teva ar fi obținut câștig de cauză, ceilalți producători ar fi putut de asemenea să profite de acest fapt.

188    De asemenea, reclamantele nu pot nega că drepturile generice ale Teva i‑au permis acesteia din urmă să fie prima care a intrat pe piața medicamentelor generice pe bază de modafinil, înainte de expirarea brevetelor Cephalon și fără a risca să facă obiectul unei acțiuni în justiție. Această poziție de prim rang pe piața medicamentelor generice pe bază de modafinil era susceptibilă să dea Teva posibilitatea de a‑și consolida poziția, ceea ce i‑ar fi permis ulterior să facă mai dificilă intrarea pe această piață pentru orice concurent, de exemplu prin intermediul unei strategii de preț agresive, pe lângă faptul că un nou concurent ar fi putut face față unor acțiuni în justiție din partea Cephalon sau chiar s‑ar fi confruntat cu alte obstacole.

189    În ceea ce privește strategia Cephalon care vizează reorientarea pacienților ce utilizează Provigil pe bază de modafinil către produsul său de a doua generație, Nuvigil, bazat pe armodafinil (strategie destinată să atenueze expirarea brevetelor care implică concurența medicamentelor generice), Comisia a ținut seama în mod întemeiat de aceasta, știind că, din punct de vedere ex ante, drepturile generice ale Teva i‑ar fi permis cel mult să intre sub licență pe ceea ce rămânea încă din piața pacienților modafinilului până în anul 2012. Prin urmare, Comisia putea presupune că, chiar dacă drepturile generice acordate Teva aveau efecte favorabile concurenței, aceste efecte erau foarte limitate și insuficiente pentru a repune în discuție calificarea acordului drept o restrângere a concurenței prin obiect.

190    Comisia a înlăturat de asemenea în mod întemeiat, în considerentele (996)-(1001) ale deciziei atacate, afirmația reclamantelor potrivit căreia drepturile generice ale Teva constituiau obiectul principal al acordului de soluționare și erau favorabile concurenței, în timp ce clauzele restrictive erau doar accesorii acordului menționat. În această privință, argumentul întemeiat pe caracterul în principal proconcurențial al acordului de soluționare trebuie înlăturat din perspectiva aprecierilor care precedă, în măsura în care intrarea Teva pe piețele modafinilului trebuie calificată mai degrabă ca intrare întârziată, controlată și limitată pe piețele respective decât ca intrare timpurie, cum susțin reclamantele (a se vedea punctele 178-180 de mai sus). Situația este aceeași în ceea ce privește argumentul întemeiat pe caracterul pretins accesoriu al clauzelor restrictive, din moment ce rezultă din jurisprudență că concluzia potrivit căreia un acord trebuie calificat drept „restrângere prin obiect” nu poate fi înlăturată pentru motivul că întreprinderile care au încheiat acest acord se prevalează de faptul că restricțiile care decurg din acesta nu ar prezenta decât un caracter accesoriu [Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctul 96].

191    Prin urmare, al treilea aspect al primului motiv trebuie respins ca neîntemeiat.

d)      Cu privire la al patrulea aspect al primului motiv

192    În cadrul celui de al patrulea aspect, care cuprinde două critici, reclamantele consideră că Comisia a săvârșit o eroare de fapt și de drept în aprecierea contextului economic și juridic al acordului de soluționare, pe de o parte, prin deformarea percepției litigiului de către părți și, pe de altă parte, prin faptul că a considerat că clauzele restrictive cuprinse în acordul de soluționare erau „excluse din domeniul de aplicare”.

193    În ceea ce privește prima critică, reclamantele reproșează în esență Comisiei că a formulat un număr prea mare de supoziții în decizia atacată, aceasta pe baza unor probe puțin numeroase, referitoare la faptul că Teva ar fi fost convinsă că brevetele Cephalon privind dimensiunea particulelor nu erau valide și că produsul său nu le încălca și, în consecință, că a ajuns la concluzia că Teva nu ar fi acceptat clauze restrictive din cauza perceperii de către aceasta a solidității brevetului Cephalon sau, la modul general, a șanselor sale de succes, ci din cauza valorii pe care tranzacțiile comerciale ar fi transferat‑o în favoarea sa.

194    În ceea ce privește a doua critică, reclamantele susțin că concluzia prezentată în considerentele (667)-(678) ale deciziei atacate, potrivit căreia întinderea angajamentului de neconcurență al Teva depășește întinderea brevetelor Cephalon, este eronată și ilogică. În această privință, reclamantele invocă faptul că, astfel cum rezultă din studii, pentru a obține o similitudine esențială cu Provigil, era necesar să se utilizeze particulele de modafinil care aparțineau gamei de dimensiuni revendicate în brevetele Cephalon. Pentru acest motiv, acordurile de neconcurență nu ar fi depășit întinderea potențială a brevetelor.

195    Comisia contestă erorile invocate de reclamante.

196    În ceea ce privește prima critică, din decizia atacată reiese că Comisia s‑a întemeiat pe mai multe elemente pentru a concluziona că Teva avea îndoieli cu privire la poziția Cephalon în materie de brevete.

197    În această privință, decizia atacată menționează printre altele că:

–        Teva a început să dezvolte versiunea sa generică a modafinilului pe care l‑a lansat cu risc în Regatul Unit în anul 2005 [considerentele (152), (158) și (610) ale deciziei atacate];

–        Teva a declarat în mai multe rânduri că brevetele Cephalon privind dimensiunea particulelor nu erau valabile sau că produsul său generic din modafinil nu încălca brevetele respective [considerentele (153)-(155) ale deciziei atacate];

–        expertul științific al Teva a declarat, în aprilie 2003, că „Teva [reușise] să demonstreze bioechivalența [cu modafinil Cephalon], formulând un material care nu intr[a] domeniul de aplicare al brevetului Cephalon” [considerentele (157) și (611) ale deciziei atacate];

–        testele efectuate de un laborator din Statele Unite ales de Cephalon pe eșantioanele de modafinil ale Teva în cursul procedurii referitoare la brevete în Regatul Unit arată că modafinilul Teva nu încălca brevetele privind dimensiunea particulelor Cephalon [considerentele (159) și (611) ale deciziei atacate].

198    Prin urmare, susținerea de către reclamante a faptului că Comisia nu și‑a susținut afirmațiile, în decizia atacată, prin elemente de probă privind poziția internă a Teva nu este întemeiată. De asemenea, percepția Teva în ceea ce privește poziția Cephalon în materie de brevete constituie de asemenea un indiciu că nu soliditatea brevetelor Cephalon sau incertitudinea cu privire la soluționarea litigiului, ci stimulentele financiare au jucat un rol în încheierea acordului de soluționare.

199    În ceea ce privește a doua critică, trebuie amintit că, potrivit dispozițiilor clauzei de neconcurență, Teva s‑a angajat să nu producă, comercializeze sau importe medicamente finite care conțin modafinil ca API.

200    Angajamentul de a nu intra în concurență garanta că Teva va înceta orice producție și comercializare de produse pe bază de modafinil, indiferent dacă procedeul de fabricație și de comercializare se baza sau nu pe o tehnologie care încălca brevetele existente ale Cephalon.

