Cauzele conexate T‑479/11 și T‑157/12

Republica Franceză
și
IFP Énergies nouvelles

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutor de stat – Cercetare petrolieră – Garanție implicită și nelimitată a statului conferită Institutului Francez al Petrolului (IFP) prin acordarea statutului de instituție publică industrială și comercială (IPIC) – Avantaj – Prezumție de avantaj”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 26 mai 2016

1.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Garanție de stat în favoarea unei întreprinderi care nu este supusă procedurilor de drept comun în materie de reorganizare și de lichidare – Proba existenței unui avantaj care revine Comisiei – Apreciere în raport cu toate elementele relevante – Avantaj care se materializează în relațiile dintre întreprinderea beneficiară a garanției respective și creditorii săi

[art. 107 alin. (1) TFUE]

2.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Garanție de stat în favoarea unei întreprinderi care nu este supusă procedurilor de drept comun în materie de reorganizare și de lichidare – Proba existenței unui avantaj care revine Comisiei – Raționament pur ipotetic – Raționament care nu îndeplinește sarcina probei

[art. 107 alin. (1) TFUE]

3.      Ajutoare acordate de state – Procedură administrativă – Obligațiile Comisiei – Examinare cu diligență și cu imparțialitate – Luare în considerare a elementelor celor mai complete și fiabile posibile – Întinderea obligației

[art. 108 alin. (2) TFUE]

4.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracter juridic – Interpretare pe baza unor elemente obiective – Control jurisdicțional – Întindere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

5.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Înlăturarea unui viciu de motivare în cursul procedurii contencioase – Inadmisibilitate

(art. 296 TFUE)

6.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Necesitatea de a lua în considerare efectele unei măsuri pentru a determina avantajul beneficiarului

[art. 107 alin. (1) TFUE]

7.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Garanție de stat în favoarea unei întreprinderi care nu este supusă procedurilor de drept comun în materie de reorganizare și de lichidare – Dovada existenței unui avantaj printr‑o prezumție de îmbunătățire a poziției financiare a acestei întreprinderi – Limite

[art. 107 alin. (1) TFUE]

8.      Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Examinare globală a unei scheme de ajutor – Admisibilitate – Examinarea caracteristicilor generale ale unui ajutor acordat pe baza unei scheme de ajutor și care trebuie notificat – Inadmisibilitate

(art. 108 TFUE)

9.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Garanție de stat în favoarea unei întreprinderi care nu este supusă procedurilor de drept comun în materie de reorganizare și de lichidare – Dovada existenței unui avantaj printr‑o prezumție de îmbunătățire a poziției financiare a acestei întreprinderi – Răsturnarea prezumției respective

[art. 107 alin. (1) TFUE]

1.      Noțiunea de ajutor de stat, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, cuprinde nu numai prestații pozitive, ci și intervenții care, sub diverse forme, reduc sarcinile care grevează în mod normal bugetul unei întreprinderi și care, din acest motiv, fără să fie subvenții în sensul strict al termenului, au aceeași natură și efecte identice. Sunt astfel considerate ajutoare toate intervențiile statale care, sub orice formă, pot favoriza direct sau indirect întreprinderi sau care trebuie să fie considerate un avantaj economic pe care întreprinderea beneficiară nu l‑ar fi putut obține în condiții de piață normale.

Pentru a verifica dacă întreprinderea beneficiară primește un avantaj economic pe care aceasta nu l‑ar fi obținut în condiții normale de piață, Comisia este obligată să facă o analiză completă a tuturor elementelor relevante ale operațiunii în litigiu și a contextului acesteia, inclusiv a situației întreprinderii beneficiare și a pieței relevante.

În această privință, metoda aleasă de Comisie pentru a stabili existența, pentru o instituție publică de cercetare, a unui avantaj economic de care a beneficiat ca urmare a statutului său de instituție publică industrială și comercială care beneficiază de o garanție de stat implicită și nelimitată, constând în examinarea avantajului creat în relațiile dintre instituția respectivă și creditorii săi, nu este eronată în drept.

Astfel, avantajul care decurge dintr‑o garanție de stat inerentă statutului întreprinderii care este beneficiara acesteia se materializează în relația care leagă această întreprindere de creditorii săi. Pentru a putea concluziona în sensul existenței unui avantaj într‑un anumit caz, este necesar însă ca tratamentul mai favorabil pe care creditorii îl acordă întreprinderii beneficiare a garanției, precum și sarcinile și produsele acestei întreprinderi care sunt reduse sau majorate prin acest tratament să fie stabilite ținând seama de toate elementele relevante ale operațiunii în litigiu și de contextul acesteia, inclusiv de situația întreprinderii beneficiare și de piața relevantă.

(a se vedea punctele 70, 71, 82, 83, 87 și 88)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 71, 94-108, 114 și 115)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 72)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 73-75)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 126 și 130)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 129)

7.      Chiar dacă Curtea a confirmat în Hotărârea din 3 aprilie 2014, Franța/Comisia, C‑559/12 P, existența unei prezumții simple potrivit căreia acordarea unei garanții de stat implicite și nelimitate în favoarea unei întreprinderi care nu era supusă procedurilor de drept comun în materie de redresare și de lichidare avea drept consecință o îmbunătățire a poziției sale financiare printr‑o reducere a sarcinilor care grevau în mod normal bugetul său, totuși posibilitatea de a recurge la o prezumție ca modalitate de probă depinde de plauzibilitatea ipotezelor pe care este întemeiată aceasta.

În această privință, prezumția stabilită în hotărârea citată anterior se întemeiază pe dubla premisă a cărei plauzibilitate este admisă de către Curte, potrivit căreia, pe de o parte, existența unei garanții din partea autorităților publice ale unui stat membru are o influență favorabilă asupra aprecierii de către creditori a riscului de nerambursare al beneficiarului acestei garanții și, pe de altă parte, această influență favorabilă se exprimă prin diminuarea costului creditului. Dimpotrivă, plauzibilitatea ipotezei invocate de Comisie potrivit căreia influența favorabilă a existenței unei garanții din partea autorităților publice ale unui stat membru asupra aprecierii de către creditori a riscului de nerambursare al beneficiarului acestei garanții se exprimă printr‑o reducere a prețurilor care se acordă beneficiarului respectiv de furnizorii săi nu se impune ca atare.

În orice caz, Comisia nu se poate prevala de respectiva prezumție simplă prevăzută de Curte în hotărârea citată anterior, pentru a stabili existența unui avantaj în relațiile dintre, pe de o parte, un institut public de cercetare care beneficiază de o garanție de stat implicită și nelimitată și, pe de altă parte, furnizorii săi și clienții săi, în măsura în care aplicarea acestei prezumții se limitează la relațiile care implică o operațiune de finanțare, un împrumut sau, în sens larg, un credit din partea creditorului unei asemenea instituții publice, în special relațiile dintre această instituție și instituțiile bancare și financiare.

(a se vedea punctele 136-139, 142 și 160)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 165-173)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 187-195)