HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
25 octombrie 2013
Cauza T‑476/11 P
Comisia Europeană
împotriva
Chrysanthe Moschonaki
„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Respingerea candidaturii – Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Admisibilitate – Regula concordanței dintre cererea introductivă și reclamație – Articolul 91 alineatul (2) din Statutul funcționarilor – Acțiune în despăgubire”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) du 28 iunie 2011, AS/Comisia (F‑55/10), prin care se solicită anularea acestei hotărâri
Decizia: Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 28 iunie 2011, AS/Comisia (F‑55/10), în măsura în care declară inadmisibil motivul întemeiat pe încălcarea articolului 7 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, în măsura în care anulează decizia din 30 septembrie 2009 prin care Comisia Europeană a respins candidatura doamnei Chrysanthe Moschonaki în temeiul acestui motiv, precum și în măsura în care obligă Comisia să îi plătească doamnei Moschonaki suma de 3 000 de euro. Respinge în rest recursul. Trimite cauza la Tribunalul Funcției Publice spre rejudecare. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.
Sumarul hotărârii
1. Acțiune introdusă de funcționari – Interesul de a exercita acțiunea – Decizie de respingere a unei candidaturi – Decizie care nu poate fi disociată de cea de numire a unui alt funcționar – Necesitatea unei aprecieri globale și unice a interesului de a exercita acțiunea – Cerere de anulare exclusiv a deciziei de respingere a candidaturii – Admisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
2. Acțiune introdusă de funcționari – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare – Dificultăți particulare – Compensație echitabilă a dezavantajului rezultat pentru reclamant din actul anulat
(art. 266 TFUE)
3. Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor – Inadmisibilitate – Verificarea de către Tribunal a aprecierii faptelor și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare
[art. 257 TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1)]
4. Recurs – Motive – Motiv formulat împotriva unui considerent al hotărârii care nu servește la fundamentarea dispozitivului acesteia – Motiv inoperant
5. Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Concordanță între reclamație și acțiune – Identitate de obiect și cauză – Motive și argumente care nu figurează în reclamație, dar care sunt în strânsă legătură cu aceasta – Admisibilitate – Motiv de legalitate internă sau externă – Condiție insuficientă pentru a concluziona în sensul admisibilității
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
6. Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Concordanță între reclamație și acțiune – Identitate de obiect și cauză – Respectarea principiilor protecției jurisdicționale efective și securității juridice – Interpretare largă a noțiunilor de obiect și de cauză – Schimbarea temeiului juridic al unei contestații – Condiție insuficientă pentru a concluziona în sensul caracterului nou al cauzei acesteia
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
7. Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Concordanță între reclamație și acțiune – Identitate de obiect și cauză – Motive și argumente care nu figurează în reclamație, dar care vizează să conteste temeinicia motivației expuse în răspunsul la reclamație – Admisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
8. Recurs – Recurs considerat întemeiat – Soluționare pe fond a litigiului de către instanța de recurs – Condiție – Litigiu în stare de judecată
[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 13 alin. (1)]
1. În cadrul unei acțiuni formulate de un funcționar în temeiul articolelor 90 și 91 din statut, care are ca obiect anularea unei decizii de respingere a candidaturii sale și a unei decizii de numire a unui alt funcționar în postul solicitat, nu numai că între decizia de respingere a candidaturii și decizia de numire există o legătură, ci acestea sunt indisociabile, astfel încât interesul funcționarului de a obține anularea acestor două decizii trebuie apreciat în mod global și unic.
Cu toate acestea, funcționarul nu are obligația să solicite în același timp anularea deciziei de respingere a candidaturii la un post și a celei de numire a unui terț în postul în cauză. Astfel, funcționarul care dorește să solicite numai anularea deciziei de respingere a candidaturii sale nu are obligația să solicite anularea acestor două decizii.
Pe de altă parte, este conform principiului proporționalității ca un funcționar, care dorește să protejeze drepturile terților, să se poată limita să solicite anularea deciziei de respingere a candidaturii sale, fără a fi obligat, sub sancțiunea inadmisibilității acțiunii sale, să solicite anularea numirii altor funcționari.