201    Reclamantele nu contestă că angajamentul de neconcurență acoperă totalitatea produselor pe bază de modafinil.

202    Dat fiind că este vorba despre un angajament privind „orice medicament finit”, iar nu orice produs finit susceptibil să încalce brevetele pentru modafinil deținute de Cephalon, Comisia a putut constata în mod întemeiat că angajamentul Teva era un acord privind comportamentul său pe piață, iar nu doar un angajament de a nu încălca brevetele Cephalon, și aceasta cu atât mai mult cu cât este posibil să se dezvolte un produs generic al modafinilului care nu intră în domeniul de aplicare al brevetelor deținute de Cephalon. După cum a susținut în mod întemeiat Comisia, Cephalon nu ar fi putut obține niciodată în mod legal angajamente de neconcurență atât de extinse prin aplicarea cu succes a brevetelor pentru dimensiunea particulelor. Prin urmare, Comisia nu a săvârșit o eroare prin faptul că a considerat acest angajament ca fiind exclus din domeniul de aplicare al brevetelor.

203    De asemenea, contrar celor pretinse de reclamante, Comisia nu era obligată să dovedească faptul că Teva ar fi putut dezvolta sau ar fi dezvoltat o versiune necontrafăcută. Astfel, era suficient să se demonstreze că Teva dispunea de posibilități reale și concrete pentru a intra pe piețele modafinilului și era, așadar, o concurentă potențială. În plus, astfel cum s‑a arătat deja la punctul 197 de mai sus, Teva a considerat că a reușit „să demonstreze bioechivalența [cu modafinilul Cephalon] prin formularea unui material care nu intr[a] în domeniul de aplicare al brevetului Cephalon”. În plus, testele efectuate pe eșantionul Teva, care datează din 2005, nu au demonstrat contrafacerea brevetelor deținute de Cephalon.

204    În sfârșit, chiar dacă acordul de soluționare nu conținea angajamente despre care se pretindea că intrau „în domeniul de aplicare” al brevetelor deținute de Cephalon asupra modafinilului, acest lucru nu exclude constatarea unei restrângeri prin obiect. În speță, obiectivul acordului de soluționare era de a menține Teva în afara piețelor modafinilului prin transferuri de valori de un nivel global care era suficient de ridicat pentru a o stimula să își amâne eforturile independente pentru a intra pe aceste piețe. Or, un asemenea acord, care determină comportamentul viitor al unor concurenți potențiali pe piață, are ca obiect să restrângă concurența, iar aceasta independent de aspectul dacă Cephalon ar fi putut obține sau nu, în temeiul dreptului brevetelor, aceeași excludere printr‑o decizie jurisdicțională (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 septembrie 2016, Lundbeck/Comisia, T‑472/13, EU:T:2016:449, punctele 491-499).

205    Rezultă din cele ce precedă că al patrulea aspect al primului motiv trebuie de asemenea respins și, prin urmare, primul motiv în totalitate.

2.      Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept și de fapt în măsura în care Comisia a calificat acordul de soluționare drept restrângere prin efect

206    Prin intermediul celui de al doilea motiv, care cuprinde două aspecte, reclamantele afirmă că Comisia a concluzionat în mod eronat că acordul de soluționare constituia o restrângere a concurenței prin efect în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE. Deși respingerea primului motiv formulat de reclamante, prin care contestau calificarea acordului de soluționare ca constituind o restrângere a concurenței prin obiect, face, a priori, inutilă examinarea celui de al doilea motiv al lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 iunie 2009, T‑Mobile Netherlands și alții, C‑8/08, EU:C:2009:343, punctele 28-30 și jurisprudența citată), Tribunal consideră oportun, în împrejurările cauzei, să își continue analiza.

207    În cadrul primului aspect, reclamantele susțin că, referindu‑se la Hotărârea din 12 decembrie 2018, Krka/Comisia (T‑684/14, nepublicată, în recurs, EU:T:2018:918), Comisia a aplicat un criteriu juridic eronat întemeindu‑se pe efectele potențiale ale acordului de soluționare fără a încerca să demonstreze efectele reale ale acestuia.

208    Mai precis, reclamantele contestă abordarea urmată de Comisie în considerentul (1030) al deciziei atacate, potrivit căreia, „pentru a stabili existența unor efecte restrictive asupra concurenței, este suficient să se determine efectele potențiale ale acordului asupra concurenței”. În această privință, reclamantele susțin că aprecierea unor acorduri care nu au fost puse în aplicare trebuie să ia efectiv în considerare efectele potențiale pe care aceste acorduri sunt „susceptibile” să le aibă, în condițiile în care evaluarea acordurilor care au fost deja puse în aplicare trebuie să ia în considerare efectele pe care aceste acorduri le‑au avut „efectiv” asupra concurenței. Întrucât acordul de reglementare a fost deja pus în aplicare, Comisia ar fi trebuit să analizeze, astfel cum ar rezulta din jurisprudența citată la punctul 207 de mai sus, efectele reale pe care acordul de soluționare le‑ar fi avut asupra concurenței.

209    În cadrul celui de al doilea aspect, reclamantele susțin că Comisia nu a dovedit efecte suficient de semnificative asupra parametrilor concurenței pe piețele relevante. În primul rând, acestea contestă mai precis scenariul contrafactual aplicat de Comisie. În al doilea rând, reclamantele arată că, în decizia atacată, Comisia nu ar demonstra niciun efect negativ al acordului de soluționare.

210    În ceea ce privește scenariul contrafactual, în timp ce Comisia ar utiliza, în considerentul (1215) al deciziei atacate, drept scenariu contrafactual menținerea acțiunii în justiție în Regatul Unit între Teva și Cephalon, aceasta nu ar fi stabilit care parte ar fi avut câștig de cauză sau în ce moment ar fi luat sfârșit litigiul. Ea nu ar fi constatat nici că ar fi fost încheiată o soluționare amiabilă mai puțin restrictivă.

211    De asemenea, Comisia ar fi obligată să demonstreze o diferență între prețuri, producție, inovație, varietate sau calitate a modafinilului pe piață, după cum părțile și‑au menținut acțiunea în justiție sau în funcție de încheierea unui acord de soluționare. Or, Comisia nu ar fi demonstrat că, la momentul intrării pe piață a unor produse generice ale modafinilului, exista o diferență în materie de prețuri. Ea nu ar fi demonstrat diferențe nici în ceea ce privește ceilalți parametri de concurență între scenariile cu sau fără un acord de soluționare.

212    În ceea ce privește efectele negative, reclamantele susțin că Comisia nu a identificat un singur efect negativ asupra parametrilor concurenței în urma acordului de soluționare în raport cu scenariul contrafactual al continuării litigiului dintre părți.

