HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)
13 septembrie 2013(*)
„Marcă comunitară – Procedură de declarare a nulității – Marca comunitară verbală CASTEL – Motiv absolut de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Admisibilitate – Motiv absolut de refuz neinvocat în fața camerei de recurs – Examinare din oficiu a faptelor – Articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”
În cauza T‑320/10,
Fürstlich Castell’sches Domänenamt Albrecht Fürst zu Castell‑Castell, cu sediul în Castell (Germania), reprezentată de R. Kunze, de G. Würtenberger și de T. Wittmann, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de P. Geroulakos și de G. Schneider, în calitate de agenți,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
Castel Frères SAS, cu sediul în Blanquefort (Franța), reprezentată de A. von Mühlendahl și de H. Hartwig, avocați,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 4 mai 2010 (cauza R 962/2009-2) privind o procedură de declarare a nulității între Fürstlich Castell’sches Domänenamt Albrecht Fürst zu Castell‑Castell și Castel Frères SAS,
TRIBUNALUL (Camera a șasea),
compus din domnul H. Kanninen, președinte, doamna I. Labucka și domnul S. Soldevila Fragoso (raportor), judecători,
grefier: doamna S. Spyropoulos, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 2 august 2010,
având în vedere memoriul în răspuns al OAPI depus la grefa Tribunalului la 15 noiembrie 2010,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 10 noiembrie 2010,
având în vedere modificarea compunerii camerelor Tribunalului,
în urma ședinței din 8 noiembrie 2012,
pronunță prezenta
Hotărâre(1)
[omissis]
Concluziile părților
9 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
10 OAPI și intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
11 În ședință, intervenienta a arătat că renunță la anexele I. 9 și I. 10 la memoriul său în răspuns, prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului.
În drept
[omissis]
Cu privire la admisibilitatea motivului întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (d) și a articolului 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009
[omissis]
24 Din examinarea dosarului administrativ rezultă că motivul întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 207/2009 nu a fost invocat în fața camerei de recurs și că, astfel, a fost prezentat pentru prima dată în fața Tribunalului.
25 În orice caz, contrar celor pretinse de reclamantă, acest motiv absolut de refuz nu trebuia examinat din oficiu de camera de recurs în cadrul unei proceduri de declarare a nulității.
26 Conform articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, în cadrul examinării motivelor absolute de refuz, examinatorii OAPI, iar în calea de atac, camera de recurs a OAPI trebuie să examineze din oficiu faptele pentru a stabili dacă marca a cărei înregistrare se solicită se încadrează sau nu se încadrează în vreunul dintre motivele de refuz al înregistrării prevăzute la articolul 7 din același regulament. Rezultă că organele competente ale OAPI pot fi determinate să își întemeieze deciziile pe fapte care nu au fost invocate de solicitant. OAPI are obligația să examineze din oficiu faptele pertinente care l‑ar putea determina să aplice un motiv absolut de refuz [Hotărârea Curții din 22 iunie 2006, Storck/OAPI, C‑25/05 P, Rec., p. I‑5719, punctul 50, Hotărârea Tribunalului din 15 martie 2006, Develey/OAPI (Forma unei sticle din plastic), T‑129/04, Rec., p. II‑811, punctul 16, și Hotărârea Tribunalului din 12 aprilie 2011, Fuller & Thaler Asset Management/OAPI (BEHAVIOURAL INDEXING și BEHAVIOURAL INDEX), T‑310/09 și T‑383/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 29].
27 Cu toate acestea, în cadrul unei proceduri de declarare a nulității, OAPI nu poate fi obligat să realizeze încă o dată analiza din oficiu a unor fapte pertinente care l‑ar putea determina să aplice motivele absolute de refuz efectuată de examinator. Din dispozițiile articolelor 52 și 55 din Regulamentul nr. 207/2009 rezultă că marca comunitară este considerată validă până când este declarată nulă de OAPI în urma unei proceduri de declarare a nulității. Prin urmare, aceasta beneficiază de o prezumție de validitate, care constituie consecința logică a controlului efectuat de OAPI în cadrul examinării unei cereri de înregistrare.
28 Această prezumție de validitate limitează obligația OAPI, prevăzută la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, de a examina din oficiu faptele pertinente care l‑ar putea determina să aplice motivele absolute de refuz la examinarea cererii de înregistrare a unei mărci comunitare efectuată de examinatorii OAPI, iar în calea de atac, de camerele de recurs, în cadrul procedurii de înregistrare a mărcii respective. Or, în cadrul unei proceduri de declarare a nulității, întrucât marca comunitară înregistrată este prezumată validă, îi revine persoanei care a formulat cererea de declarare a nulității sarcina de a invoca în fața OAPI elementele concrete care ar pune în discuție validitatea sa.
[omissis]
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șasea)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 4 mai 2010 (cauza R 962/2009-2).
2) OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Fürstlich Castell’sches Domänenamt Albrecht Fürst zu Castell‑Castell.
3) Castel Frères SAS suportă propriile cheltuieli de judecată.
Kanninen | Labucka | Soldevila Fragoso |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 13 septembrie 2013.
Semnături