HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră)
22 decembrie 2022(*)
„Trimitere preliminară – Marcă a Uniunii Europene – Regulamentul (UE) 2017/1001 – Articolul 9 alineatul (2) litera (a) – Drepturi conferite de marca Uniunii Europene – Noțiunea de «utilizare» – Operatorul unui site internet de vânzări online care integrează o piață online – Anunțuri publicate pe această piață de vânzători terți care utilizează, în aceste anunțuri, un semn identic cu o marcă a altei persoane pentru produse identice cu cele pentru care aceasta este înregistrată – Perceperea acestui semn ca făcând parte integrantă din comunicarea comercială a acestui operator – Mod de prezentare a anunțurilor care nu permite să se distingă în mod clar ofertele operatorului menționat de cele ale acestor vânzători terți”
În cauzele conexate C‑148/21 și C‑184/21,
având ca obiect cereri de decizie preliminară formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunal d’arrondissement de Luxembourg (Tribunalul Districtual din Luxemburg, Luxemburg) și de Tribunal de l’entreprise francophone de Bruxelles (Tribunalul pentru Întreprinderi francofon din Bruxelles, Belgia), prin deciziile din 5 martie 2021 și din 22 martie 2021, primite de Curte la 8 martie 2021 și, respectiv, la 24 martie 2021, în procedurile
Christian Louboutin
împotriva
Amazon Europe Core Sàrl (C‑148/21),
Amazon EU Sàrl (C‑148/21),
Amazon Services Europe Sàrl (C‑148/21),
Amazon.com Inc. (C‑184/21),
Amazon Services LLC (C‑184/21),
CURTEA (Marea Cameră),
compusă din domnul K. Lenaerts, președinte, domnul L. Bay Larsen, vicepreședinte, doamnele A. Prechal și K. Jürimäe, domnii C. Lycourgos, M. Safjan, P. G. Xuereb și D. Gratsias și doamna M. L. Arastey Sahún, președinți de cameră, domnii M. Ilešič (raportor) și F. Biltgen, doamna I. Ziemele și domnul J. Passer, judecători,
avocat general: domnul M. Szpunar,
grefier: doamna V. Giacobbo, administratoare,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 22 februarie 2022,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Christian Louboutin, de M. Decker, N. Decker și T. van Innis, avocats;
– pentru Amazon Europe Core Sàrl, Amazon EU Sàrl și Amazon Services Europe Sàrl, de S. Ampatziadis, H. Bälz, A. Conrad și F. Seip, Rechtsanwälte, și E. Taelman, advocaat;
– pentru Amazon.com Inc. și Amazon Services LLC, de L. Depypere, advocaat, R. Dupont, avocat, și T. Heremans, advocaat;
– pentru guvernul german, de J. Möller, U. Bartl și M. Hellmann, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de É. Gippini Fournier, S. L. Kalėda și J. Samnadda, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 2 iunie 2022,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea articolului 9 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).
2 Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor litigii între domnul Christian Louboutin, pe de o parte, și, în cauza C‑148/21, Amazon Europe Core Sàrl, Amazon EU Sàrl, precum și Amazon Services Europe Sàrl și, în cauza C‑184/21, Amazon.com Inc., precum și Amazon Services LLC (denumite în continuare, împreună și în mod nediferențiat în fiecare dintre aceste două cauze, „Amazon”), pe de altă parte, în legătură cu pretinsa utilizare de către Amazon a unor semne identice cu marca Uniunii Europene al cărei titular este domnul Louboutin și fără consimțământul acestuia din urmă pentru produse identice cu cele pentru care este înregistrată această marcă.
Cadrul juridic
Regulamentul 2017/1001
3 Articolul 9 din Regulamentul 2017/1001, intitulat „Drepturi conferite de o marcă UE”, care figurează în secțiunea 2, intitulată la rândul său „Efecte ale mărcii UE”, din capitolul II din acesta, prevede la alineatele (1)-(3):
„(1) Înregistrarea unei mărci UE conferă titularului său drepturi exclusive.
(2) Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii UE, titularul respectivei mărci UE are dreptul să împiedice orice terț să utilizeze un semn în cadrul comerțului, fără consimțământul său, pentru produse sau servicii în cazul în care:
(a) semnul este identic cu marca UE și este utilizat pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca UE este înregistrată;
[…]
(3) În temeiul alineatului (2), pot fi interzise, în special, următoarele:
[…]
(b) oferirea produselor, introducerea lor pe piață sau păstrarea lor cu această destinație sub acest semn ori oferirea sau asigurarea de servicii sub semnul respectiv;
[…]
(e) utilizarea semnului în documente comerciale și în publicitate;
(f) utilizarea semnului în publicitatea comparativă într‑o manieră care contravine Directivei 2006/114/CE [a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (JO 2006, L 376, p. 21, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 229)].”
Directiva 2004/48/CE
4 Articolul 11 din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO 2004, L 157, p. 45, rectificare în JO 2004, L 195, p. 16, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 56), intitulat „Ordine judecătorești”, prevede:
„Statele membre asigură ca, atunci când se pronunță o hotărâre judecătorească de constatare a încălcării unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judecătorești competente să poată pronunța împotriva contravenientului un ordin judecătoresc prin care interzic continuarea încălcării. Atunci când legislația internă prevede aceasta, nerespectarea unui ordin judecătoresc este pasibilă, dacă este cazul, de plata unor daune cominatorii, cu scopul de a‑i asigura executarea. Statele membre asigură de asemenea ca titularii drepturilor să poată solicita pronunțarea unui ordin judecătoresc împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt utilizate de un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală, fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29/CE [a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230)].”
