Cauzele conexate C‑37/20 și C‑601/20
WM (C‑37/20) și Sovim SA (C‑601/20)
împotriva
Luxemburg Business Registers
[două cereri de decizie preliminară formulate de tribunal d'arrondissement (Tribunalul Districtual) (Luxemburg)]
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 noiembrie 2022
„Trimitere preliminară – Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului – Directiva (UE) 2018/843 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 – Modificare adusă articolului 30 alineatul (5) primul paragraf litera (c) din această ultimă directivă – Accesul oricărui membru al publicului larg la informațiile privind beneficiarii reali – Validitate – Articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Respectarea vieții private și de familie – Protecția datelor cu caracter personal”
1. Apropierea legislațiilor – Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului – Directiva 2015/849 – Modificare ce impune statelor membre să asigure accesul oricărui membru al publicului larg la informațiile privind beneficiarii reali ai entităților corporative și ai altor entități juridice constituite pe teritoriul lor – Ingerință gravă în drepturile la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal – Justificare – Respectarea principiului legalității și a conținutului esențial al drepturilor fundamentale – Existența obiectivului de interes general – Lipsa caracterului necesar și proporțional al ingerinței în cauză – Nevaliditate
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și 8; Directiva 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 30 alin. (1), (5) și (9), și Directiva 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentele (30) și (31) și art. 1 punctul 15 lit. (c)]
(a se vedea punctele 37-44, 47-52, 57-59, 66, 67, 71-76, 81-85 și 88 și dispozitivul)
2. Drepturi fundamentale – Respectarea vieții private – Protecția datelor cu caracter personal – Restrângeri – Condiții
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7, 8 și art. 52 alin. (1)]
(a se vedea punctele 46 și 63-65)
3. Apropierea legislațiilor – Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului – Directiva 2015/849 – Modificare ce impune statelor membre să asigure accesul oricărui membru al publicului larg la informațiile privind beneficiarii reali ai entităților corporative și ai altor entități juridice constituite pe teritoriul lor – Ingerință gravă în drepturile la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal – Justificare – Invocarea principiului transparenței ca obiectiv de interes general susceptibil să justifice ingerința în cauză – Inadmisibilitate
[art. 1 și 10 TUE; art. 15 TFUE; Directiva 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2018/843, art. 30 alin. (5) primul paragraf lit. (c)]
(a se vedea punctele 60-62)
Rezumat
În scopul combaterii și al prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului, Directiva împotriva spălării banilor(1) impune statelor membre să țină un registru care să conțină informații cu privire la beneficiarii reali(2) ai unor entități corporative și ai altor entități juridice înregistrate pe teritoriul lor. În urma unei modificări a acestei directive prin Directiva 2018/843(3), unele dintre aceste informații trebuie să fie făcute accesibile în toate cazurile oricărui membru al publicului larg. În conformitate cu Directiva împotriva spălării banilor astfel modificată (denumită în continuare „Directiva împotriva spălării banilor modificată”), legislația luxemburgheză(4) a instituit un Registru al beneficiarilor reali (denumit în continuare „RBR”) destinat să dețină și să pună la dispoziție o serie de informații cu privire la beneficiarii reali ai entităților înregistrate, la care accesul este deschis oricărei persoane.
În acest context, tribunal d’arrondissement de Luxembourg (Tribunalul Districtual din Luxemburg) a fost sesizat cu două cauze, introduse de WM și, respectiv, de Sovim SA, care contestă respingerea de către Luxembourg Business Registers, gestionară a RBR, a cererilor lor de împiedicare a accesului publicului larg la informațiile referitoare, în prima cauză, la WM în calitate de beneficiar real al unei societăți civile imobiliare și, în a doua cauză, la beneficiarul real al Sovim SA. În cadrul acestor două cauze, având îndoieli în special cu privire la validitatea dispozițiilor dreptului Uniunii care instituie sistemul de acces public la informațiile referitoare la beneficiarii reali, tribunal d’arrondissement de Luxembourg (Tribunalul Districtual din Luxemburg) a sesizat Curtea cu o întrebare preliminară în aprecierea validității.
