ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
13 februarie 2014
Cauza F‑5/14 R
CX
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Procedură privind măsurile provizorii – Procedură disciplinară – Revocare – Cerere de suspendare a executării”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 278 TFUE și 157 EA, precum și al articolului 279 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care CX a solicitat suspendarea executării deciziei din 16 octombrie 2013 prin care Comisia Europeană l‑a revocat din funcție, cu titlu disciplinar, începând de la 1 noiembrie 2013. În aceeași zi, reclamantul a sesizat Tribunalul cu o acțiune prin care solicita, cu titlu principal, anularea acestei decizii. Cererea pe fond a fost înregistrată la grefa Tribunalului cu numărul F‑5/14
Decizia: Respinge cererea de măsuri provizorii a CX. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.
Sumarul ordonanței
1. Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Condiții de acordare – „Fumus boni iuris” – Examinare prima facie a motivelor invocate în susținerea acțiunii principale
[art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]
2. Procedură privind măsurile provizorii – Condiții de admisibilitate – Cerere introductivă – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Motive de drept neprecizate în cererea introductivă – Trimitere la ansamblul anexelor – Inadmisibilitate
[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și anexa I, art. 7 alin. (3); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 34 și 35]
3. Funcționari – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Termene – Obligația administrației de a acționa într‑un termen rezonabil – Apreciere – Nerespectare – Circumstanțe speciale – Sarcina probei
(Statutul funcționarilor, anexa IX, art. 22)
4. Funcționari – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Termene – Obligația administrației de a acționa într‑un termen rezonabil – Nerespectare – Consecințe
(Statutul funcționarilor, anexa IX, art. 22)
5. Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de acordare – Prejudiciu grav și ireparabil – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză – Protecția intereselor financiare ale Uniunii care prevalează asupra interesului reclamantului
[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2); Decizia 1999/352 a Comisiei]
1. În scopul de a determina dacă este îndeplinită condiția privind fumus boni iuris, trebuie să se realizeze o examinare prima facie a temeiniciei motivelor invocate de reclamant în susținerea acțiunii principale și, așadar, să se verifice dacă cel puțin unul dintre acestea prezintă un caracter suficient de serios pentru a justifica neînlăturarea lui în cadrul procedurii privind măsurile provizorii.
(a se vedea punctul 30)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 15 noiembrie 2007, Donnici/Parlamentul, T‑215/07 R, punctul 39 și jurisprudența citată
2. Deși cererea introductivă, care respectă, atât în cadrul unei proceduri privind măsurile provizorii, cât și în cazul unei proceduri principale, regulile de formă prevăzute la articolele 34 și 35 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, poate fi susținută și completată, cu privire la aspecte specifice, prin trimiteri la înscrisuri anexate acesteia, anexele au o funcție pur probatorie și instrumentală. Astfel, anexele nu pot folosi la dezvoltarea unui motiv expus sumar în cererea introductivă, prin formularea unor motive sau a unor argumente care nu figurează în aceasta, reclamantul trebuind să indice în cererea introductivă motivele exacte cu privire la care trebuie să se pronunțe, precum și, într‑o formă cel puțin sumară, elementele de drept și de fapt pe care se fondează aceste motive.
În consecință, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii nu poate ține seama de expunerea de motive de fapt și de drept, astfel cum reiese din cererea introductivă pe fond, anexată la cererea privind măsurile provizorii și la care aceasta face trimitere.
(a se vedea punctele 31 și 32)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 30 ianuarie 2007, France Télécom/Comisia, T‑340/03, punctul 167
Tribunalul Funcției Publice: 2 iulie 2009, Giannini/Comisia, F‑49/08, punctul 86
3. Deși termenele prevăzute la articolul 22 din anexa IX la statut precum, în mod general, termenele prevăzute în materie de procedură disciplinară nu sunt termene peremptorii, acestea enunță totuși o normă de bună administrare prin care se urmărește, atât în interesul administrației, cât și al funcționarilor, evitarea unei întârzieri nejustificate în adoptarea deciziei prin care se pune capăt procedurii disciplinare.
Prin urmare, autoritățile disciplinare au obligația de a asigura în mod diligent desfășurarea procedurii disciplinare și de a acționa astfel încât fiecare act de urmărire să se efectueze într‑un termen rezonabil în raport cu actul precedent. Această obligație de diligență și de respectare a termenului rezonabil se impune în egală măsură în privința inițierii procedurii disciplinare, în special în cazul și începând de la momentul la care administrația a luat cunoștință de faptele și de conduitele care pot constitui încălcări ale obligațiilor statutare ale unui funcționar.