Directiva 2000/31/CE
5 Articolul 14 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) (JO 2000, L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257), intitulat „Stocarea – hosting”, prevede la alineatul (1):
„Statele membre veghează ca, atunci când un serviciu al societății informaționale constă în stocarea informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul acelui serviciu să nu fie responsabil pentru informațiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiția ca:
(a) furnizorul să nu aibă cunoștință despre activitatea sau informația ilicită, iar în ceea ce privește acțiunile în daune, să nu aibă cunoștință de fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea sau informația este vădit ilicită
sau
(b) furnizorul, din momentul în care ia cunoștință despre acestea, acționează prompt pentru a elimina informațiile sau pentru a bloca accesul la acestea.”
Litigiile principale și întrebările preliminare
6 Domnul Louboutin este un creator francez de pantofi și de genți de lux, cele mai cunoscute produse ale acestuia fiind pantofii cu toc înalt pentru femei. De la jumătatea anilor ’90‚ el a adăugat la pantofii săi cu toc înalt o talpă exterioară de culoarea roșie ce corespunde codului 18–1663TP din grila de culori Pantone.
7 Această culoare, aplicată pe talpa unui pantof cu toc înalt, este înregistrată ca marcă Benelux în temeiul Convenției Benelux în materie de proprietate intelectuală (mărci și desene sau modele industriale) din 25 februarie 2005, semnată la Haga de Regatul Belgiei, Marele Ducat al Luxemburgului și Regatul Țărilor de Jos. Aceeași marcă este înregistrată din 10 mai 2016 ca marcă a Uniunii Europene (denumită în continuare „marca în cauză”).
8 Amazon administrează site‑uri internet de vânzări online de produse variate pe care le oferă atât direct, în numele său și pe seama sa, cât și indirect, furnizând de asemenea o piață online pentru vânzători terți. Expedierea produselor puse în vânzare de acești vânzători terți pe această piață online poate fi în sarcina fie a acestora din urmă, fie a Amazon, care depozitează în acest caz produsele menționate în centrele sale de distribuție și le expediază cumpărătorilor din propriile depozite.
9 Pe aceste site‑uri internet apar în mod regulat anunțuri de vânzare referitoare la pantofi cu talpă roșie care, potrivit domnului Louboutin, privesc produse a căror punere în circulație nu a făcut obiectul consimțământului său.
Cauza C‑148/21
10 La 19 septembrie 2019, invocând o atingere adusă drepturilor exclusive conferite de marca în cauză, domnul Louboutin a introdus o acțiune în contrafacerea acestei mărci împotriva Amazon la tribunal d’arrondissement de Luxembourg (Tribunalul Districtual din Luxemburg, Luxemburg), instanța de trimitere în cauza C‑148/21. Domnul Louboutin solicită ca Amazon să fie declarată responsabilă pentru atingerea adusă mărcii în cauză, să înceteze utilizarea în comerț a semnelor identice cu această marcă pe întreg teritoriul Uniunii Europene, cu excepția teritoriului Benelux, sub sancțiunea unei penalități cu titlu cominatoriu, și să fie obligată la plata de daune interese pentru prejudiciul pretins cauzat prin aceste utilizări.
11 Acțiunea domnului Louboutin se întemeiază pe articolul 9 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2017/1001. El susține că Amazon a utilizat, fără consimțământul său, un semn identic cu marca în cauză pentru produse identice cu cele pentru care este înregistrată această marcă, în special ca urmare a afișării, pe site‑urile internet de vânzări online ale acestei societăți, a unor anunțuri referitoare la produse care poartă un astfel de semn identic, dar și ca urmare a deținerii, a expedierii și a livrării unor asemenea produse. Potrivit domnului Louboutin, o astfel de utilizare este imputabilă Amazon în măsura în care această societate a jucat un rol activ în utilizarea semnului în discuție și în măsura în care anunțurile referitoare la produsele contrafăcute făceau parte din propria comunicare comercială. Prin urmare, Amazon nu poate fi considerată un simplu furnizor de servicii de stocare‑hosting de site‑uri internet sau un intermediar neutru, dat fiind că ar acorda asistență vânzătorilor terți, în special pentru optimizarea prezentării ofertelor lor.
12 Amazon contestă că i se poate imputa utilizarea unui semn identic cu marca în cauză. Aceasta invocă mai multe hotărâri ale Curții pronunțate în cauze care pun în discuție operatori ai unei piețe online, precum societatea eBay, pentru a evidenția că nici ea, în calitate de operator al unei astfel de piețe, nu poate fi considerată răspunzătoare pentru utilizarea unui semn identic cu marca în cauză de către vânzătorii terți care au recurs la piața sa online. Amazon susține că modul de funcționare a piețelor integrate în site‑urile sale internet de vânzări online nu diferă în mod semnificativ de modul de funcționare a celorlalte piețe și că includerea logoului său în anunțurile vânzătorilor terți nu înseamnă că își însușește aceste anunțuri. În plus, potrivit Amazon, serviciile accesorii pe care le propune vânzătorilor terți nu pot permite să se justifice ca ofertele lor să fie considerate ca făcând parte din propria comunicare comercială. Faptul că un furnizor creează condițiile tehnice necesare pentru utilizarea unui semn identic cu o marcă protejată și este remunerat pentru acest serviciu nu ar însemna că acest furnizor utilizează el însuși semnul în discuție.
