Cauza C‑301/15
Marc SoulierșiSara Doke
împotriva
Premier ministreșiMinistre de la Culture et de la Communication
[cerere de decizie preliminară formulată de le Conseil d'État (Franța)]
„Trimitere preliminară – Proprietate intelectuală și industrială – Directiva 2001/29/CE – Drept de autor și drepturi conexe – Articolele 2 și 3 – Drepturi de reproducere și de comunicare publică – Domeniu de aplicare – Cărți «indisponibile» care nu fac sau nu mai fac obiectul unei publicări – Reglementare națională care acordă unei societăți de gestiune colectivă exercitarea drepturilor de exploatare digitală în scopuri comerciale a cărților indisponibile – Prezumție legală privind acordul autorilor – Inexistența unui mecanism care să garanteze informarea efectivă și individualizată a autorilor”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 noiembrie 2016
1. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Drepturi de reproducere și de comunicare publică – Domeniu de aplicare
[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 lit. (a) și art. 3 alin. (1)]
2. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Drepturi de reproducere și de comunicare publică – Necesitatea consimțământului prealabil al autorului – Consimțământ implicit – Admisibilitate – Condiții
[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (9) și art. 2 lit. (a), art. 3 alin. (1) și art. 5]
3. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Drepturi de reproducere și de comunicare publică – Reglementare națională care acordă unei societăți de gestiune colectivă exercitarea drepturilor de exploatare digitală în scopuri comerciale a cărților indisponibile – Inexistența unui mecanism care să garanteze informarea efectivă și individualizată a autorilor în cauză – Inadmisibilitate
[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 lit. (a) și art. 3 alin. (1)]
4. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Drepturi de reproducere și de comunicare publică – Reglementare națională care acordă unei societăți de gestiune colectivă exercitarea drepturilor de exploatare digitală în scopuri comerciale a cărților indisponibile și care condiționează dreptul de retragere al autorilor de îndeplinirea unor formalități – Inadmisibilitate
[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 lit. (a) și art. 3 alin. (1)]
1. Sfera protecției conferite autorilor prin articolul 2 litera (a) și prin articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie să fie cuprinzătoare și nu se limitează la beneficiul drepturilor garantate prin aceste dispoziții, ci cuprinde și exercitarea respectivelor drepturi.
(a se vedea punctele 30 și 31)
2. Drepturile garantate autorilor prin articolul 2 litera (a) și prin articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională au caracter preventiv, în sensul că orice act de reproducere sau de comunicare publică a unei opere de către un terț necesită consimțământul prealabil al autorului său. Rezultă că, sub rezerva excepțiilor și a limitărilor prevăzute exhaustiv la articolul 5 din Directiva 2001/29, trebuie să se considere că orice utilizare a unei opere efectuată de un terț fără un astfel de consimțământ prealabil aduce atingere drepturilor autorului acestei opere.
În acest context, articolul 2 litera (a) și articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 nu precizează modul în care trebuie să se manifeste consimțământul prealabil al autorului, astfel încât aceste dispoziții nu pot fi interpretate în sensul că impun ca un asemenea consimțământ să fie obligatoriu exprimat în mod explicit. Dimpotrivă, este necesar să se considere că respectivele dispoziții permit ca acesta să fie exprimat de asemenea în mod implicit. Cu toate acestea, obiectivul privind un nivel ridicat de protecție a autorilor, la care se referă considerentul (9) al Directivei 2001/29, implică definirea în mod strict a condițiilor în care un consimțământ implicit poate fi acceptat, pentru a nu lipsi de conținut principiul însuși al consimțământului prealabil al autorului. În particular, orice autor trebuie să fie efectiv informat cu privire la utilizarea în viitor a operei sale de către un terț și cu privire la mijloacele puse la dispoziția sa în scopul interzicerii utilizării în cazul în care intenționează acest lucru.