213    În acest context, reclamantele susțin în esență că Comisia a identificat datele la care Teva a primit autorizații de introducere pe piață pentru modafinil în cinci țări, dar că nu a constatat că Teva ar fi intrat în fapt aceste țări înainte de a fi autorizată prin acordul de soluționare. De asemenea, Comisia nu ar fi prezentat probe care să demonstreze că un alt furnizor de medicamente generice s‑ar fi lansat „cu un grad rezonabil de probabilitate” în vânzarea modafinilului și nu ar fi demonstrat că o altă societate producătoare de medicamente generice a fost afectată de acordul de soluționare. În ceea ce privește situația pieței în cadrul „continuării litigiului”, adică în situația care corespunde scenariului contrafactual al Comisiei, reclamantele arată că Teva pur și simplu nu ar fi putut intra pe această piață deoarece acceptase, în cadrul litigiului din Regatul Unit, somația preliminară de a nu vinde modafinil în această țară în așteptarea procedurii pe rolul instanței pentru brevete din Regatul Unit, după cum a fost recunoscut de Comisie. Acordul de soluționare nu ar fi avut, așadar, ca atare, niciun efect asupra parametrilor de concurență pe piețele modafinilului. Or, fără intrarea efectivă a unor produse generice pe piețe, prețurile modafinilului și toți ceilalți parametri concurențiali ar fi rămas, potrivit propriei analize a Comisiei, aceiași în cele două scenarii ale acordului de soluționare și ale continuării litigiului dintre părți.

214    Comisia susține că cele două aspecte ale prezentului motiv sunt lipsite de temei și trebuie respinse.

215    Prin intermediul celui de al doilea motiv, ale cărui două aspecte trebuie examinate împreună, reclamantele contestă constatarea Comisiei din decizia atacată potrivit căreia acordul de soluționare constituia de asemenea o restrângere a concurenței prin efect.

216    Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că, în secțiunea 7 din decizia atacată, Comisia a amintit principiile generale care guvernează analiza care trebuie efectuată pentru a stabili dacă un acord și, mai precis, un acord de soluționare amiabilă în materie de brevete constituie o restrângere a concurenței prin efect în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE și că, în secțiunea 8 din aceeași decizie, aceasta le‑a aplicat în speță. În această din urmă secțiune, ea a definit mai întâi piața produselor, precum și dimensiunea sa geografică (secțiunea 8.1 din decizia menționată) și a identificat structura pieței și poziția Cephalon, a Teva și a altor concurenți potențiali pe această piață. De aici ar rezulta că Cephalon dispunea de o putere de piață în calitate de unic producător de modafinil și că Teva era concurenta cea mai avansată (secțiunea 8.2 din decizia menționată). În continuare, Comisia a prezentat analiza clauzelor restrictive de neconcurență și de necontestare, precum și modul în care acestea au apărut și au influențat comportamentul Teva pe piață. De aici ar rezulta că clauzele menționate au restrâns independența Teva, împiedicând‑o astfel să intre pe piața modafinilului cu produse generice și restrângând capacitatea acesteia de a continua să conteste brevetele Cephalon (secțiunea 8.3 din decizia menționată). În secțiunea 8.4 din aceeași decizie, Comisia menționează situația concurențială care ar fi existat fără acordul de soluționare pentru a ajunge, în secțiunea 8.5 din aceeași decizie, la concluzia că acordul de soluționare a restrâns concurența prin efect.

217    Reclamantele nu contestă definiția pieței, structura pieței sau poziția Teva ori a Cephalon pe piața menționată.

218    Reclamantele nu contestă, așadar, că Teva era o concurentă potențială a Cephalon.

219    Prin urmare, al doilea motiv se limitează la aspectul dacă, pe de o parte, demonstrarea efectelor potențiale ale acordului de soluționare a concurenței pe piețele modafinilului era suficientă pentru ca Comisia să constate, în decizia atacată, existența unei restrângeri a concurenței prin efect (primul aspect) și dacă, pe de altă parte, scenariul contrafactual aplicat de Comisie în aceeași decizie era adecvat și i‑a permis acesteia din urmă să demonstreze efectele negative pentru concurență, pe piețele modafinilului, care decurgeau din acordul de soluționare (al doilea aspect).

220    Trebuie amintit că articolul 101 TFUE interzice acordurile și practicile concertate care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței pe piața internă.

221    Așa cum Comisia a amintit în cuprinsul considerentului (1020) al deciziei atacate, potrivit unei jurisprudențe constante, pentru a aprecia dacă un acord trebuie considerat interzis ca urmare a denaturărilor concurenței care sunt efectul acestuia, trebuie să se examineze concurența în cadrul real în care s‑ar desfășura în lipsa acordului respectiv (a se vedea Hotărârea din 11 septembrie 2014, MasterCard și alții/Comisia, C‑382/12 P, EU:C:2014:2201, punctul 161 și jurisprudența citată).

222    În acest scop, trebuie să se ia în considerare cadrul concret în care se înscrie practica menționată, în special contextul economic și juridic în care operează întreprinderile în cauză, natura bunurilor sau a serviciilor afectate, precum și condițiile reale de funcționare și structura pieței sau a piețelor relevante (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 septembrie 2014, MasterCard și alții/Comisia, C‑382/12 P, EU:C:2014:2201, punctul 165 și jurisprudența citată).

223    Scenariul avut în vedere pornind de la ipoteza absenței acordului în cauză trebuie să fie realist. În această optică, este posibil, dacă este cazul, să se țină seama de dezvoltările probabile care s‑ar produce pe piață în lipsa acestui acord (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 septembrie 2014, MasterCard și alții/Comisia, C‑382/12 P, EU:C:2014:2201, punctul 166).

224    Potrivit unei jurisprudențe de asemenea constante, efectele de restrângere a concurenței pot fi atât reale, cât și potențiale, dar, în orice caz, trebuie să fie suficient de semnificative [Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctul 117, precum și jurisprudența citată].

225    În speță, reclamantele reproșează Comisiei că a aplicat un criteriu juridic eronat în decizia atacată, întrucât s‑ar fi întemeiat numai pe efectele potențiale ale acordului de soluționare.

226    Având în vedere jurisprudența citată la punctul 224 de mai sus, acest argument nu poate fi admis.

227    Astfel, din această jurisprudență rezultă că este posibil să se ia în considerare concurența potențială reprezentată de un operator nou‑intrat potențial, eliminat prin acordul în discuție, și structura pieței relevante.

228    Astfel cum s‑a constatat la punctul 218 de mai sus, reclamantele nu contestă că, la momentul încheierii acordului de soluționare, Teva era o concurentă potențială a Cephalon pe piețele modafinilului. În consecință, așa cum a observat Comisia în considerentele (1027)-(1032) și (1244)-(1257) ale deciziei atacate, punerea în aplicare a acordului de soluționare a avut ca efect eliminarea concurenței potențiale care exista între Teva și Cephalon.

229    În această privință, rezultă din jurisprudență că articolul 101 TFUE nu urmărește numai să protejeze concurența actuală, ci și concurența potențială (Hotărârea din 14 aprilie 2011, Visa Europe și Visa International Service/Comisia, T‑461/07, EU:T:2011:181, punctul 68).

230    De asemenea, din decizia atacată reiese că Comisia a luat în considerare modul în care acordul de soluționare a fost pus efectiv în aplicare și modul în care piața a evoluat ulterior (a se vedea punctul 247 de mai jos).