13 Potrivit instanței de trimitere în cauza C‑148/21, modul de funcționare a site‑urilor internet de vânzări online administrate de Amazon constă în regruparea, pentru aceeași categorie de produse, a anunțurilor care provin atât de la această societate, cât și de la vânzători terți activi pe piața online pe care o cuprind aceste site‑uri internet. În acest sens, el diferă de cel al altor societăți, precum eBay sau Rakuten, care se limitează să exploateze o piață online și care, prin urmare, publică numai anunțuri care provin de la vânzători terți, fără a exercita ele însele vreo activitate de vânzare de produse. Amazon nu ar fi însă singura care a adoptat acest model comercial de tip „hibrid”. Operatori precum societatea Cdiscount găzduiesc de asemenea produse ale unor vânzători terți alături de propria gamă de produse.
14 Prin urmare, ar trebui să se stabilească, în raport cu jurisprudența Curții și în special cu Hotărârea din 12 iulie 2011, L’Oréal și alții (C‑324/09, EU:C:2011:474), dacă acest mod de funcționare a site‑urilor internet de vânzări online ale Amazon poate determina utilizarea de către operatorul acestor site‑uri a unui semn identic cu marca în cauză ca urmare a integrării anunțurilor unor vânzători terți care afișează un astfel de semn în propria comunicare comercială.
15 Această instanță ridică de asemenea problema dacă percepția publicului poate avea vreo importanță în ceea ce privește rolul mai mult sau mai puțin activ în publicarea anunțurilor jucat de operatorul site‑urilor internet de vânzări online care integrează o piață online.
16 În sfârșit, instanța menționată ridică problema dacă trebuie să se considere că un astfel de operator utilizează un semn identic cu o marcă protejată atunci când expedierea produselor care poartă acest semn este în sarcina sa. În Hotărârea din 2 aprilie 2020, Coty Germany (C‑567/18, EU:C:2020:267), Curtea nu s‑ar fi pronunțat cu privire la acest aspect întrucât, în cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre, expedierea era asigurată de un prestator extern.
17 În aceste condiții, Tribunal d’arrondissement de Luxembourg (Tribunalul Districtual din Luxemburg) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 9 alineatul (2) din [Regulamentul 2017/1001] trebuie interpretat în sensul că utilizarea unui semn identic cu o marcă într‑un anunț publicitar afișat pe un site [internet] este imputabilă operatorului sau entităților legate din punct de vedere economic din cauza amestecului pe acest site al ofertelor proprii ale operatorului sau ale entităților legate din punct de vedere economic și al celor ale vânzătorilor terți prin integrarea acestor anunțuri publicitare în propria comunicare comercială a operatorului sau a entităților legate din punct de vedere economic?
O astfel de integrare este întărită de faptul că:
– anunțurile publicitare sunt prezentate uniform pe site?
– anunțurile publicitare proprii ale operatorului și ale entităților legate din punct de vedere economic și ale vânzătorilor terți sunt afișate fără deosebire de originea acestora, însă afișând în mod clar logoul operatorului sau al entităților legate din punct de vedere economic, în rubricile publicitare ale site‑urilor internet terțe sub formă de «pop‑up»?
– operatorul sau entitățile legate din punct de vedere economic oferă un serviciu integral vânzătorilor terți, inclusiv asistență la elaborarea publicității și la stabilirea prețurilor de vânzare, depozitarea produselor și expedierea acestora?
– site‑ul operatorului și al entităților legate din punct de vedere economic este conceput astfel încât să se prezinte sub formă de magazine și de etichete precum «cele mai bune vânzări», «cele mai solicitate» sau «cele mai oferite», fără o distincție vizibilă la prima vedere între produsele proprii ale operatorului și ale entităților legate din punct de vedere economic și produsele unor vânzători terți?
2) Articolul 9 alineatul (2) din [Regulamentul 2017/1001] trebuie interpretat în sensul că utilizarea unui semn identic cu o marcă într‑un anunț publicitar afișat pe un site de vânzări online este în principiu imputabilă operatorului său sau entităților legate din punct de vedere economic dacă, în percepția unui utilizator de internet normal informat și suficient de atent, operatorul sau o entitate legată din punct de vedere economic a jucat un rol activ în elaborarea acestui anunț publicitar sau dacă acesta din urmă este perceput ca făcând parte din propria comunicare comercială?
O astfel de percepție va fi influențată:
– de împrejurarea că acest operator și/sau entități legate din punct de vedere economic este un distribuitor renumit al celor mai variate produse, printre care unele produse din categoria celor promovate în publicitatea sa;
– sau de împrejurarea că anunțul publicitar astfel afișat prezintă un antet în care este reprodusă marca de serviciu a acestui operator sau a entităților legate din punct de vedere economic, această marcă fiind renumită ca marcă de distribuitor;
– sau de împrejurarea că acest operator sau entități legate din punct de vedere economic oferă, concomitent cu această afișare, servicii oferite în mod tradițional de distribuitorii de produse din aceeași categorie cu cea din care face parte produsul promovat prin anunțul publicitar?