Caracterul rezonabil al duratei procedurii trebuie apreciat în funcție de circumstanțele proprii fiecărei cauze și în special de miza litigiului pentru partea interesată, de complexitatea cauzei, precum și de conduita reclamantului și de cea a autorităților competente.
Atunci când o procedură privind un funcționar a depășit ceea ce s‑ar considera o durată rezonabilă, revine autorității împuternicite să facă numiri obligația să stabilească existența unor împrejurări speciale, de natură să justifice această depășire.
(a se vedea punctele 36, 37, 42, 44 și 45)
Trimitere la:
Curte: 5 mai 1983, Ditterich/Comisia, 207/81, punctul 26; 17 decembrie 1998, Baustahlgewebe/Comisia, C‑185/95 P, punctul 29 și jurisprudența citată
Tribunalul de Primă Instanță: 17 octombrie 1991, de Compte/Parlamentul, T‑26/89, punctul 88; 3 iulie 2001, E/Comisia, T‑24/98, punctul 52; 10 iunie 2004, François/Comisia, T‑307/01, punctul 48 și jurisprudența citată
4. În cadrul desfășurării procedurii disciplinare, pentru ca o neregularitate procedurală să poată conduce la anularea unui act, trebuie ca, în lipsa acestei neregularități, procedura să fi putut conduce la un rezultat diferit.
În această privință, încălcarea principiului respectării termenului rezonabil nu justifică, în general, anularea deciziei adoptate la încheierea procedurii administrative afectate de această întârziere. Astfel, numai atunci când trecerea excesivă a timpului poate avea incidență chiar asupra cuprinsului deciziei adoptate în urma procedurii administrative, nerespectarea principiului termenului rezonabil afectează validitatea procedurii administrative.
În orice caz, dacă actele afectate de o neregularitate a cărei gravitate este atât de evidentă încât nu poate fi tolerată de ordinea juridică a Uniunii trebuie prezumate că nu au produs niciun efect juridic, gravitatea consecințelor produse de constatarea inexistenței unui act al instituțiilor Uniunii conduce totuși la faptul că, din motive de securitate juridică, această constatare este aplicabilă numai în cazuri cu totul extreme.
(a se vedea punctele 40, 48 și 50)
Trimitere la:
Curte: 21 martie 1990, Belgia/Comisia, C‑142/87, punctul 48
Tribunalul de Primă Instanță: 23 aprilie 2002, Campolargo/Comisia, T‑372/00, punctul 39
Tribunalul Uniunii Europene: 24 noiembrie 2010, Marcuccio/Comisia, T‑9/09 P, punctul 37 și jurisprudența citată
Tribunalul Funcției Publice: 9 octombrie 2013, Wahlström/Frontex, F‑116/12, punctul 40
5. În ceea ce privește analiza comparativă a intereselor în cauză în cadrul unei proceduri privind măsurile provizorii, în lipsa unor motive suficient de serioase și de pertinente pentru a constitui fumus boni iuris, în etapa cererii privind măsurile provizorii, menținerea în serviciu a unui funcționar, căruia i se reproșează tocmai săvârșirea unor acte contrare intereselor financiare ale Uniunii chiar când era angajatul acesteia și trebuia să aibă o conduită ireproșabilă, ar fi de natură să afecteze grav credibilitatea instituțiilor și încrederea statelor și a publicului în general în acestea. În consecință, presupunând chiar că, prin ipoteză, existența unui prejudiciu grav și ireparabil a fost dovedită, interesul instituției respective de a nu i se impune menținerea unui raport de muncă într‑o situație în care un funcționar a fost revocat în urma unei proceduri disciplinare trebuie să prevaleze asupra interesului funcționarului respectiv de a obține suspendarea deciziei atacate.
Astfel, rezultă din preambulul Deciziei 1999/352 de instituire a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) că instituțiile și statele membre acordă o mare importanță protejării intereselor financiare ale Uniunii și luptei antifraudă, precum și luptei împotriva altor activități ilegale împotriva intereselor financiare menționate. În plus, este notoriu faptul că opinia publică este sensibilă la aspectul protecției finanțelor publice și a contribuabilului european.
(a se vedea punctele 80 și 81)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 14 august 2002, N/Comisia, T‑198/02 R, punctul 60