231    În continuare, argumentul reclamantelor potrivit căruia Comisia nu ar fi stabilit, în scenariul său contrafactual, care parte ar fi obținut câștig de cauză în cadrul litigiului dintre Teva și Cephalon în Regatul Unit sau în ce moment ar fi luat sfârșit acest litigiu trebuie de asemenea înlăturat. Situația este aceeași în ceea ce privește critica lor potrivit căreia Comisia nu ar fi constatat că între părți ar fi putut fi încheiat un acord amiabil mai puțin restrictiv față de concurență decât acordul de soluționare.

232    Astfel, în decizia atacată, ținând seama de contextul economic și juridic în care operau reclamantele și în special de punctul de vedere pe care îl aveau, la data faptelor, cu privire la situația lor respectivă în materie de brevete, precum și de condițiile reale de funcționare și de structura piețelor de modafinil, inclusiv de poziția Teva ca amenințare concurențială cea mai avansată pentru Cephalon, Comisia a considerat că scenariul contrafactual probabil, în lipsa acordului de soluționare, era continuarea litigiului în materie de brevete dintre reclamante.

233    Prin urmare, Comisia a pornit de la premisa menținerii concurenței potențiale dintre Teva și Cephalon și de posibilitățile reale și concrete privind intrarea Teva pe piețele modafinilului. Prin urmare, aceasta a comparat situația concurențială rezultată din acordul de soluționare cu scenariul concurențial care s‑ar fi produs probabil în lipsa acordului de soluționare.

234    În această privință, rezultă din jurisprudență că, într‑o situație precum cea din speță, stabilirea scenariului contrafactual nu presupune nicio constatare definitivă referitoare la șansele de succes ale producătorului de medicamente generice în procedura privind brevetul sau cu privire la probabilitatea încheierii unui acord mai puțin restrictiv [Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctul 119].

235    Astfel, scenariul contrafactual are ca scop numai stabilirea posibilităților realiste de comportament ale acestui producător în lipsa acordului în cauză. Astfel, deși scenariul menționat nu poate fi indiferent față de șansele de succes ale producătorului respectiv în procedura referitoare la brevet sau chiar cu privire la probabilitatea încheierii unui acord mai puțin restrictiv, aceste elemente nu constituie totuși decât unele dintre elementele care trebuie luate în considerare pentru a se determina jocul probabil al pieței, precum și structura acesteia în cazul neîncheierii acordului în cauză [Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctul 120].

236    În sfârșit, pentru a demonstra că acordurile de soluționare amiabilă precum acordul de soluționare în discuție în speță produc efecte semnificative potențiale sau reale asupra concurenței, nu revine Comisiei sarcina de a constata fie că producătorul de medicamente generice care este parte la acordurile respective ar fi obținut probabil câștig de cauză în procedura referitoare la brevet, fie că părțile la acordurile menționate ar fi încheiat probabil un acord amiabil mai puțin restrictiv [a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctul 121].

237    În sfârșit, afirmația reclamantelor potrivit căreia Comisia nu ar fi identificat, în decizia atacată, efecte ale acordului de soluționare care ar fi fost negative pentru concurență pe piețele modafinilului trebuie înlăturată.

238    Astfel cum s-a constatat deja la punctele 223 și 235 de mai sus, Comisia era obligată să stabilească în mod realist care ar fi fost situația concurențială posibilă pe piețele modafinilului fără acordul de soluționare.

239    În această privință, astfel cum a arătat în mod întemeiat Comisia, eliminarea unei surse importante de concurență potențială, din cauza acordului de soluționare, și întârzierea intrării pe piață care rezultă din aceasta pot genera, în sine, efecte negative asupra parametrilor concurenței, în special asupra prețurilor.

240    Ilustrarea efectelor negative ale acordului de soluționare asupra concurenței pe piețele modafinilului figurează în considerentele (1213)-(1253) ale deciziei atacate.

241    În această privință, Comisia menționează în decizia atacată faptul că Teva era concurenta potențială cea mai avansată a Cephalon pe piețele modafinilului și avea posibilități reale și concrete de a intra pe aceste piețe [secțiunile 8.2.2 și 8.4 și, mai precis, considerentul (1216) și următoarele ale deciziei atacate]. Așa cum rezultă din elementele din dosar, la data acordului de soluționare, Teva, care prevăzuse să intre pe piețele modafinilului în diferite țări (precum Germania, Spania, Franța, Țările de Jos și Suedia), solicitase în acest scop autorizații de introducere pe piață a produsului său generic din modafinil în aceste țări, autorizații pe care le obținuse între anii 2005 și 2009, și lansase deja, cu risc, produsul menționat în Regatul Unit, de îndată ce primise, la 6 iunie 2005, autorizația de introducere pe piață în această țară.

242    Cu toate acestea, trebuie amintit că clauzele restrictive au pus capăt acestei intrări a Teva pe piețele modafinilului. Clauza de neconcurență a împiedicat‑o pe aceasta din urmă să desfășoare orice activitate comercială referitoare la modafinilul generic, în timp ce clauza de necontestare a eliminat‑o ca amenințare concurențială [considerentele (1200)-(1212) ale deciziei atacate].

243    În plus, angajamentele menționate au fost asumate într‑o situație în care Teva considera că produsul său generic nu contrafăcea brevetele Cephalon și că brevetele acesteia din urmă erau nevalide, ceea ce implică faptul că clauzele restrictive din acordul de soluționare nu erau rezultatul unei veritabile aprecieri întemeiate pe perceperea forței brevetului, ci erau determinate de transferul de valoare semnificativ înscris în tranzacțiile vizate la articolul 2 din acordul menționat [considerentele (691)-(694), (1208) și (1209) ale deciziei atacate].

244    În această privință, trebuie amintit că contestarea validității și a întinderii unui brevet face parte din concurența normală în sectorul farmaceutic [a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctul 81].

245    Prin urmare, Comisia a putut considera în mod întemeiat, în considerentul (1226) al deciziei atacate, că, fără acordul de soluționare, Teva ar fi continuat probabil să își apere poziția în cadrul litigiului în materie de brevete care opunea cele două părți în Regatul Unit și și‑ar fi continuat eforturile pentru a intra pe piețele modafinilului, ceea ce ar fi avut de asemenea incidență asupra probabilității ca alți furnizori potențiali de produse generice din modafinil să intre pe piețele menționate.

246    În această privință, astfel cum a arătat în mod întemeiat Comisia în considerentul (1245) al deciziei atacate, prin eliminarea principalei constrângeri concurențiale a Cephalon, acordul de soluționare a avut probabil ca efect protejarea acesteia de concurența prin prețuri a producătorilor concurenți de medicamente generice. Or, dacă Teva ar fi intrat pe piață, aceasta ar fi fost susceptibilă, în conformitate cu modelul comercial obișnuit al operatorilor nou‑intrați care fabrică produse generice, să concureze prin prețuri cu producătorii de medicamente originale precum Cephalon.

247    În secțiunea 8.4.3 din decizia atacată [considerentele (1244)-(1253) ale deciziei menționate], Comisia ilustrează această concurență prin prețuri, menționând diferențele de preț înainte și după intrarea producătorilor de medicamente generice pe piețele medicamentelor din țările în cauză.

