Language of document : ECLI:EU:F:2008:123

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)

25 septembrie 2008

Cauza F‑44/05

Guido Strack

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Respingerea candidaturii – Acțiune în anulare și în despăgubire – Admisibilitate – Interesul de a exercita acțiunea – Pensie – Comitet de preselecție – Compunere – Aplicarea în timp a unor noi dispoziții – Independență – Imparțialitate – Comunicarea unei decizii”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Strack solicită, în esență, anularea deciziei Oficiului pentru Publicații Oficiale ale Comunităților Europene privind respingerea candidaturii sale la postul de șef al unității Cerere de ofertă și contracte (A5/A4) al oficiului menționat și a deciziei de numire a domnului A în postul în litigiu, precum și obligarea Comisiei la plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral pe care reclamantul pretinde că l‑a suferit

Decizia: Respinge ca inadmisibilă cererea de anulare a deciziei de numire a domnului A în postul de șef al unității Cerere de ofertă și contracte din cadrul Oficiului pentru Publicații. Anulează decizia de respingere a candidaturii reclamantului pentru postul de șef al unității Cerere de ofertă și contracte din cadrul Oficiului pentru Publicații. Obligă Comisia la plata către reclamant a unei sume de 2 000 de euro cu titlu de daune interese. Respinge celelalte capete de cerere. Reclamantul suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Interesul de a exercita acțiunea

(Statutul funcționarilor, art. 53, 78 și 90; anexa VIII art. 14)

2.      Funcționari – Drepturi și obligații – Obligația de independență și de integritate

(Statutul funcționarilor, art. 11a)

3.      Funcționari – Post vacant – Analiză comparativă a meritelor candidaților

(Statutul funcționarilor, art. 29)

4.      Funcționari – Decizie individuală – Comunicare tardivă – Efecte

(Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf)

1.      Un reclamant trebuie să justifice un interes născut și actual pentru anularea actului atacat și, dacă interesul de care se prevalează privește o situație juridică viitoare, acesta trebuie să dovedească faptul că atingerea adusă acestei situații se dovedește deja certă. În ceea ce privește un funcționar pensionat pe motiv de invaliditate permanentă considerată totală înaintea introducerii acțiunii sale având ca obiect anularea numirii unui alt funcționar pe postul pentru care reclamantul candidase, posibilitatea unei eventuale reintegrări în serviciu în temeiul articolului 14 din anexa VIII la statut nu constituie decât un eventual eveniment a cărui realizare viitoare este incertă, care generează un simplu interes ipotetic și, prin urmare, insuficient pentru a stabili că situația sa juridică era afectată de absența anulării deciziei atacate. În consecință, reclamantului îi revine sarcina să dovedească existența unei împrejurări particulare care justifică menținerea unui interes personal și actual de a solicita în instanță anularea deciziei atacate.

În schimb, cererea de anulare a deciziei de respingere a candidaturii reclamantului la postul în litigiu este admisibilă, acesta păstrând un interes în a obține constatarea nelegalității deciziei de respingere a candidaturii sale în vederea obținerii reparării prejudiciului pe care l‑ar fi putut cauza.

(a se vedea punctele 70, 72, 74, 76 și 79)

Trimitere la:

Curte: 21 ianuarie 1987, Stroghili/Curtea de Conturi, 204/85, Rec., p. 389, punctul 11

Tribunalul de Primă Instanță: 9 februarie 1994, Latham/Comisia, T‑82/91, RecFP, p. I‑A‑15 și II‑61, punctul 25; 30 noiembrie 1998, N/Comisia, T‑97/94, RecFP, p. I‑A‑621 și II‑1879, punctele 26 și 27; 7 februarie 2007, Gordon/Comisia, T‑175/04, nepublicată încă în Repertoriu, punctele 33 și 35

2.      Articolul 11a din statut urmărește obiectivele independenței, integrității și imparțialității, care au un caracter fundamental. Obligația prevăzută la alineatul (2) al acestuia constă în informarea de către funcționarul vizat a autorității împuternicite să facă numiri cu titlu preventiv, pentru ca aceasta să poată să adopte măsurile corespunzătoare în funcție de contextul cauzei și nu să renunțe de la bun început la dezbaterea sau la soluționarea acestei cauze ori să înlăture, în vederea unei astfel de dezbateri sau a unei astfel de soluții, elementele care pot implica interesul său personal. În consecință, articolul 11a din statut are un domeniu de aplicare larg, care include orice împrejurare pe care funcționarul trebuie în mod rezonabil să o înțeleagă, având în vedere funcția pe care o exercită și împrejurările proprii cauzei, care poate părea, în ochii terților, drept o posibilă sursă de afectare a independenței sale.