Astfel, un funcționar poate să dorească să urmărească anularea deciziei de respingere a candidaturii sale pentru ca nelegalitatea invocată să nu se mai producă în viitor, în cadrul unei proceduri analoge celei la care ar trebui să participe, fără să dorească însă să repună în discuție decizia de numire a unui terț. În acest caz, interesul de a acționa al funcționarului trebuie apreciat numai în funcție de cererea de anulare a deciziei prin care a fost respinsă candidatura sa.
În plus, abordarea potrivit căreia, în cazul în care postul în cauză a fost deja ocupat în momentul introducerii acțiunii, cererea de anulare a deciziei de respingere a candidaturii nu este admisibilă decât dacă funcționarul solicită în paralel anularea deciziei de numire, ar echivala cu introducerea unei condiții de admisibilitate a acțiunilor formulate și care privesc legalitatea unui act care lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut, neprevăzută de acesta din urmă. Astfel, nici articolul 91 din statut, care vizează acțiunile formulate în fața instanțelor Uniunii de funcționari împotriva actelor care îi lezează, și de altfel nici vreun alt text nu impun unui funcționar ca, sub sancțiunea inadmisibilității, să își îndrepte acțiunea atât împotriva deciziei de respingere a candidaturii, cât și asupra deciziei de numire.
(a se vedea punctele 34, 35, 44, 45 și 47)
Trimitere la:
Curte: 7 iunie 2007, Wunenburger/Comisia, C‑362/05 P, Rep., p. I‑4333, punctul 50
Tribunal: 9 decembrie 2010, Comisia/Strack, T‑526/08 P, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 45
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 39)
Trimitere la:
Curte:5 martie 1980, Könecke Fleischwarenfabrik/Comisia, 76/79, Rec., p. 665, punctul 15; 14 iulie 1983, Detti/Curtea de Justiție, 144/82, Rec., p. 2421, punctul 33
Tribunal: 8 octombrie 1992, Meskens/Parlamentul European, T‑84/91, Rec., p. II‑2335, punctul 78; 31 ianuarie 2007, C/Comisia, T‑166/04, RepFP, p. I‑A‑2-9 și II‑A‑2-49, punctul 48
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 50 și 51)
Trimitere la:
Curte: 2 octombrie 2001, BEI/Hautem, C‑449/99 P, Rec., p. I‑6733, punctul 44; 27 aprilie 2006, L/Comisia, C‑230/05 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 45; 25 ianuarie 2007, Sumitomo Metal Industries și Nippon Steel/Comisia, C‑403/04 P și C‑405/04 P, Rep., p. I‑729, punctul 39 și jurisprudența citată
Tribunal: 18 octombrie 2010, Marcuccio/Comisia, T‑516/09 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 57
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 61)
Trimitere la:
Curte: 22 decembrie 1993, Pincherle/Comisia, C‑244/91 P, Rec., p. I‑6965, punctul 25
5. În acțiunile funcționarilor, concluziile prezentate în fața instanței comunitare nu pot conține decât capete de cerere care se întemeiază pe același argument precum cel pe care se întemeiază capetele de cerere invocate în reclamație, acestea putând fi dezvoltate în fața instanței Uniunii prin prezentarea unor motive și argumente care nu figurează în mod necesar în reclamație, dar care se află în strânsă legătură cu aceasta.
Pentru a aprecia dacă anumite capete de cerere au aceeași cauză precum cea a capetelor de cerere menționate în reclamație, instanța Uniuni nu se poate întemeia doar pe împrejurarea că un motiv vizează să conteste legalitatea internă sau, cu titlu subsidiar, legalitatea externă a actului atacat.
O interpretare contrară a regulii concordanței dintre cererea introductivă și reclamație ar putea permite unui reclamant să invoce, pentru prima dată în fața instanței Uniunii, un motiv care nu prezintă nicio legătură cu cele invocate în reclamație, întrucât aceste motive, considerate în ansamblu, privesc fie legalitatea internă, fie legalitatea externă a actului în cauză. În aceste condiții, autoritatea împuternicită să facă numiri nu ar cunoaște, în cadrul reclamației, decât o parte dintre motivele reproșate administrației. Nefiind în măsură să cunoască cu precizie suficientă motivele sau obiectivele persoanei interesate, autoritatea menționată nu ar putea, prin urmare, să încerce o soluționare amiabilă.