3) Articolul 9 alineatul (2) din [Regulamentul 2017/1001] trebuie interpretat în sensul că expedierea, în cadrul comerțului și fără consimțământul titularului unei mărci, către consumatorul final a unui produs care poartă un semn identic cu marca constituie o utilizare imputabilă expeditorului numai dacă acesta din urmă cunoaște efectiv aplicarea acelui semn pe produs?
Un astfel de expeditor este utilizatorul semnului în cauză în cazul în care el însuși sau o entitate legată din punct de vedere economic a informat consumatorul final că efectuează această expediere după ce el însuși sau o entitate legată din punct de vedere economic a stocat produsul în acest scop?
Un astfel de expeditor este utilizatorul semnului în cauză dacă el însuși sau o entitate legată din punct de vedere economic a contribuit în prealabil în mod activ la afișarea, în cadrul comerțului, a unui anunț publicitar pentru produsul care poartă acest semn sau a înregistrat comanda consumatorului final având în vedere acest anunț publicitar?”
Cauza C‑184/21
18 La 4 octombrie 2019, invocând o atingere adusă drepturilor exclusive conferite de marca în cauză, domnul Louboutin a sesizat tribunal de l’entreprise francophone de Bruxelles (Tribunalul pentru Întreprinderi francofon din Bruxelles, Belgia), instanța de trimitere în cauza C‑184/21, cu o acțiune în contrafacerea acestei mărci împotriva Amazon prin care solicita încetarea de către aceasta a utilizărilor mărcii menționate și repararea prejudiciului cauzat prin aceste utilizări, prezentând în esență aceleași argumente precum cele invocate în susținerea cererii pe care a formulat‑o în fața instanței de trimitere în cauza C‑148/21.
19 Potrivit Amazon, în schimb, faptul, pe de o parte, că ea publică pe piețele online integrate în site‑urile sale internet de vânzări online ofertele vânzătorilor terți de pantofi pretins contrafăcuți și, pe de altă parte, că expedierea acestor pantofi este în sarcina sa nu constituie o utilizare a mărcii în cauză de către această societate.
20 Instanța de trimitere în cauza C‑184/21 consideră că, în vederea soluționării litigiului cu care este sesizată, trebuie să se stabilească, în primul rând, în ce împrejurări utilizarea unui semn contrafăcut în cadrul unei oferte de vânzare care provine de la un vânzător terț poate fi imputată operatorului unui site internet de vânzări online care integrează o piață online, în al doilea rând, dacă și în ce împrejurări percepția publicului în raport cu această ofertă trebuie să fie luată în considerare pentru a concluziona că o astfel de utilizare este imputabilă și, în al treilea rând, dacă și, eventual, în ce împrejurări faptul că expedierea unui produs care poartă un semn identic cu o marcă este în sarcina Amazon constituie în sine un act de utilizare a acesteia, care poate fi imputat acestei societăți în temeiul articolului 9 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2017/1001.
21 În aceste condiții, tribunal de l’entreprise francophone de Bruxelles (Tribunalul pentru Întreprinderi francofon din Bruxelles) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 9 alineatul (2) din [Regulamentul 2017/1001] trebuie interpretat în sensul că utilizarea unui semn identic cu o marcă într‑un anunț publicitar afișat pe un site [internet] este în principiu imputabilă operatorului său dacă, în percepția unui utilizator de internet normal informat și suficient de atent, operatorul respectiv a jucat un rol activ în realizarea acestui anunț publicitar sau dacă acesta din urmă poate fi perceput de un astfel de utilizator de internet ca făcând parte din propria comunicare comercială a acestui operator?
O astfel de percepție va fi influențată:
– de împrejurarea că acest operator este un distribuitor de renume al celor mai variate produse, printre care unele produse din categoria celor promovate;
– sau de împrejurarea că anunțul publicitar astfel afișat prezintă un antet în care este reprodusă marca de serviciu a acestui operator, această marcă fiind renumită ca marcă a distribuitorului;
– sau de împrejurarea că acest operator oferă, concomitent cu această afișare, servicii oferite în mod tradițional de distribuitorii de produse din aceeași categorie cu cea din care face parte produsul promovat prin anunțul publicitar?
2) Articolul 9 alineatul (2) din [Regulamentul 2017/1001] trebuie interpretat în sensul că expedierea, în cadrul comerțului și fără consimțământul titularului unei mărci, către consumatorul final a unui produs care poartă un semn identic cu marca constituie o utilizare imputabilă expeditorului numai dacă acesta din urmă cunoaște efectiv aplicarea acelui semn pe produs?
Un astfel de expeditor este utilizatorul semnului în cauză în cazul în care el însuși sau o entitate legată din punct de vedere economic a informat consumatorul final că efectuează această expediere după ce el însuși sau o entitate legată din punct de vedere economic a stocat produsul în acest scop?
Un astfel de expeditor este utilizatorul semnului în cauză dacă el însuși sau o entitate legată din punct de vedere economic a contribuit în prealabil în mod activ la afișarea, în cadrul comerțului, a unui anunț publicitar pentru produsul care poartă acest semn sau a înregistrat comanda consumatorului final având în vedere acest anunț publicitar?”
22 Prin Decizia președintelui Curții din 16 aprilie 2021, cauzele C‑148/21 și C‑184/21 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii orale și în vederea pronunțării hotărârii.