248    În această privință, Comisia a stabilit, în decizia atacată, că Teva era nu numai o concurentă potențială a Cephalon pe piețele modafinilului, ci și amenințarea concurențială cea mai avansată pentru aceasta din urmă pe aceleași piețe. Prin urmare, Comisia a concluzionat în mod întemeiat că acordul de soluționare a eliminat riscul de concurență și de intrare al Teva pe piețele modafinilului, ceea ce a avut un efect negativ asupra concurenței pe acestea din urmă. O astfel de intrare ar fi avut probabil ca efect diminuarea prețurilor modafinilului. Analiza evoluției piețelor modafinilului după intrarea altor producători de medicamente generice, câțiva ani mai târziu, confirmă corectitudinea acestei analize.

249    Tabelele care figurează în decizia atacată, în special tabelul nr. 21, ilustrează efectiv că, la sfârșitul perioadei de punere în aplicare a acordului, la intrarea producătorilor de medicamente generice pe piață, prețurile medii ale modafinilului au scăzut semnificativ. Prin urmare, este foarte probabil ca același efect să se fi produs dacă Teva nu ar fi semnat acordul de soluționare și ar fi intrat mai devreme pe piețele modafinilului cu produsul său generic.

250    Astfel cum arată Comisia, efectele asupra prețurilor nu se pot observa decât după o intrare efectivă, atunci când concurența se exercită efectiv, fiind știut că concurența potențială nu determină scăderea prețurilor.

251    Prin urmare, nu era posibil ca Comisia să observe efectele reale ale acordului de soluționare asupra concurenței pe piețele modafinilului prin compararea situației de concurență potențială care exista pe piețele respective înainte de încheierea acestui acord cu cea a lipsei unei concurențe potențiale care prevala pe aceeași piață după încheierea menționată.

252    În acest context, argumentul reclamantelor potrivit căruia Teva nu ar fi putut, în orice caz, să intre pe piața modafinilului ca urmare a faptului că acceptase să se supună unei somații preliminare în cadrul litigiului în materie de brevete care era atunci pendinte în Regatul Unit nu poate fi admis. Trebuie să se arate, asemenea Comisiei, că acceptarea de către Teva a acestei somații viza numai durata litigiului în discuție și că scenariul contrafactual reținut de Comisie nu se întemeia pe faptul că litigiul ar fi continuat la nesfârșit, ci pe faptul că, în lipsa acordului de soluționare, concurența potențială existentă între Teva și Cephalon ar fi fost menținută prin continuarea acțiunii în justiție și prin posibilitatea reală și concretă a intrării Teva pe piața modafinilului.

253    De asemenea, argumentul reclamantelor potrivit căruia Comisia nu ar fi demonstrat, în decizia atacată, că Teva pătrunsese în fapt pe piețele țărilor în care primise autorizații de introducere pe piață nu este relevant. Faptul că Teva obținuse autorizațiile menționate este o ilustrare a faptului că era o concurentă potențială a Cephalon pe piețele modafinilului și un indiciu al faptului că ar fi intrat pe aceste piețe dacă nu ar fi încheiat acordul de soluționare cu aceasta din urmă.

254    În ceea ce privește argumentele reclamantelor referitoare la alți producători de produse generice din modafinil, este, desigur, adevărat, astfel cum rezultă din analiza efectuată de Comisie în decizia atacată, că aceștia nu erau încă pregătiți să intre pe piața modafinilului la momentul la care a fost încheiat acordul de soluționare. Cu toate acestea, nu se contestă că aceștia erau pe cale să își dezvolte propriile produse generice din modafinil astfel încât să poată intra, în cele din urmă, pe această piață. În plus, efectul principal al acordului de soluționare era eliminarea concurenței potențiale existente între Cephalon și Teva, care reprezenta principala amenințare concurențială pentru Cephalon pe piețele modafinilului în perioada în care a fost încheiat acordul menționat.

255    Din cele ce precedă rezultă că al doilea motiv trebuie înlăturat ca fiind nefondat.

3.      Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe o aplicare eronată a articolului 101 alineatul (3) TFUE

256    În cadrul celui de al treilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, reclamantele susțin că decizia atacată, în măsura în care cuprinde o apreciere potrivit căreia acordul de soluționare nu îndeplinea condițiile de exceptare prevăzute la articolul 101 alineatul (3) TFUE, este afectată de o eroare de apreciere.

257    Primo, potrivit reclamantelor, acordul de soluționare a contribuit la îmbunătățirea producției sau a distribuției de medicamente generice. În primul rând, acordul menționat, din punct de vedere ex ante, ar fi fost conceput pentru a accelera intrarea precoce a Teva pe piața medicamentelor generice în ipoteza realistă în care brevetele privind dimensiunea particulelor Cephalon ar fi fost confirmate. În al doilea rând, acordul de soluționare ar fi permis tranzacții comerciale cu o valoare adăugată.

258    Secundo, acordul de soluționare și tranzacțiile comerciale ar fi benefice pentru consumatori și pentru societate în ansamblul său. În această privință, acordul de soluționare ar fi sporit mai devreme concurența medicamentelor generice. De asemenea, tranzacțiile comerciale ar fi permis un acces mai rapid la Azilect în beneficiul pacienților care suferă de boala Parkinson, precum și punerea la dispoziție a unui număr mai mare de produse pe bază de modafinil datorită furnizării de capacități suplimentare de API, ceea ce ar fi evitat un risc de contrafacere pentru cele trei medicamente pe bază de modafinil de mare valoare.

259    Tertio, acordul de reglementare nu ar fi impus nicio restricție care nu era indispensabilă pentru obținerea creșterilor în eficiență și a profiturilor menționate mai sus.

260    Quarto, acordul de soluționare nu ar fi dat posibilitatea, pentru o parte semnificativă a produselor în cauză, să elimine concurența. Dimpotrivă, acordul menționat ar fi fost destinat să permită intrarea Teva pe piață. De asemenea, acest acord nu ar fi avut nicio incidență asupra eforturilor depuse de ceilalți producători de medicamente generice pentru a rivaliza pe piață.

261    Comisia contestă argumentația reclamantelor.

262    Articolul 101 alineatul (3) TFUE prevede o derogare de la dispozițiile articolului 101 alineatul (1) TFUE, în temeiul căreia acordurile menționate la alineatul (1) care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (3) nu sunt interzise.

263    Aplicarea articolului 101 alineatul (3) TFUE presupune îndeplinirea a patru condiții cumulative. În primul rând, este necesar ca acordul în cauză să contribuie la îmbunătățirea producției sau a distribuției produselor în cauză ori la promovarea progresului tehnic sau economic, în al doilea rând, ca o parte echitabilă din beneficiul obținut să fie rezervată utilizatorilor, în al treilea rând, să nu impună întreprinderilor participante restricții care nu sunt indispensabile și, în al patrulea rând, să nu le ofere posibilitatea de a elimina concurența în ceea ce privește o parte semnificativă a produselor în cauză.

264    În conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 și 102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167), „întreprinderii sau asociației de întreprinderi care invocă beneficiul dispozițiilor articolului [101 alineatul (3) TFUE] îi revine sarcina de a dovedi că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la acest alineat”.