Pe de altă parte, împrejurarea că motivele conținute în cererea introductivă și în reclamație vizează să conteste legalitatea internă sau, cu titlu subsidiar, legalitatea externă a unui act nu permite să se stabilească, prin ea însăși, că se poate considera că între aceste motive există o legătură strânsă. Noțiunile de legalitate internă și de legalitate externă sunt astfel prea largi și abstracte în raport cu obiectivul precis al capătului de cerere în cauză pentru a garanta că o astfel de legătură poate exista între motivele care se încadrează exclusiv în una dintre aceste noțiuni.
(a se vedea punctele 73, 75, 78 și 79)
Trimitere la:
Curte: 23 octombrie 1986, Schwiering/Curtea de Conturi, 142/85, Rec., p. 3177, punctul 11; 20 mai 1987, Geist/Comisia, 242/85, Rec., p. 2181, punctul 9; 26 ianuarie 1989, Koutchoumoff/Comisia, 224/87, Rec., p. 99, punctul 10; 14 martie 1989, Del Amo Martinez/Parlamentul, 133/88, Rec., p. 689, punctul 10
Tribunal: 12 martie 1996, Weir/Comisia, T‑361/94, RecFP, p. I‑A‑121 și II‑381, punctul 27
6. Punerea în aplicare a regulii concordanței dintre cererea introductivă și reclamație, precum și controlul său de către instanța Uniunii trebuie să garanteze în același timp respectarea deplină, pe de o parte, a principiului protecției jurisdicționale efective, care constituie un principiu general al dreptului Uniunii, exprimat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pentru ca persoana interesată să fie în măsură să conteste în mod valabil o decizie a autorității împuternicite să facă numiri care îl lezează și, pe de altă parte, a principiului securității juridice, pentru ca autoritatea menționată să fie în măsură să cunoască, încă din stadiul reclamației, criticile pe care persoana interesată le formulează împotriva deciziei contestate. Astfel, deși imposibilitatea modificării obiectului și a cauzei litigiului între reclamație și cererea introductivă este necesară pentru a permite o reglementare amiabilă a diferendelor, prin informarea autorității împuternicite să facă numiri încă din etapa reclamației, despre criticile aduse de persoana interesată, interpretarea acestor două noțiuni nu poate conduce la restrângerea posibilităților persoanei interesate de a contesta în mod util o decizie care o lezează. Acesta este motivul pentru care noțiunea de obiect al litigiului, care corespunde pretențiilor persoanei interesate, precum și cea de cauză a litigiului, care corespunde temeiului juridic și de fapt al acestor pretenții, nu trebuie interceptate în mod restrictiv.
În acest context, numai modificarea temeiului juridic al unei contestații nu este suficientă pentru a califica cauza acesteia drept nouă. Astfel, mai multe temeiuri juridice pot susține una și aceeași pretenție și, prin urmare, una și aceeași cauză. Cu alte cuvinte, faptul de a invoca încălcarea unei dispoziții specifice în cererea introductivă, care nu fusese invocată în reclamație, nu implică în mod necesar modificarea cauzei litigiului. Prin urmare, este determinant conținutul cauzei menționate, iar nu numai modul de redactare a temeiurilor juridice, instanța Uniunii având obligația să verifice dacă există o legătură strânsă între temeiurile sale și dacă, în esență, acestea au o legătură cu aceleași pretenții.
(a se vedea punctele 82-85)
7. În cadrul unei acțiuni a unui funcționar, în ipoteza în care reclamantul ia la cunoștință motivarea actului care îl lezează printr‑un răspuns la reclamația sa sau în ipoteza în care motivația răspunsului menționat modifică sau completează în mod substanțial motivarea cuprinsă în actul amintit, orice motiv invocat pentru prima dată în etapa cererii introductive și care vizează să constate temeinicia motivării prezentate în răspunsul la reclamație trebuie considerat admisibil. Astfel, în asemenea situații, persoanei interesate nu i s‑a oferit ocazia să ia cunoștință cu precizie și în mod definitiv motivele aflate la baza actului care îl lezează.
(a se vedea punctul 86)
8. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 99)