HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

25 iunie 2014

Cauza F‑1/13

Debbie Ruff

împotriva

Oficiului European de Poliție (Europol)

„Funcție publică – Personalul Europol – Convenția Europol – Statutul personalului Europol – Decizia 2009/371/JAI – Aplicarea RAA la agenții Europol – Nereînnoire a unui contract de agent temporar pe durată determinată – Refuz de a acorda un contract de agent temporar pe durată nedeterminată”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, prin care doamna Ruff solicită anularea deciziei din 29 februarie 2012 prin care Oficiul European de Poliție (Europol) a refuzat reînnoirea pe o durată nedeterminată a contractului său de agent temporar pe durată determinată care a încetat la 31 mai 2012

Decizia:      Respinge acțiunea. Doamna Ruff suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Oficiul European de Poliție.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Concordanță între reclamație și acțiune – Identitate de obiect și cauză – Motive și argumente care nu figurează în reclamație, dar care sunt în strânsă legătură cu aceasta – Admisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Principii – Protecția încrederii legitime – Condiții – Asigurări precise din partea administrației

1.      În acțiunile funcționarilor, concluziile prezentate în fața instanței Uniunii nu pot conține decât capete de cerere care se întemeiază pe același argument precum cel pe care se întemeiază capetele de cerere invocate în reclamație, precizându‑se că aceste capete de cerere pot fi dezvoltate în fața instanței Uniunii prin prezentarea unor motive și argumente care nu figurează în mod necesar în reclamație, dar care se află în strânsă legătură cu aceasta.

În această privință, pe de o parte, întrucât procedura precontencioasă are un caracter informal și persoanele interesate acționează în general în acest stadiu fără participarea unui avocat, administrația nu trebuie să interpreteze reclamațiile în mod restrictiv, ci, dimpotrivă, trebuie să le examineze într‑un spirit de deschidere, și, pe de altă parte, articolul 91 din statut nu are ca obiect să condiționeze, în mod riguros și definitiv, eventuala etapă contencioasă, din moment ce acțiunea în contencios nu modifică nici cauza, nici obiectul reclamației. Totuși, nu este mai puțin adevărat că, pentru ca procedura precontencioasă prevăzută la articolul 91 alineatul (2) din statut să își poată atinge obiectivul, trebuie ca administrația să fie în măsură să cunoască suficient de precis criticile pe care persoanele interesate le formulează împotriva deciziei contestate.

(a se vedea punctele 35 și 36)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea Comisia/Moschonaki, T‑476/11 P, EU:T:2013:557, punctele 73, 76 și 77 și jurisprudența citată

2.      Dreptul de a invoca protecția încrederii legitime aparține oricărui particular aflat într‑o situație din care reiese că administrația l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate, prin furnizarea unor asigurări precise sub forma unor informații precise, necondiționate și concordante, emise de surse autorizate și de încredere.

(a se vedea punctul 42)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Mendes/Comisia, F‑125/11, EU:F:2013:35, punctul 62