Cu privire la întrebările preliminare
23 Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanțele de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 9 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2017/1001 trebuie interpretat în sensul că se poate considera că operatorul unui site internet de vânzări online care integrează, pe lângă propriile oferte de vânzare ale acestuia, o piață online utilizează el însuși un semn identic cu o marcă a Uniunii Europene a altei persoane pentru produse identice cu cele pentru care este înregistrată această marcă, atunci când vânzători terți oferă spre vânzare pe această piață, fără consimțământul titularului mărcii menționate, astfel de produse care poartă acest semn. Ele ridică în special problema dacă este relevant în această privință faptul că acest operator recurge la un mod uniform de prezentare a ofertelor publicate pe site‑ul său internet, afișând în același timp anunțurile referitoare la produsele pe care le vinde în numele său și pe seama sa și pe cele referitoare la produse oferite de vânzători terți pe piața menționată, faptul că acesta introduce propriul logo de distribuitor renumit în toate aceste anunțuri și faptul că oferă vânzătorilor terți, în cadrul comercializării produselor lor, servicii suplimentare ce constau în asistență furnizată pentru prezentarea anunțurilor lor, precum și în depozitarea și în expedierea produselor oferite pe aceeași piață. În acest context, instanțele de trimitere ridică de asemenea problema dacă trebuie să se ia în considerare, eventual, percepția utilizatorilor site‑ului internet în discuție.
24 În temeiul articolului 9 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2017/1001, înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene conferă titularului său dreptul de a împiedica orice terț să utilizeze în cadrul comerțului un semn identic cu această marcă pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care ea este înregistrată.
25 În această privință, este necesar să se arate de la bun început că noțiunea de „utilizare”, în sensul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001, nu este definită de acest regulament.
26 Din jurisprudența constantă a Curții rezultă că titularul mărcii este îndreptățit să interzică utilizarea de către un terț, fără consimțământul său, a unui semn identic cu marca respectivă, atunci când această utilizare are loc în cadrul comerțului, este efectuată pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată și aduce atingere sau este susceptibilă să aducă atingere funcțiilor mărcii, printre care se numără în special funcția esențială a mărcii, care este aceea de a garanta consumatorilor proveniența produsului sau serviciului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 2016, Daimler, C‑179/15, EU:C:2016:134, punctul 26 și jurisprudența citată).
27 Curtea a precizat de asemenea că, în sens obișnuit, termenul „utilizare” implică un comportament activ și un control, direct sau indirect, asupra actului care constituie utilizarea și a arătat că articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001, care enumeră în mod neexhaustiv tipurile de utilizare pe care le poate interzice titularul mărcii, menționează exclusiv comportamente active din partea terțului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 2020, Coty Germany, C‑567/18, EU:C:2020:267, punctul 37 și jurisprudența citată), printre care figurează, la acest articol 9 alineatul (3) litera (b), oferirea produselor contrafăcute, introducerea lor pe piață sau păstrarea lor cu această destinație.
28 În acest context, Curtea a amintit că scopul articolului 9 din Regulamentul 2017/1001 este de a furniza titularului unei mărci a Uniunii Europene un instrument juridic care să îi permită să interzică și, astfel, să pună capăt oricărei utilizări a acestei mărci de către un terț fără consimțământul său. Cu toate acestea, numai un terț care are controlul, direct sau indirect, asupra actului care constituie utilizarea este efectiv în măsură să înceteze această utilizare și, prin urmare, să se conformeze interdicției respective (Hotărârea din 2 aprilie 2020, Coty Germany, C‑567/18, EU:C:2020:267, punctul 38 și jurisprudența citată).
29 De altfel, Curtea a statuat în mod repetat că utilizarea de către un terț a unui semn identic sau similar cu marca titularului, în sensul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001, presupune cel puțin că acesta din urmă utilizează semnul în cadrul propriei comunicări comerciale. O persoană poate permite astfel clienților săi să utilizeze semne identice sau similare cu anumite mărci, fără a utiliza ea însăși semnele respective (Hotărârea din 2 aprilie 2020, Coty Germany, C‑567/18, EU:C:2020:267, punctul 39 și jurisprudența citată).
30 Curtea a considerat astfel, în ceea ce privește exploatarea unei piețe online, că utilizarea unor semne identice sau similare cu anumite mărci în ofertele de vânzare afișate pe această piață se face numai de către clienții vânzători ai operatorului menționat, iar nu de către acesta, din moment ce el nu utilizează semnul respectiv în cadrul propriei comunicări comerciale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 iulie 2011, L’Oréal și alții, C‑324/09, EU:C:2011:474, punctele 102 și 103, precum și Hotărârea din 2 aprilie 2020, Coty Germany, C‑567/18, EU:C:2020:267, punctul 40).
31 Astfel, simplul fapt de a crea condițiile tehnice necesare pentru utilizarea unui semn și de a fi remunerat pentru acest serviciu nu înseamnă că acela care furnizează acest serviciu utilizează el însuși semnul respectiv, chiar dacă acționează în propriul interes economic (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 2020, Coty Germany, C‑567/18, EU:C:2020:267, punctul 43 și jurisprudența citată).