265    Sarcina probei revine, așadar, întreprinderii care solicită să beneficieze de exceptare în temeiul articolului 101 alineatul (3) TFUE. Cu toate acestea, elementele de fapt invocate de întreprinderea respectivă pot fi de natură să oblige cealaltă parte să furnizeze o explicație sau o justificare, în lipsa căreia se poate concluziona că sarcina probei a fost îndeplinită (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2009, GlaxoSmithKline Services și alții/Comisia și alții, C‑501/06 P, C‑513/06 P, C‑515/06 P și C‑519/06 P, EU:C:2009:610, punctul 83 și jurisprudența citată).

266    În speță, astfel cum rezultă din considerentul (1269) și următoarele ale deciziei atacate, Comisia a examinat eventuala aplicare a articolului 101 alineatul (3) TFUE în speță.

267    Comisia a considerat în mod întemeiat că argumentele și elementele de probă prezentate de reclamante nu permiteau să se demonstreze că acordul de soluționare, inclusiv tranzacțiile comerciale care îl însoțeau, implica suficiente creșteri în eficiență.

268    În ceea ce privește argumentul reclamantelor referitor la prima condiție menționată la punctul 263 de mai sus, potrivit căruia acordul de soluționare ar fi devansat cu trei ani intrarea Teva pe piață și ar fi permis tranzacții comerciale valorizante, acesta trebuie înlăturat.

269    Astfel cum s‑a constatat în cadrul examinării primului motiv, acordul de soluționare și drepturile generice acordate Teva de Cephalon în cadrul acordului menționat nu au devansat, ci, dimpotrivă, au întârziat intrarea acesteia din urmă pe piețele modafinilului, precum și, în consecință, concurența pe aceste piețe a producătorilor de medicamente generice.

270    Acceptând acordul de soluționare, Teva a renunțat la încercările sale de intrare pe piața modafinilului în calitate de operator independent, chiar dacă dezvoltase deja un produs generic al modafinilului care, în opinia sa, nu contrafăcea brevetele Cephalon, pe care chiar îl lansase și pentru care depusese de asemenea cereri de autorizare a introducerii pe piață a acestui produs în mai multe țări. Faptul că rezultatul procedurii judiciare în materie de brevete dintre aceasta și Cephalon în Regatul Unit nu era cert nu modifică cu nimic această constatare. Astfel, după cum s‑a arătat la punctul 244 de mai sus, în sectorul farmaceutic, concurența se caracterizează de asemenea prin contestarea validității brevetelor pentru medicamente și API pentru acestea.

271    În ceea ce privește tranzacțiile comerciale cuprinse în acordul de soluționare, Comisia a explicat, în considerentele (1293)-(1298) ale deciziei atacate, motivul pentru care acestea nu contribuiseră la îmbunătățirea producției sau a distribuției de produse generice din modafinil. Reclamantele nu prezintă niciun argument care să explice modul în care motivul expus de Comisie ar fi fost eronat.

272    În orice caz, chiar dacă diferitele tranzacții cuprinse în acordul de soluționare aveau o valoare sau o anumită logică comercială pentru reclamante, acestea nu implicau în mod necesar creșteri în eficiență de natură să justifice exceptarea acestui acord în temeiul articolului 101 alineatul (3) TFUE. În această privință, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 49 din Orientările privind aplicarea articolului [101 alineatul (3) TFUE] (JO 2004, C 101, p. 97), „creșterile în eficiență nu sunt evaluate din punctul de vedere subiectiv al părților”, numai avantajele obiective putând fi luate în considerare.

273    Rezultă din cele ce precedă că Comisia a reținut în mod întemeiat că prima condiție de exceptare în temeiul articolului 101 alineatul (3) TFUE nu era îndeplinită în speță. Întrucât cele patru condiții prevăzute la articolul 101 alineatul (3) TFUE sunt cumulative, argumentele reclamantelor privind celelalte trei condiții trebuie respinse ca inoperante.

274    Prin urmare, al treilea motiv trebuie respins.

4.      Cu privire la al patrulea motiv, privind amenzile aplicate reclamantelor

275    În cadrul celui de al patrulea motiv, invocat cu titlu subsidiar, reclamantele afirmă că, în decizia atacată, Comisia a încălcat principiile securității juridice, neretroactivității și protecției încrederii legitime, precum și principiul nullum crimen sine lege și nulla poena sine lege, aplicându‑le amenzi substanțiale. Prin intermediul primului aspect, acestea solicită anularea integrală a amenzilor menționate. Prin intermediul celui de al doilea aspect, Teva solicită o anulare parțială substanțială a cuantumului amenzii care i‑a fost aplicată.

a)      Cu privire la primul aspect al primului motiv

276    Reclamantele susțin că principiile menționate la punctul 275 de mai sus impun Comisiei să se abțină de la aplicarea unei amenzi atunci când întreprinderile în cauză nu puteau să prevadă în mod rezonabil, la momentul săvârșirii încălcării prezumate, că comportamentul în cauză încălca dreptul concurenței al Uniunii.

277    Or, potrivit reclamantelor, aceasta era situația în speță. Astfel, la momentul încheierii acordului de soluționare, acestea ar fi acționat într‑un mediu juridic în care articolul 101 TFUE nu ar fi fost niciodată aplicat acestui tip de acorduri. În plus, în lipsa unor precedente în dreptul Uniunii în materie de concurență și a unor indicații ale Comisiei privind legalitatea acordurilor de soluționare amiabilă în materie de brevete în raport cu acest drept, Teva s‑ar fi putut întemeia în mod legitim pe orientările disponibile în Statele Unite.

278    Reclamantele susțin de asemenea că acordul de soluționare nu era un acord care să implice o plată în numerar efectuată de producătorul de medicamente originale către producătorul de medicamente generice. Fiecare dintre tranzacțiile care figurează în acordul menționat s‑ar fi întemeiat pe justificări comerciale proprii și independente, astfel încât acest acord nu se întemeia pe un obiectiv unic și global de împărțire a piețelor. În sfârșit, aprecierile Comisiei din decizia atacată ar fi fost în contradicție cu propriile concluzii cuprinse în al șaptelea raport privind monitorizarea și controlul regulamentelor în materie de brevete, întocmit în cadrul investigației privind sectorul farmaceutic întreprinse în temeiul dispozițiilor articolului 17 din Regulamentul nr. 1/2003, în scopul de a identifica, pe de o parte, cauzele scăderii inovării în sectorul menționat, măsurată prin numărul de produse noi care intră pe piețele medicamentelor, și, pe de altă parte, motivele intrării tardive pe aceste piețe a anumitor medicamente generice. Astfel, Comisia ar fi arătat, în raportul menționat, că evaluarea din punctul de vedere al dreptului concurenței a acordurilor amiabile încheiate între producătorii de medicamente originale și producătorii de medicamente generice era complexă.

