Recurs introdus la 18 iulie 2011 de L împotriva Hotărârii pronunțate la 7 iulie 2011 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-116/7, L/Parlamentul European

(cauza T-317/10 P)

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Recurent: L (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: Audrey Sèbe şi Vitautas Sviderskis, avocaţi)

Cealaltă parte în proces: Parlamentul European

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

Anularea Hotărârii pronunțate la 7 iulie 2010 de Tribunalul Funcției Publice în cauzele conexate F-116/07, F 13/08 și F 31/08, L/Parlamentul European;

admiterea în întregime sau în parte a concluziilor formulate de acesta în primă instanță;

obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă opt motive.

Primul motiv întemeiat pe interpretarea eronată a noțiunii "decizie adoptată ca răspuns la reclamație". Potrivit recurentului, decizia din 10 iulie 2007 a autorității abilitate să încheie contractele de muncă (denumită în continuare "AAIC") din cadrul Parlamentului European este considerată în mod eronat o nouă decizie de concediere care revocă prima decizie de concediere, în măsura în care aceasta nu a dispus repunerea în situația anterioară adoptării primei decizii;

Al doilea motiv întemeiat pe inadmisibilitatea deciziei AAIC din 13 februarie 2008 de respingere a celei de a doua reclamații formulate de recurent, în măsura în care recurentul nu a primit această decizie decât la 27 februarie 2008, și anume după introducerea celei de a treia acțiuni, la 25 februarie 2008;

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare. Potrivit recurentului, aprecierea Tribunalului Funcției Publice, potrivit căreia acest principiu nu se aplică încetării efectelor unui contract de agent temporar care are la bază încrederea reciprocă nu ia în considerare jurisprudența instanțelor Uniunii și rapoartele Organizației Internaționale a Muncii;

Al patrulea motiv întemeiat pe eroarea de apreciere săvârșită de Tribunalul Funcției Publice privind consecințele încălcării articolului 10 din reglementarea internă a Parlamentului European, în măsura în care a statuat că încălcarea obligației de a informa în prealabil comitetul pentru personal nu poate determina anularea deciziei de concediere;

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului imparțialității;

Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, în măsura în care, potrivit recurentului, decizia din 10 iulie 2007 nu este în niciun fel motivată;

Al șaptelea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la o cale de atac efectivă, în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a considerat că nu are competența să verifice veridicitatea și gravitatea motivelor care au determinat concedierea;

Al optulea motiv întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, în măsura în care concedierea recurentului nu a fost justificată prin dovezi factuale.

____________