32 Din aceeași perspectivă, Curtea a statuat în esență la punctele 45 și 53 din Hotărârea din 2 aprilie 2020, Coty Germany (C‑567/18, EU:C:2020:267), că, atunci când operatorul unei piețe online oferă servicii de depozitare vânzătorilor terți activi pe această piață, astfel încât depozitează pentru acești vânzători terți produse care încalcă un drept asupra mărcii, fără a avea însă cunoștință de caracterul contrafăcut al produselor în cauză și fără a avea ca obiectiv să ofere el însuși bunurile pe care le depozitează sau să le introducă el însuși pe piață, nu operatorul, ci numai acești vânzători sunt cei care utilizează semnele aplicate pe bunurile depozitate.
33 Cu toate acestea, trebuie să se sublinieze că, deși, în cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre, era în discuție operatorul aceluiași site internet de vânzări online care integrează piața online, și anume Amazon, instanța de trimitere în această cauză, singura competentă să efectueze constatările factuale necesare, a indicat fără ambiguitate că acest operator nu avea cunoștință de faptul că produsele în cauză încălcau un drept asupra mărcii, că nu oferise el însuși produsele în cauză spre vânzare și nici nu le introdusese pe piață și că nici nu avea intenția să facă el însuși acest lucru. Această instanță a arătat de asemenea că livrarea acestor produse era efectuată prin intermediul unor furnizori externi (a se vedea Hotărârea din 2 aprilie 2020, Coty Germany, C‑567/18, EU:C:2020:267, punctele 9, 30 și 47).
34 Pe de altă parte, nici în cauza menționată, nici în cea în care s‑a pronunțat Hotărârea din 12 iulie 2011, L’Oréal și alții (C‑324/09, EU:C:2011:474), invocată de Amazon și citată la punctul 30 din prezenta hotărâre, nu se solicita Curții să se pronunțe în raport cu incidența faptului că site‑ul internet de vânzări online în discuție integrează, pe lângă piața online, oferte de vânzare ale însuși operatorului acestui site.
35 Or, în prezentele cauze, instanțele de trimitere ridică tocmai problema acestei incidențe și a importanței care trebuie acordată, într‑un asemenea context, percepției utilizatorilor site‑ului în discuție, precum și altor împrejurări, cum ar fi faptul că operatorul recurge la un mod uniform de prezentare a ofertelor de vânzare publicate pe site‑ul său internet, afișând în același timp propriile anunțuri și pe cele ale vânzătorilor terți și introducând propriul logo de distribuitor renumit în toate aceste anunțuri, precum și faptul că oferă servicii suplimentare acestor vânzători terți în cadrul comercializării produselor lor, cum ar fi asistență pentru prezentarea anunțurilor și depozitarea și expedierea produselor acestora.
36 În acest cadru, instanțele de trimitere ridică în special problema dacă, în astfel de împrejurări, se poate considera că nu numai vânzătorul terț, ci și operatorul site‑ului internet de vânzări online care integrează o piață online utilizează, eventual, în propria comunicare comercială, un semn identic cu o marcă a altei persoane pentru produse identice cu cele pentru care este înregistrată această marcă, astfel încât el ar putea fi considerat răspunzător pentru încălcarea drepturilor titularului acestei mărci, în sensul articolului 9 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2017/1001, atunci când acest vânzător terț oferă astfel de produse care poartă acest semn spre vânzare pe această piață.
37 Este necesar să se precizeze, în această privință, că această problemă se ridică independent de faptul că, în măsura în care un astfel de operator permite unui alt operator economic o utilizare a mărcii, rolul acestuia poate să fie examinat, dacă este cazul, în lumina altor norme de drept, precum articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31 sau articolul 11 prima teză din Directiva 2004/48 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 2020, Coty Germany, C‑567/18, EU:C:2020:267, punctul 49 și jurisprudența citată).
38 Deși, în cele din urmă, revine instanțelor de trimitere sarcina de a aprecia dacă, în fiecare dintre litigiile principale, Amazon, în calitatea sa de operator al unui site internet de vânzări online care integrează o piață online, utilizează un semn identic cu marca în cauză pentru produse identice cu cele pentru care este înregistrată această marcă, în sensul articolului 9 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2017/1001, Curtea poate totuși să furnizeze acestor instanțe elementele de interpretare proprii dreptului Uniunii care le‑ar putea fi utile în această privință (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 aprilie 2022, Berlin Chemie A. Menarini, C‑333/20, EU:C:2022:291, punctul 46 și jurisprudența citată).
39 În această privință, în ceea ce privește „comunicarea comercială” a unei întreprinderi, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 29 din prezenta hotărâre, este necesar să se arate, astfel cum a procedat domnul avocat general la punctele 55 și 56 din concluzii, că aceasta desemnează în general orice formă de comunicare destinată terților, menită să promoveze activitatea, bunurile sau serviciile acesteia sau să indice exercitarea unei astfel de activități. Utilizarea unui semn în propria comunicare comercială a unei asemenea întreprinderi presupune astfel ca acest semn să apară, în percepția terților, ca făcând parte integrantă din aceasta și, prin urmare, ca făcând parte din activitatea acestei întreprinderi.
40 În acest context, trebuie amintit că Curtea a constatat deja că, într‑o situație în care prestatorul unui serviciu utilizează un semn identic sau similar cu o marcă a altei persoane în vederea promovării unor produse pe care unul dintre clienții săi le comercializează cu ajutorul acestui serviciu, prestatorul menționat utilizează el însuși acest semn atunci când îl utilizează astfel încât se stabilește o legătură între semnul respectiv și serviciile furnizate de prestatorul menționat (Hotărârea din 12 iulie 2011, L’Oréal și alții, C‑324/09, EU:C:2011:474, punctul 92, precum și Hotărârea din 15 decembrie 2011, Frisdranken Industrie Winters, C‑119/10, EU:C:2011:837, punctul 32).
