Cauza T‑321/10

SA.PAR. Srl

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne
(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de declarare a nulității – Marca comunitară verbală GRUPPO SALINI – Rea‑credință – Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 11 iulie 2013

1.      Marcă comunitară – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Solicitant de rea‑credință la momentul depunerii cererii de înregistrare a unei mărci – Criterii de apreciere – Luare în considerare a tuturor factorilor pertinenți existenți la momentul depunerii cererii de înregistrare a unei mărci – Cunoașterea de către solicitant a utilizării de către un terț a unui semn identic sau similar – Intenția solicitantului – Nivel de protecție juridică a semnelor în cauză – Logica comercială în care se înscrie depunerea cererii de înregistrare a semnului ca marcă comunitară – Cronologia evenimentelor care au caracterizat depunerea cererii de înregistrare a unei mărci – Nivel de notorietate

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 52 alin. (1) litera (b)]

2.      Marcă comunitară – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Solicitant de rea‑credință la momentul depunerii cererii de înregistrare a unei mărci – Marca verbală GRUPPO SALINI

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 52 alin. (1) litera (b)]

3.      Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Motivarea deciziilor – Obiectiv

[art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 75 prima teză]

1.      Potrivit articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, se declară nulitatea mărcii comunitare, ca urmare a unei cereri depuse la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere, atunci când solicitantul este de rea‑credință la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii. Partea care a formulat cererea de declarare a nulității și care înțelege să invoce acest motiv are obligația de a dovedi împrejurările care permit să se ajungă la concluzia că titularul unei mărci comunitare a fost de rea‑credință la momentul depunerii cererii de înregistrare a acesteia.

Pentru a aprecia existența relei‑credințe a solicitantului, în sensul acestei dispoziții, trebuie luați în considerare toți factorii pertinenți specifici speței și existenți la momentul depunerii cererii de înregistrare a unui semn ca marcă comunitară și în special, în primul rând, împrejurarea că solicitantul are sau trebuie să aibă cunoștință de faptul că un terț utilizează cel puțin într‑un stat membru un semn identic sau similar pentru un produs identic sau similar ce poate conduce la confuzie cu semnul a cărui înregistrare se solicită, în al doilea rând, intenția solicitantului de a‑l împiedica pe acest terț să utilizeze un astfel de semn în continuare, precum și, în al treilea rând, nivelul de protecție juridică de care beneficiază semnul terțului și semnul a cărui înregistrare se solicită.

În aceste condiții, factorii enumerați nu sunt decât exemple dintr‑un ansamblu de elemente care pot fi luate în considerare cu scopul de a se pronunța asupra eventualei rele‑credințe a unui solicitant la momentul depunerii cererii sale de înregistrare a unei mărci. Prin urmare, trebuie să se considere că, în cadrul analizei globale efectuate în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, se poate de asemenea ține seama de logica comercială în care se înscrie depunerea cererii de înregistrare a semnului ca marcă comunitară, precum și de cronologia evenimentelor care au caracterizat respectiva depunere.

În sfârșit, poate fi luat în considerare nivelul de notorietate de care se bucură un semn la momentul depunerii cererii pentru înregistrarea sa ca marcă comunitară, un astfel de nivel de notorietate putând justifica în mod clar interesul solicitantului de a asigura o protecție juridică mai extinsă a semnului său.

În ceea ce privește intențiile solicitantului unei mărci, trebuie analizate astfel cum pot fi acestea deduse din circumstanțele obiective și din acțiunile sale concrete, din rolul sau din poziția sa, din faptul că acesta avea cunoștință de utilizarea semnului anterior, din legăturile sale de natură contractuală, precontractuală sau postcontractuală cu partea care a solicitat declararea nulității, din existența unor îndatoriri sau obligații reciproce, inclusiv cele de loialitate și de onestitate care au luat naștere în temeiul mandatelor sociale sau al funcțiilor de conducere exercitate sau care erau încă exercitate în cadrul întreprinderii ce a solicitat declararea nulității, și, într‑un mod mai general, din toate situațiile obiective de conflict de interese în care a acționat solicitantul mărcii.

(a se vedea punctele 18, 21-23, 28 și 33)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 26-35 și 45)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 41)