Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2024 – Comisia Europeană/Regatul Belgiei
(Cauza C-68/24)
Limba de procedură: neerlandeza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Schmidt și F. van Schaik, agenți)
Pârât: Regatul Belgiei
Concluziile reclamantei
Comisia solicită Curții:
Constatarea faptului că Regatul Belgiei, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului1 , sau, indiferent de situație, prin faptul că nu a comunicat aceste dispoziții Comisiei, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 20 alineatul (1) din această directivă;
obligarea Regatului Belgiei la plata către Comisie a unei sume forfetare care să corespundă celui mai ridicat dintre următoarele cuantumuri:
a) un cuantum de 3 360 de euro pe zi, înmulțit cu numărul de zile în care a existat încălcarea, calculat între ziua care a urmat expirării termenului de transpunere stabilit în Directiva 2019/1024 și ziua în care încălcarea a încetat sau, în cazul în care încălcarea nu a încetat, ziua pronunțării hotărârii în prezenta cauză, în temeiul articolului 260 alineatul (3) TFUE; sau
b) o sumă forfetară în cuantum de 2 352 000 de euro;
constatarea faptului că Regatul Belgiei este obligat să achite către Comisie, în cazul în care neîndeplinirea obligațiilor avută în vedere la prima liniuță ar persista în ziua pronunțării hotărârii Curții în prezenta cauză, o penalitate cu titlu cominatoriu de 15 120 de euro pe zi de întârziere, începând de la data pronunțării acestei hotărâri până în ziua în care Regatul Belgiei își va fi îndeplinit pe deplin obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 2019/1158;
obligarea Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Termenul acordat pentru transpunerea Directivei 2019/1158 în dreptul național a expirat la 2 august 2022.
Directiva 2019/1158 are ca obiectiv consolidarea cadrului juridic al Uniunii și promovarea egalității de gen, asigurând cerințele minime în materie de concediu de paternitate, concediu pentru creșterea copilului și concediu de îngrijitor, precum și formulele flexibile de muncă pentru lucrătorii care sunt părinți sau pentru îngrijitori. În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din această directivă, statele membre au obligația de a asigura intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma directivei până la 2 august 2022 și de a informa de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile sus-menționate. Prin urmare, Comisia i-a adresat la 21 septembrie 2022 o scrisoare de punere în întârziere. Din reacțiile la această punere în întârziere a rezultat că Regatul Belgiei încă trebuia să adopte măsurile necesare pentru a se conforma pe deplin Directivei 2019/1158. Dat fiind că după o vreme, măsurile necesare tot nu fuseseră adoptate sau, în orice caz, că nu fusese informată cu privire la transpunerea completă a acestei directive, la 19 aprilie 2023, Comisia a adresat Regatului Belgiei un aviz motivat. Acesta din urmă a recunoscut printr-o scrisoare din 19 iunie 2023, ca răspuns la acest aviz motivat, că nu a transpus în totalitate Directiva 2019/1158 în termenul acordat și i-a comunicat Comisiei o sinteză a măsurilor care mai trebuiau adoptate pentru a se conforma pe deplin acesteia.
Comisia susține că Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 20 alineatul (1) din Directiva 2019/1158, de a adopta, cel mai târziu la 2 august 2022, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma acestei directive și de a informa de îndată Comisia cu privire la aceasta. Condițiile de aplicare a articolului 260 alineatul (3) TFUE sunt așadar întrunite.
Comisia solicită Curții obligarea Regatului Belgiei la plata unei sume forfetare și a unei penalități cu titlu cominatoriu în temeiul articolului 260 alineatul (3), al căror cuantum l-a calculat în temeiul Comunicării privind sancțiunile financiare în cadrul acțiunilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor1 .
____________
1 JO 2019, L 188, p. 79.
1 JO 2023, C 2, p. 1.