Recurs introdus la 19 februarie 2016 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 10 decembrie 2015 în cauza T-512/12, Frontul Polisario/Consiliul

(Cauza C-104/16 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. de Elera-San Miguel Hurtado şi A. Westerhof Löfflerová, agenţi)

Celelalte părți din procedură: Frontul Popular pentru Eliberarea Saguia el hamra și a Rio de Oro (Frontul Polisario) și Comisia Europeană

Concluziile recurentului

anularea hotărârii Tribunalului pronunțate în cauza T-512/12,

pronunțarea în mod definitiv asupra aspectelor care fac obiectul prezentului recurs prin respingerea acțiunii în anulare a actului atacat formulate de Frontul Polisario (denumit în continuare „reclamantul”) și

obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în primă instanță și în cadrul prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Consiliul invocă mai multe motive întemeiate pe erori de drept.

În primul rând, Consiliul apreciază că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că reclamantul avea calitate procesuală activă în fața unei instanțe a Uniunii Europene.

În al doilea rând, acesta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că reclamantul era vizat în mod direct și individual prin decizia atacată.

În al treilea rând, el reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a întemeiat anularea pe care a pronunțat-o pe un motiv care nu a fost invocat de reclamant și cu privire la care Consiliul nu a avut posibilitatea de a se apăra.

În al patrulea rând, Consiliul reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că Consiliul era ținut să examineze, înainte de adoptarea deciziei anulate, impactul posibil al activităților de producție a produselor care intră sub incidența acordului încheiat prin decizia anulată asupra drepturilor omului ale populației din Sahara Occidentală.

În al cincilea rând, Tribunal ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că Consiliul era ținut să examineze, înainte de adoptarea deciziei anulate, că nu existau indicii privind o exploatare, în temeiul acordului încheiat prin decizia menționată, a resurselor naturale de pe teritoriul Saharei Occidentale aflat sub control marocan, care să fie efectuată în detrimentul locuitorilor săi și care să aducă atingere drepturilor lor fundamentale.

În ultimul rând, Consiliul arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a anulat în parte decizia contestată cu efectul modificării substanței acesteia.

____________