Prin hotărârea sa, Curtea, reunită în Marea Cameră, declară nevalidă Directiva 2018/843 în măsura în care a modificat Directiva împotriva spălării banilor în sensul că statele membre trebuie să se asigure că informațiile cu privire la beneficiarii reali ai entităților corporative și ale altor entități juridice constituite pe teritoriul lor sunt accesibile în toate cazurile oricărui membru al publicului larg(5).
Aprecierea Curții
În primul rând, Curtea constată că accesul publicului larg la informațiile cu privire la beneficiarii reali, prevăzut de Directiva împotriva spălării banilor modificată, constituie o ingerință gravă în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal, consacrate la articolele 7 și, respectiv, 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).
În această privință, Curtea observă că, din moment ce datele vizate conțin informații despre persoane fizice identificate, și anume beneficiarii reali ai entităților corporative și ai altor entități juridice înregistrate pe teritoriul statelor membre, accesul oricărui membru al publicului larg la acestea afectează dreptul fundamental la respectarea vieții private. În plus, punerea lor la dispoziția publicului larg constituie o prelucrare a datelor cu caracter personal. Aceasta adaugă că o astfel de punere la dispoziția publicului larg constituie o ingerință în cele două drepturi fundamentale menționate anterior, indiferent de utilizarea ulterioară a informațiilor comunicate(6).
În ceea ce privește gravitatea acestei ingerințe, Curtea arată că, în măsura în care informațiile puse la dispoziția publicului larg se referă la identitatea beneficiarului real, precum și la natura și amploarea interesului generator de beneficii deținut în entități corporative sau în alte entități juridice, ele pot permite stabilirea unui profil privind anumite date personale de identificare, situația financiară a persoanei interesate, precum și sectoarele economice, țările și întreprinderile specifice în care aceasta a investit. În plus, aceste informații devin accesibile unui număr potențial nelimitat de persoane, așa încât o astfel de prelucrare de date cu caracter personal poate permite de asemenea accesul liber la aceste informații unor persoane care, din motive străine obiectivului vizat de această măsură, urmăresc să se informeze cu privire la situația în special materială și financiară a unui beneficiar real. Această posibilitate se dovedește cu atât mai ușoară atunci când datele pot fi consultate pe internet. Pe de altă parte, consecințele potențiale pentru persoanele vizate care rezultă dintr‑o eventuală utilizare abuzivă a datelor lor cu caracter personal sunt agravate de faptul că, odată puse la dispoziția marelui public, aceste date pot nu numai să fie consultate în mod liber, ci și să fie păstrate și difuzate și devine, în cazul unor asemenea prelucrări succesive, cu atât mai dificil, chiar iluzoriu, pentru aceste persoane să se apere în mod eficace împotriva abuzurilor.
În al doilea rând, în cadrul examinării justificării ingerinței în cauză, primo, Curtea observă că, în speță, principiul legalității este respectat. Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor fundamentale menționate mai sus care rezultă din accesul publicului larg la informațiile cu privire la beneficiarii reali este prevăzută de un act legislativ, și anume Directiva împotriva spălării banilor modificată. În plus, pe de o parte, această directivă precizează că informațiile respective trebuie să fie adecvate, exacte și actuale și enumeră în mod expres unele dintre datele la care trebuie acordat accesul public. Pe de altă parte, aceasta stabilește condițiile în care statele membre pot prevedea derogări de la un astfel de acces.
Secundo, ea precizează că ingerința în cauză nu aduce atingere substanței drepturilor fundamentale garantate la articolele 7 și 8 din cartă. Deși este adevărat că Directiva împotriva spălării banilor modificată nu conține o enumerare exhaustivă a datelor la care orice membru al publicului larg trebuie să fie autorizat să aibă acces și că statele membre sunt abilitate să prevadă accesul la informații suplimentare, nu este mai puțin adevărat că numai informațiile adecvate cu privire la beneficiarii reali și la interesele generatoare de beneficii deținute pot fi obținute, deținute și, prin urmare, în mod potențial făcute publice, ceea ce exclude printre altele informații care nu au un raport adecvat cu finalitățile Directivei împotriva spălării banilor modificate. Or, nu rezultă că punerea la dispoziția publicului larg a informațiilor care au un astfel de raport ar aduce în vreun fel atingere substanței drepturilor fundamentale.