279    Comisia contestă argumentația reclamantelor.

280    Rezultă din jurisprudență că o întreprindere poate fi sancționată pentru un comportament care intră în domeniul de aplicare al articolului 101 alineatul (1) TFUE atunci când aceasta nu putea să nu cunoască natura anticoncurențială a comportamentului său, indiferent dacă era sau nu conștientă că încălca normele din tratat privind concurența. Prin urmare, este suficient ca întreprinderea să fi fost în măsură să stabilească faptul că comportamentul prezenta un caracter anticoncurențial în temeiul articolului 101 alineatul (1) TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 martie 2021, Lundbeck/Comisia, C‑591/16 P, EU:C:2021:243, punctele 156-158).

281    Rezultă de asemenea din jurisprudență că, deși principiile securității juridice și legalității pedepselor prevăd că legislația Uniunii trebuie să fie clară și precisă, pentru ca persoanele în cauză să poată cunoaște fără ambiguitate drepturile și obligațiile care decurg din aceasta și să acționeze în consecință, ele nu pot fi interpretate în sensul că interzic clarificarea progresivă a normelor privind răspunderea penală prin interpretări jurisprudențiale, atât timp cât acestea sunt în mod rezonabil previzibile (Hotărârea din 25 martie 2021, Lundbeck/Comisia, C‑591/16 P, EU:C:2021:243, punctul 166).

282    În cadrul examinării primului motiv, s‑a observat că acordul de soluționare viza excluderea, cel puțin temporară, a Teva de pe piețele modafinilului în calitate de concurentă a Cephalon. Or, acordurile de excludere de pe piață constituie o formă extremă de împărțire a pieței și de limitare a producției, care sunt interzise în mod expres la articolul 101 alineatul (1) TFUE.

283    Prin urmare, reclamantele nu puteau ignora faptul că încheierea acordului de soluționare, în măsura în care acesta cuprindea clauze de neconcurență și de necontestare, era problematică din perspectiva dreptului Uniunii în materie de concurență.

284    Celelalte argumente invocate de reclamante nu pot repune în discuție această constatare.

285    În special, argumentul reclamantelor potrivit căruia, la momentul încheierii acordului de soluționare, poziția juridică a unei majorități a instanțelor americane era aceea că acordurile de soluționare amiabilă în materie de brevete nu încălcau normele dreptului antitrust nu este relevant. Astfel, în speță era important numai dreptul Uniunii în materie de concurență, în ceea ce privește aplicarea articolului 101 TFUE, astfel încât deciziile organelor jurisdicționale americane nu trebuiau luate în considerare. De asemenea, astfel cum a arătat în mod întemeiat Comisia în cuprinsul considerentului (1364) al deciziei atacate, la momentul la care a fost încheiat acordul de soluționare, jurisprudența americană nu era unanimă, iar Federal Trade Commission (Agenția Federală pentru Concurență, Statele Unite) contesta, în raport cu dreptul antitrust american, acordurile de soluționare amiabilă în schimbul unei plăți inverse, astfel încât reclamantele nu puteau, în orice caz, să se prevaleze de orientări clare care ar fi provenit din dreptul antitrust american.

286    De asemenea, argumentul reclamantelor potrivit căruia decizia atacată era în contradicție cu concluziile raportului privind monitorizarea și controlul regulamentelor în materie de brevete nu poate fi admis. Faptul că Comisia a constatat, în raportul menționat, că aprecierea acordurilor de soluționare amiabilă încheiate între producătorii de medicamente originale și producătorii de medicamente generice era complexă din perspectiva dreptului concurenței nu însemna că aceste acorduri nu intrau sub incidența acestui drept sau că erau în mod necesar conforme cu acesta. De asemenea, rezultă în mod clar din acest raport că, în opinia Comisiei, acordurile de soluționare amiabilă care prevedeau, a priori, intrarea anticipată pe piață a unui medicament generic trebuiau, în realitate, să fie analizate ca limitând intrarea respectivă atunci când aceasta nu era imediată și atunci când condițiile aferente acesteia anulau în practică toate efectele pozitive ale acesteia asupra concurenței. Or, tocmai aceasta era situația în ceea ce privește acordul de soluționare.

287    De asemenea, faptul că, la momentul încheierii acordului de soluționare, Comisia nu aplicase încă amenzi pentru încălcări similare nu este relevant. Astfel, s‑a statuat deja că aplicarea unor amenzi care depășesc un nivel simbolic nu încalcă principiul securității juridice, în pofida caracterului inedit și complex al chestiunilor ridicate de acordurile de soluționare amiabilă și a inexistenței unor precedente (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 martie 2021, Lundbeck/Comisia, C‑591/16 P, EU:C:2021:243, punctul 165).

288    În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului protecției încrederii legitime invocate de reclamante, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe consacrate, dreptul de a se prevala de principiul protecției încrederii legitime se aplică oricărui particular aflat într‑o situație din care rezultă că administrația Uniunii l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate, cu precizarea că nimeni nu poate invoca o încălcare a acestui principiu în lipsa unor asigurări precise, necondiționate și concordante, provenite din surse autorizate și fiabile, pe care i le‑ar fi furnizat administrația (a se vedea Hotărârea din 8 septembrie 2010, Deltafina/Comisia, T‑29/05, EU:T:2010:355, punctul 427 și jurisprudența citată).

289    În speță, este suficient să se constate că reclamantele nu pretind și, a fortiori, nici nu dovedesc că Comisia le‑ar fi furnizat astfel de asigurări.

290    În ceea ce privește argumentul reclamantelor potrivit căruia principiul neretroactivității ar fi fost încălcat, este suficient să se constate că acesta nu este susținut în niciun fel.

291    În sfârșit, argumentul reclamantelor potrivit căruia acordul de plată nu implica plata în numerar efectuată de Cephalon către Teva este lipsit de relevanță. În cadrul examinării primului motiv, s‑a constatat că plățile prevăzute în executarea tranzacțiilor comerciale care figurau în acordul de soluționare aveau ca unică explicație plauzibilă să încurajeze Teva să accepte clauzele restrictive din acordul menționat și, astfel, să renunțe la a concura cu Cephalon pe baza meritelor sale pe piețele modafinilului.

292    Prin urmare, primul aspect al celui de al patrulea motiv trebuie respins.

b)      Cu privire la al doilea aspect al celui de al patrulea motiv

293    Prin intermediul celui de al doilea aspect, Teva reproșează Comisiei că i‑a aplicat o amendă total arbitrară și nejustificată pentru motivul că transferul de valoare pecuniară nu ar fi atins un nivel suficient de ridicat, încălcând astfel principiile securității juridice și protecției încrederii legitime.

294    Comisia contestă argumentele Teva.

295    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003 (JO 2006, C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264, denumite în continuare „Orientările privind calcularea amenzilor”) se întemeiază pe luarea în considerare a valorii vânzărilor produselor sau serviciilor vizate în raport cu încălcarea sancționată pentru stabilirea cuantumului de bază al amenzilor care trebuie aplicate. Aceste orientări prevăd, la punctele 6 și 13, că valoarea acestor vânzări, combinată cu durata încălcării, urmărește „să reflecte importanța economică a încălcării, precum și ponderea relativă a fiecărei întreprinderi participante la [această] încălcare”.