(a se vedea punctele 33-35, 37 și 38)
3. Articolul 2 litera (a) și articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretate în sensul că se opun posibilității ca o reglementare națională să acorde unei societăți autorizate de colectare și de distribuire a drepturilor de autor exercitarea dreptului de a autoriza reproducerea și comunicarea publică în format digital a cărților așa‑zise „indisponibile”, altfel spus, acele cărți publicate în statul membru în cauză care nu mai fac obiectul unei difuzări comerciale și nici al unei publicări în format tipărit sau digital, acordând totodată autorilor cărților respective sau avânzilor‑cauză ai acestora dreptul de a se opune sau de a pune capăt acestei exercitări în condițiile definite de reglementarea în cauză.
Astfel, întrucât o asemenea reglementare nu conține un mecanism care să garanteze informarea efectivă și individualizată a autorilor, nu este exclus ca unii dintre autorii vizați să nu aibă în realitate nici măcar cunoștință despre utilizarea preconizată a operelor lor și deci să nu fie în măsură să ia poziție într‑un sens sau altul cu privire la aceasta. În aceste condiții, o simplă lipsă a unei opoziții din partea autorilor nu poate fi considerată drept expresia consimțământului lor implicit în legătură cu această utilizare. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât o asemenea reglementare se referă la cărți care, deși au făcut în trecut obiectul unei publicări și al unei difuzări comerciale, nu mai fac obiectul lor în prezent. Acest context particular se opune posibilității de a se prezuma în mod rezonabil că, în lipsa unei opoziții din partea lor, toți autorii acestor cărți „uitate” sunt, cu toate acestea, în favoarea „readucerii la viață” a operelor lor în scopul utilizării comerciale a acestora în format digital. Desigur, Directiva 2001/29 nu se opune ca o reglementare națională să urmărească un obiectiv precum exploatarea digitală a cărților indisponibile în interesul cultural al consumatorilor și al societății în ansamblul său. Urmărirea acestui obiectiv și a acestui interes nu poate justifica însă o derogare neprevăzută de legiuitorul Uniunii de la protecția asigurată autorilor prin această directivă.
(a se vedea punctele 43-45 și 52 și dispozitivul)
4. Din natura exclusivă a drepturilor de reproducere și de comunicare publică, prevăzute la articolul 2 litera (a) și la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, rezultă că autorii sunt singurele persoane cărora această directivă le conferă, în calitate de titulari originari, dreptul de exploatare a operelor lor. În consecință, este adevărat că Directiva 2001/29 nu interzice statelor membre să acorde în alt mod anumite drepturi sau anumite beneficii terților, alții decât editorii, cu condiția însă ca aceste drepturi și beneficii să nu aducă atingere drepturilor pe care directiva menționată le conferă exclusiv autorilor. În consecință, atunci când autorul unei opere decide, în cadrul punerii în aplicare a unei reglementări care acordă unei societăți de gestiune colectivă exercitarea drepturilor de exploatare digitală în scopuri comerciale a cărților indisponibile, să pună capăt pe viitor exploatării acestei opere în format digital, acest drept trebuie să poată fi exercitat fără a fi necesar să depindă, în anumite cazuri, de voința concordantă a altor persoane decât cele pe care acest autor le‑a autorizat în prealabil să exploateze digital opera și deci de acordul editorului, care nu deține de altfel decât drepturile de exploatare în format tipărit a respectivei opere.
Pe de altă parte, rezultă din articolul 5 alineatul (2) din Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice că beneficiul și exercitarea drepturilor de reproducere și de comunicare publică conferite autorilor prin această convenție, care corespund drepturilor prevăzute la articolul 2 litera (a) și la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29, nu pot fi supuse niciunei formalități. Rezultă de aici în special că autorul unei opere trebuie să poată pune capăt exercitării de către un terț a drepturilor de exploatare în format digital pe care le deține asupra acestei opere și să îi interzică prin aceasta orice utilizare pe viitor într‑un astfel de format, fără a fi necesar să se supună în prealabil, în anumite cazuri, unei formalități care constă în a dovedi că nu există alte persoane care să fie în alt mod titulare ale altor drepturi asupra respectivei opere, precum cele privind exploatarea sa în format tipărit.
(a se vedea punctele 47-51)