41 Astfel, Curtea a considerat că un asemenea prestator nu utilizează el însuși un semn identic sau similar cu o marcă a altei persoane atunci când serviciul prestat de acesta nu este, prin natura sa, comparabil cu un serviciu care urmărește să promoveze comercializarea de produse prevăzute cu acest semn și nu implică crearea unei legături între acest serviciu și semnul respectiv, din moment ce prestatorul în discuție nu este aparent pentru consumator, ceea ce exclude orice asociere între serviciile acestuia și semnul în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 decembrie 2011, Frisdranken Industrie Winters, C‑119/10, EU:C:2011:837, punctul 33).
42 În schimb, Curtea a statuat că există o asemenea legătură atunci când operatorul unei piețe online face publicitate pentru produse cu această marcă vândute de clienții săi pe piața sa online cu ajutorul unui serviciu de referențiere pe internet și pornind de la un cuvânt‑cheie identic cu o marcă a altei persoane. Astfel, o asemenea publicitate creează pentru utilizatorii de internet care efectuează o căutare pornind de la acest cuvânt‑cheie o asociere evidentă între aceste produse de marcă și posibilitatea de a le achiziționa prin intermediul pieței menționate. Pentru acest motiv, titularul mărcii respective are dreptul să interzică acestui operator o astfel de utilizare, în cazul în care publicitatea aduce atingere dreptului asupra mărcii ca urmare a faptului că nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului de internet normal informat și suficient de atent să își dea seama dacă produsele menționate provin de la titularul mărcii menționate sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta sau dacă, dimpotrivă, provin de la un terț (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 iulie 2011, L’Oréal și alții, C‑324/09, EU:C:2011:474, punctele 93 și 97).
43 Din această jurisprudență rezultă că, astfel cum a arătat în esență domnul avocat general la punctele 58, 59 și 72 din concluzii, pentru a stabili dacă operatorul unui site internet de vânzări online care integrează o piață online utilizează el însuși un semn identic cu o marcă a altei persoane, care figurează în anunțuri referitoare la produse oferite de vânzători terți pe această piață, trebuie să se aprecieze dacă un utilizator normal informat și suficient de atent al acestui site internet stabilește o legătură între serviciile acestui operator și semnul în discuție.
44 Relevanța unei astfel de analize nu este nicidecum repusă în discuție de argumentul, invocat de Amazon și de Comisia Europeană în observațiile lor scrise, potrivit căruia jurisprudența existentă a Curții nu ar fi luat în considerare percepția utilizatorilor.
45 Desigur, la punctele 102 și 103 din Hotărârea din 12 iulie 2011, L’Oréal și alții (C‑324/09, EU:C:2011:474), al căror conținut este amintit la punctul 30 din prezenta hotărâre, Curtea nu a menționat explicit percepția utilizatorului pieței online, destinatarul comunicării comerciale în cauză.
46 Totuși, aceasta nu înseamnă că Curtea a exclus posibilitatea ca percepția utilizatorilor pieței online să fie luată în considerare ca element relevant pentru a se stabili dacă semnul în discuție este utilizat în cadrul propriei comunicări comerciale a operatorului acestei piețe.
47 Astfel, în cauza în care s‑a pronunțat hotărârea menționată, site‑ul internet în discuție cuprindea doar o piață online, fără a include și propriile oferte de vânzare ale operatorului acestui site.
48 Prin urmare, pentru a stabili dacă un anunț publicat pe un site internet de vânzări online care integrează o piață online de un vânzător terț activ pe aceasta din urmă, care utilizează un semn identic cu o marcă a altei persoane, poate fi considerat ca făcând parte integrantă din comunicarea comercială a operatorului site‑ului internet menționat, trebuie să se verifice dacă acest anunț este susceptibil să stabilească o legătură între serviciile oferite de acest operator și semnul în discuție, pentru motivul că un utilizator normal informat și suficient de atent ar putea crede că respectivul operator este cel care comercializează, în numele său și pe seama sa, produsul pentru care utilizează semnul în discuție.
49 În cadrul acestei aprecieri globale a împrejurărilor cauzei, prezintă o importanță deosebită în special modul de prezentare a anunțurilor, atât individual, cât și în ansamblu, pe site‑ul internet în discuție, precum și natura și amploarea serviciilor furnizate de operatorul acestuia.
50 În ceea ce privește, în primul rând, modul de prezentare a acestor anunțuri, trebuie amintit că necesitatea unei afișări transparente a anunțurilor pe internet este prevăzută în legislația Uniunii cu privire la comerțul electronic (Hotărârea din 12 iulie 2011, L’Oréal și alții, C‑324/09, EU:C:2011:474, punctul 95). Anunțurile afișate pe un site internet de vânzări online care integrează o piață online trebuie, prin urmare, să fie prezentate într‑un mod care să permită unui utilizator normal informat și suficient de atent să distingă cu ușurință ofertele care provin, pe de o parte, de la operatorul acestui site internet și, pe de altă parte, de la vânzători terți activi pe piața online care este integrată în acesta (a se vedea prin analogie Hotărârea din 12 iulie 2011, L’Oréal și alții, C‑324/09, EU:C:2011:474, punctul 94).