296    Această metodă se poate uneori dovedi neadaptată împrejurărilor specifice unei cauze. Aceasta este situația în special atunci când o întreprindere declarată răspunzătoare pentru o încălcare a articolului 101 TFUE nu realizează nicio cifră de afaceri pe piețele în discuție. Într‑o situație de acest tip, Comisia este îndreptățită să recurgă la o altă metodă de calcul decât cea descrisă în Orientările privind calcularea amenzilor și, conform punctului 37 din acestea, să stabilească forfetar cuantumul de bază al amenzii aplicate întreprinderii vizate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 octombrie 2015, AC‑Treuhand/Comisia, C‑194/14 P, EU:C:2015:717, punctele 65-67).

297    În speță, este cert că, având în vedere însuși obiectul acordului de soluționare, care este un acord de excludere de pe piața în cauză, Teva nu era prezentă pe aceasta în perioada încălcării și, prin urmare, nu realizase vânzări pe această piață.

298    Prin urmare, Comisia se afla în imposibilitatea de a reține valoarea vânzărilor realizate de Teva pe piața în cauză în cursul încălcării, această împrejurare specifică permițându‑i, în temeiul punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor, să se abată de la metodologia expusă în orientările menționate.

299    Desigur, în alte cauze privind acorduri de soluționare amiabilă în materie de brevete care încălcau articolul 101 TFUE și în care întreprinderile din sectorul medicamentelor generice nu realizaseră nicio vânzare pe piețele medicamentelor menționate, Comisia stabilise amenzile ținând seama de valoarea care fusese transferată producătorului de medicamente generice de producătorul de medicamente originale, în calitate de stimulent pentru a rămâne în afara piețelor relevante, fără a estima cifra de afaceri a producătorului de medicamente generice.

300    Cu toate acestea, Comisia nu era ținută de practica sa decizională anterioară, în orice caz aceasta neconstituind un cadru juridic pentru calcularea cuantumului amenzilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 octombrie 2005, Groupe Danone/Comisia, T‑38/02, EU:T:2005:367, punctul 153 și jurisprudența citată).

301    De asemenea, în considerentele (1386)-(1391) ale deciziei atacate, Comisia a explicat motivul pentru care amenda Teva nu se putea întemeia pe transferul de valoare pe care aceasta îl primise în temeiul acordului de soluționare și al tranzacțiilor comerciale care figurau în acesta. Astfel, transferul de valoare era integrat în tranzacțiile menționate. În afara faptului că era dificil să se estimeze cu precizie valoarea transferată către Teva în temeiul a patru dintre cele cinci tranzacții vizate la articolul 2 din acordul de soluționare, acest lucru s‑a dovedit imposibil în ceea ce privește comunicarea datelor CEP-1347. La data faptelor, această comunicare a datelor constituise un stimulent important pentru Teva de a accepta clauzele restrictive, fapt care nu putea fi ignorat de Comisie, în etapa stabilirii nivelului amenzii aplicate Teva, în caz contrar aducându‑se atingere efectului disuasiv al acestei amenzi.

302    Ținând seama de particularitatea legată de faptul că transferul de valoare către Teva nu putea fi estimat cu suficientă precizie și pentru a atinge un nivel disuasiv satisfăcător, Comisia a optat pentru un cuantum fix al amenzii aplicate Teva.

303    Cu toate acestea, reclamantele nu pot pretinde că este vorba totuși despre un cuantum arbitrar.

304    Astfel, Comisia a luat în considerare, în mod adecvat, ca punct de referință pentru stabilirea cuantumului amenzii aplicate Teva, cuantumul celei aplicate Cephalon înainte de aplicarea limitei de 10 % din cifra de afaceri a acesteia. În această privință, astfel cum rezultă din considerentele (1393)-(1395) ale deciziei atacate, Comisia a considerat că:

–        gravitatea și durata încălcării erau identice pentru Teva și pentru Cephalon;

–        amenda aplicată Teva nu ar trebui să fie mai mare decât cea aplicată Cephalon, având în vedere că beneficiul nerealizat al acesteia ar fi probabil inferior profitului real al Cephalon;

–        alți factori trebuiau de asemenea luați în considerare, precum faptul că Teva era o întreprindere mai mare (în anul 2010, ultimul an complet al încălcării și anul anterior achiziționării efective a Cephalon de către Teva, cifra sa de afaceri mondială era de 12,16 miliarde de euro, în timp ce Cephalon avea o cifră de afaceri mondială de aproximativ 2,12 miliarde de euro) și că aceasta se afla în poziție de forță pentru a negocia.

305    În măsura în care reclamantele reproșează Comisiei încălcarea principiului securității juridice, argumentul acestora trebuie respins. Astfel, așa cum rezultă din jurisprudența citată la punctul 300 de mai sus, Comisia nu este ținută de practica sa anterioară. În ceea ce privește încălcarea principiului protecției încrederii legitime invocate de reclamante, este suficient să se constate că acestea nici măcar nu susțin, conform jurisprudenței citate la punctul 288 de mai sus, că Comisia le‑ar fi dat în orice mod asigurări precise, necondiționate și concordante privind metoda de calcul pe care urma să o utilizeze pentru a stabili cuantumul amenzii aplicate Teva.

306    Din cele de mai sus rezultă că al doilea aspect al celui de al patrulea motiv și, în consecință, al patrulea motiv, în măsura în care vizează anularea amenzilor aplicate reclamantelor, trebuie respinse.

307    În lumina tuturor considerațiilor de mai sus, concluziile reclamantelor privind anularea deciziei atacate trebuie, așadar, să fie respinse.

B.      Cu privire la concluziile privind modificarea amenzilor aplicate reclamantelor

308    Prin intermediul celui de al doilea și al celui de al treilea capăt de cerere, reclamantele solicită Tribunalului anularea sau reducerea cuantumului amenzii.

309    În această privință, trebuie amintit că, în ceea ce privește controlul jurisdicțional al deciziilor Comisiei prin care se aplică o amendă pentru încălcarea normelor de concurență, controlul legalității este completat de competența de fond care este recunoscută instanței Uniunii la articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003, conform articolului 261 TFUE. Această competență autorizează instanța, dincolo de simplul control al legalității sancțiunii, să substituie aprecierii Comisiei propria apreciere și, în consecință, dacă este cazul, să anuleze, să reducă sau să majoreze cuantumul amenzii sau al penalității cu titlu cominatoriu aplicate.

310    Cu toate acestea, Tribunalul apreciază, în cadrul competenței sale de fond, că niciunul dintre elementele invocate de reclamante în cadrul prezentei cauze și niciun motiv de ordine publică nu justifică recurgerea, în temeiul articolului 261 TFUE și al articolului 31 din Regulamentul nr. 1/2003, la competența sa de fond pentru a reduce cuantumul amenzilor stabilit de Comisie.

311    Prin urmare, concluziile privind desființarea sau reducerea cuantumului amenzilor aplicate reclamantelor trebuie respinse și, pe cale de consecință, acțiunea trebuie respinsă în totalitate.

IV.    Cu privire la cheltuielile de judecată

312    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantele au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a treia extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Obligă Teva Pharmaceutical Industries Ltd și Cephalon Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

Schalin Jaeger Škvařilová-Pelzl

Nõmm       Kukovec

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 18 octombrie 2023.

Semnături

*      Limba de procedură: engleza.