(a se vedea punctul 132)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 9 iulie 2002, Zavvos/Comisia, T‑21/01, RecFP, p. I‑A‑101 și II‑483, punctul 39; 11 septembrie 2002, Willeme/Comisia, T‑89/01, RecFP, p. I‑A‑153 și II‑803, punctul 47; 12 iulie 2005, De Bry/Comisia, T‑157/04, RecFP, p. I‑A‑199 și II‑901, punctul 33

3.      Exercitarea puterii de apreciere de care dispune administrația în materie de numire sau de promovare presupune că aceasta examinează cu atenție și imparțialitate toate elementele relevante ale fiecărei candidaturi și că respectă cu conștiinciozitate cerințele prevăzute în anunțul de concurs, astfel încât aceasta este obligată să înlăture orice candidat care nu îndeplinește aceste cerințe. Astfel, anunțul pentru ocuparea unui post vacant constituie un cadru legal pe are autoritatea împuternicită să facă numiri și‑l autoimpune și pe care trebuie să îl respecte cu strictețe.

În ceea ce privește aprecierea unei eventuale erori în alegerea unui funcționar, o astfel de eroare trebuie să fie manifestă și să depășească larga putere de apreciere de care dispune, în cadrul stabilit prin avizul motivat, autoritatea împuternicită să facă numiri în privința comparării meritelor candidaților și a evaluării interesului serviciului. Controlul Tribunalului trebuie să se limiteze la problema dacă, având în vedere elementele pe care se întemeiază autoritatea menționată pentru a dovedi aprecierea sa, aceasta a acționat în limite rezonabile și nu a utilizat puterea sa într‑un mod vădit eronat sau în alte scopuri decât cele pentru care i‑a fost conferită.

Prin urmare, aprecierea meritelor și a calificărilor candidaților efectuată de Tribunal nu poate înlocui aprecierea autorității împuternicite să facă numiri atunci când niciun element din dosar nu permite să se afirme că, apreciind aceste merite și calificări, aceasta ar fi săvârșit o eroare vădită.

(a se vedea punctele 155 și 156)

Trimitere la:

Curte: 30 octombrie 1974, Grassi/Consiliul, 188/73, Rec., p. 1099, punctele 26, 38 și 41; 30 mai 1984, Picciolo/Parlamentul European, 111/83, Rec., p. 2323, punctul 16; 4 februarie 1987, Bouteiller/Comisia, 324/85, Rec., p. 529, punctul 6

Tribunalul de Primă Instanță: 13 decembrie 1990, Moritz/Comisia, T‑20/89, Rec., p. II‑769, punctul 29; 18 septembrie 2003, Pappas/Comitetul Regiunilor, T‑73/01, RecFP, p. I‑A‑207 și II‑1011, punctul 54; 9 noiembrie 2004, Montalto/Consiliul, T‑116/03, RecFP, p. I‑A‑339 și II‑1541, punctul 65; 4 mai 2005, Sena/AESA, T‑30/04, RecFP, p. I‑A‑113 și II‑519, punctele 80 și 81

4.      Articolul 25 al doilea paragraf prima teză din statut prevede că orice decizie individuală trebuie comunicată de îndată, în scris, funcționarului în cauză. Constatarea unei întârzieri a acestei comunicări nu poate totuși, prin ea însăși, să constituie o încălcare a dispoziției menționate, de natură să implice anularea deciziei atacate.

(a se vedea punctele 195 și 198)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 18 martie 1997, Picciolo și Caló/Comitetul Regiunilor, T‑178/95 și T‑179/95, RecFP, p. I‑A‑51 și II‑155, punctele 28 și 29; 17 noiembrie 1998, Gómez de Enterría y Sanchez/Parlamentul European, T‑131/07, RecFP, p. I‑A‑613 și II‑1855, punctul 69; 7 februarie 2007, Caló/Comisia, T‑118/04 și T‑134/04, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 79