Acțiune introdusă la 20 septembrie 2023 – Evroins inshurans grup/EIOPA

(Cauza T-586/23)

Limba de procedură: engleza

Părți

Reclamantă: Evroins inshurans grup AD (Sofia, Bulgaria) (reprezentant: A. Morogai, H. Drăghici și F. Giurgea, avocați)

Pârâtă: Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale

Concluzii

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei adoptate de comisia de apel a autorităților europene de supraveghere (denumită în continuare „comisia de apel”) din 19 iulie 2023 (BoA-D-2023-02), astfel cum a fost actualizată de această comisie de apel la 25 iulie 2023 (denumită în continuare „Decizia BoA-D-2023-02”), și, în consecință,

anularea raportului privind examinarea de către EIOPA a evaluării rezervelor tehnice brute și nete de reasigurare din portofoliul de răspundere civilă auto al Euroins Romania Asigurare – Reasigurare SA (EIOPA-23-149) din 28 martie 2023 emis de EIOPA (denumit în continuare „raportul EIOPA”) sau, cu titlu subsidiar, obligarea comisiei de apel să reexamineze contestația reclamantei împotriva raportului EIOPA;

obligarea autorităților europene de supraveghere și a EIOPA la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Euroins.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive principale.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea de către camera de apel a Regulamentului (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului¹ , a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului² și a normelor de procedură ale camerei de apel:

comisia de apel a săvârșit o eroare de drept atunci când a stabilit că raportul EIOPA nu constituia o decizie în sensul Regulamentului nr. 1094/2010.

comisia de apel a săvârșit o eroare de drept atunci când a stabilit că raportul EIOPA nu reprezintă o „decizie” în sensul jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene.

comisia de apel a ignorat faptul că dispozițiile Directivei 2009/138 permit să se concluzioneze că acest act juridic nu oferă EIOPA nicio competență specifică pentru a examina/evalua/verifica rezervele tehnice brute și nete de reasigurare ale unui asigurător. În plus, o astfel de „competență” ar fi fost conferită exclusiv statelor membre prin intermediul autorităților lor naționale de supraveghere.

Al doilea motiv se întemeiază pe faptul că decizia BoA-D-2023-02 a fost pronunțată cu încălcarea principiilor generale ale dreptului Uniunii:

decizia BoA-D-2023-02 a fost pronunțată cu încălcarea principiului proporționalității. Comisia de apel nu a verificat conformitatea raportului EIOPA cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în special dacă raportul EIOPA a fost adecvat și necesar pentru atingerea obiectivului urmărit;

decizia BoA-D-2023-02 a fost pronunțată cu încălcarea principiului egalității de tratament, în special întrucât comisia de apel nu a examinat dacă EIOPA a acționat în mod neobiectiv și discriminatoriu în privința reclamantei;

ca aplicare a principiului protecției încrederii legitime în raport cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, reclamanta avea o așteptare legitimă că nicio evaluare nu va fi inițiată și nici efectuată de EIOPA însăși;

principiul protecției jurisdicționale efective se aplică nu numai punerii în aplicare a dreptului Uniunii, ci și protecției drepturilor conferite de dreptul Uniunii. Cu toate acestea, dreptul de a se adresa comisiei de apel nu era efectiv, întrucât comisia menționată a refuzat să aprecieze în mod corect natura reală a raportului EIOPA și să verifice implicațiile reale ale acestuia.

Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că decizia BoA-D-2023-02 a fost pronunțată cu încălcarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

Dispozițiile articolului 47 din cartă nu au fost respectate, întrucât dreptul reclamantei de a formula o contestație împotriva raportului EIOPA în fața comisiei de apel era iluzoriu și, prin urmare, nu era efectiv, ca urmare a faptului că comisia de apel nu a efectuat o apreciere judicioasă a faptelor și a probelor furnizate de reclamantă.

Al patrulea motiv se întemeiază pe faptul că la adoptarea deciziei BoA-D-2023-02, comisia de apel a săvârșit un abuz de putere atunci când a respins calea de atac ca inadmisibilă.

O interpretare comună a anumitor aspecte incluse în decizia BoA-D-2023-02 ar putea conduce la concluzia că construcția juridică a comisiei de apel în decizia BoA-D-2023-02 este mai degrabă circulară și concluzionează că raportul EIOPA nu este o decizie în sensul Regulamentului nr. 1094/2010, fără a oferi o motivare suficientă și o trimitere la elementele de probă admise.

Al cincilea motiv se întemeiază pe faptul că raportul EIOPA a fost adoptat cu depășirea competențelor EIOPA, astfel cum sunt reglementate de Directiva 2009/138 și de Regulamentul nr. 1094/2010.

Prin inițierea și prin examinarea evaluării rezervelor tehnice brute și nete de reasigurare, EIOPA ar fi acționat cu depășirea competenței reglementate în temeiul Regulamentului nr. 1094/2010 și a competenței și a autorității sale conferite de lege. EIOPA a acționat în contradicție cu misiunea sa statutară de a asigura convergența supravegherii în întreaga Uniune Europeană.

____________

¹ Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO 2010, L 331, p. 48).

¹ Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (reformare) (JO 2009, L 335, p. 1).