Tertio, Curtea subliniază că prevăzând accesul publicului larg la informațiile privind beneficiarii reali, legiuitorul Uniunii urmărește prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului prin instituirea, prin intermediul unei transparențe sporite, a unui mediu mai puțin susceptibil să fie utilizat în acest scop, ceea ce constituie un obiectiv de interes general care poate justifica ingerințe, chiar grave, în drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 8 din cartă.
Quarto, în cadrul examinării caracterului apt, necesar și proporțional al ingerinței în cauză, Curtea constată că, desigur, accesul publicului larg la informațiile cu privire la beneficiarii reali este apt să contribuie la realizarea acestui obiectiv.
Ea apreciază însă că această ingerință nu poate fi considerată ca fiind limitată la strictul necesar. Pe de o parte, stricta necesitate a ingerinței menționate nu poate fi demonstrată în temeiul faptului că criteriul „interesului legitim” care, potrivit Directivei împotriva spălării banilor, în versiunea anterioară modificării sale prin Directiva 2018/843, trebuia să prevadă orice persoană care dorește să aibă acces la informațiile cu privire la beneficiarii reali era dificil de pus în aplicare și că aplicarea sa putea conduce la decizii arbitrare. Astfel, eventuala existență a unor dificultăți de a defini cu precizie ipotezele și condițiile în care publicul poate avea acces la informațiile referitoare la beneficiarii reali nu poate justifica faptul că legiuitorul Uniunii prevede accesul publicului larg la aceste informații.
Pe de altă parte, nici explicațiile care figurează în Directiva 2018/843 nu pot dovedi stricta necesitate a ingerinței în cauză(7). În măsura în care, potrivit acestor explicații, accesul publicului larg la informațiile privind beneficiarii reali se presupune că permite un control sporit al informațiilor de către societatea civilă, în special presa sau organizațiile societății civile, Curtea arată că atât presa, cât și organizațiile societății civile care au legătură cu prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului au un interes legitim să acceadă la informațiile în cauză. Aceeași este situația persoanelor care doresc să cunoască identitatea beneficiarilor reali ai unei entități corporative sau ai unei alte entități juridice ca urmare a faptului că pot încheia tranzacții cu acestea sau chiar a instituțiilor financiare și a autorităților implicate în combaterea infracțiunilor în materie de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.
În plus, ingerința în cauză nu prezintă nici un caracter proporțional. În această privință, Curtea constată că normele materiale care reglementează această ingerință nu răspund cerinței de claritate și de precizie. Astfel, Directiva împotriva spălării banilor modificată prevede accesul oricărui membru al publicului larg „cel puțin” la datele vizate de aceasta și conferă statelor membre posibilitatea de a acorda acces la informații suplimentare, care includ, „cel puțin”, data nașterii sau datele de contact ale beneficiarului real în cauză. Or, din utilizarea expresiei „cel puțin” reiese că aceste prevederi autorizează punerea la dispoziția publicului a unor date care nu sunt suficient definite și nici identificabile.
Pe de altă parte, în ceea ce privește evaluarea comparativă a gravității acestei ingerințe cu importanța obiectivului de interes general urmărit, Curtea recunoaște că, ținând seama de importanța sa, acest obiectiv este susceptibil să justifice ingerințe, chiar grave, în drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 8 din cartă.
Cu toate acestea, pe de o parte, combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului intră cu prioritate în sarcina autorităților publice, precum și a entităților, cum sunt instituțiile de credit sau instituțiile financiare, cărora, din cauza activităților lor, le sunt impuse obligații specifice în materie. Acesta este motivul pentru care Directiva împotriva spălării banilor modificată prevede că informațiile privind beneficiarii reali trebuie să fie accesibile, în toate cazurile, autorităților competente și unităților de informații financiare, fără nicio restricție, precum și entităților obligate, în cadrul aplicării măsurilor de precauție privind clientela(8).
Pe de altă parte, în comparație cu regimul anterior care prevedea, pe lângă accesul autorităților competente și al anumitor entități la informațiile privind beneficiarii reali, pe cel al oricăror persoane sau organizații care pot demonstra un interes legitim, regimul introdus de Directiva 2018/843 reprezintă o atingere considerabil mai gravă adusă drepturilor fundamentale garantate la articolele 7 și 8 din cartă, fără ca această agravare să poată fi compensată de eventualele beneficii, care ar putea rezulta din acest din urmă regim în raport cu primul, în ceea ce privește combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.