51 Or, împrejurarea că operatorul unui site internet de vânzări online care integrează o piață online recurge la un mod uniform de prezentare a ofertelor publicate pe site‑ul său internet, afișând în același timp propriile anunțuri și pe cele ale vânzătorilor terți și introducând propriul logo de distribuitor renumit atât pe site‑ul său internet, cât și în toate aceste anunțuri, inclusiv în cele referitoare la produse oferite de vânzători terți, este susceptibilă să facă dificilă o asemenea distincție clară și astfel să dea utilizatorului normal informat și suficient de atent impresia că operatorul menționat este cel care comercializează, în numele său și pe seama sa, și produsele oferite spre vânzare de acești vânzători terți. Prin urmare, atunci când aceste produse poartă un semn identic cu o marcă a altei persoane, o asemenea prezentare uniformă poate crea o legătură, în percepția acestor utilizatori, între semnul respectiv și serviciile furnizate de același operator.
52 În special, atunci când operatorul unui site internet de vânzări online asociază diferitelor oferte, care provin de la el însuși sau de la un terț, fără distincție în funcție de originea lor, o mențiune de tipul „cele mai bune vânzări”, „cele mai solicitate” sau „cele mai oferite”, în special în scopul de a promova unele dintre aceste oferte, o astfel de prezentare poate întări impresia utilizatorului normal informat și suficient de atent că produsele astfel promovate sunt comercializate de acest operator, în numele său și pe seama sa.
53 În al doilea rând, natura și amploarea serviciilor furnizate de operatorul unui site internet de vânzări online care integrează o piață online vânzătorilor terți care oferă produse care poartă semnul în cauză pe această piață, precum cele care constau printre altele în tratarea întrebărilor utilizatorilor referitoare la aceste produse sau la depozitarea, la expedierea și la gestionarea retururilor produselor menționate, sunt de asemenea susceptibile să dea impresia unui utilizator normal informat și suficient de atent că aceleași produse sunt comercializate de operatorul menționat, în numele său și pe seama sa, și să creeze astfel o legătură, în percepția acestor utilizatori, între serviciile sale și semnele care figurează pe aceste produse și în anunțurile acestor vânzători terți.
54 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că articolul 9 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2017/1001 trebuie interpretat în sensul că se poate considera că operatorul unui site internet de vânzări online care integrează, pe lângă propriile oferte de vânzare ale acestuia, o piață online utilizează el însuși un semn identic cu o marcă a Uniunii Europene a altei persoane pentru produse identice cu cele pentru care este înregistrată această marcă atunci când vânzătorii terți oferă spre vânzare, pe această piață, fără consimțământul titularului mărcii menționate, astfel de produse care poartă acest semn, dacă un utilizator normal informat și suficient de atent al acestui site stabilește o legătură între serviciile acestui operator și semnul în discuție, acest lucru fiind valabil în special atunci când, ținând seama de toate elementele ce caracterizează situația în cauză, un astfel de utilizator ar putea avea impresia că operatorul menționat este cel care comercializează el însuși, în numele său și pe seama sa, produsele care poartă semnul menționat. Sunt relevante în această privință faptul că acest operator utilizează un mod uniform de prezentare a ofertelor publicate pe site‑ul său internet, afișând în același timp anunțurile referitoare la produsele pe care le vinde în numele său și pe seama sa și pe cele referitoare la produse oferite de vânzători terți pe piața menționată, faptul că introduce propriul logo de distribuitor renumit în toate aceste anunțuri și faptul că oferă vânzătorilor terți, în cadrul comercializării produselor care poartă semnul în cauză, servicii suplimentare ce constau printre altele în depozitarea și în expedierea acestor produse.
Cu privire la cheltuielile de judecată
55 Întrucât, în privința părților din litigiile principale, procedura are caracterul unui incident survenit la instanțele de trimitere, este de competența acestora să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:
Articolul 9 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene
trebuie interpretat în sensul că
se poate considera că operatorul unui site internet de vânzări online care integrează, pe lângă propriile oferte de vânzare ale acestuia, o piață online utilizează el însuși un semn identic cu o marcă a Uniunii Europene a altei persoane pentru produse identice cu cele pentru care este înregistrată această marcă atunci când vânzătorii terți oferă spre vânzare, pe această piață, fără consimțământul titularului mărcii menționate, astfel de produse care poartă acest semn, dacă un utilizator normal informat și suficient de atent al acestui site stabilește o legătură între serviciile acestui operator și semnul în discuție, acest lucru fiind valabil în special atunci când, ținând seama de toate elementele ce caracterizează situația în cauză, un astfel de utilizator ar putea avea impresia că operatorul menționat este cel care comercializează el însuși, în numele său și pe seama sa, produsele care poartă semnul menționat. Sunt relevante în această privință faptul că acest operator utilizează un mod uniform de prezentare a ofertelor publicate pe site‑ul său internet, afișând în același timp anunțurile referitoare la produsele pe care le vinde în numele său și pe seama sa și pe cele referitoare la produse oferite de vânzători terți pe piața menționată, faptul că introduce propriul logo de distribuitor renumit în toate aceste anunțuri și faptul că oferă vânzătorilor terți, în cadrul comercializării produselor care poartă semnul în cauză, servicii suplimentare ce constau printre altele în depozitarea și în expedierea acestor produse.
Semnături