Cauzele conexate C‑236/08-C‑238/08

Google France SARL

și

Google Inc.

împotriva

Louis Vuitton Malletier SA și alții

[cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Cour de cassation (Franța)]

„Mărci – Internet – Motor de căutare – Publicitate efectuată pornind de la cuvinte‑cheie («keyword advertising») – Afișarea, pornind de la cuvinte‑cheie care corespund unor mărci, a unor linkuri spre site‑uri ale unor concurenți ai titularilor mărcilor respective sau spre site‑uri pe care sunt propuse produse de imitație – Directiva 89/104/CEE – Articolul 5 – Regulamentul (CE) nr. 40/94 – Articolul 9 – Răspunderea operatorului motorului de căutare – Directiva 2000/31/CE («Directiva privind comerțul electronic»)”

Sumarul hotărârii

1.        Apropierea legislațiilor – Mărci – Interpretarea Regulamentului nr. 40/94 și a Directivei 89/104 – Dreptul titularului unei mărci de a se opune utilizării de către un terț a unui semn identic pentru produse identice – Utilizarea mărcii în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulament și al articolului 5 alineatele (1) și (2) din directivă

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 9 alin. (1); Directiva 89/104 a Consiliului, art. 5 alin. (1) și (2)]

2.        Apropierea legislațiilor – Mărci – Interpretarea Regulamentului nr. 40/94 și a Directivei 89/104 – Dreptul titularului unei mărci de a se opune utilizării de către un terț a unui semn identic pentru produse identice – Utilizarea mărcii în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (a) din regulament și al articolului 5 alineatul (1) litera (a) din directivă

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 9 alin. (1) lit. (a); Directiva 89/104 a Consiliului, art. 5 alin. (1) lit. (a)]

3.        Apropierea legislațiilor – Mărci – Interpretarea Regulamentului nr. 40/94 și a Directivei 89/104 – Dreptul titularului unei mărci de a se opune utilizării de către un terț a unui semn identic pentru produse identice – Publicitate în cadrul unui serviciu de referenţiere pe internet

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 9 alin. (1) lit. (a); Directiva 89/104 a Consiliului, art. 5 alin. (1) lit. (a)]

4.        Apropierea legislațiilor – Mărci – Interpretarea Regulamentului nr. 40/94 și a Directivei 89/104 – Dreptul titularului unei mărci de a se opune utilizării de către un terț a unui semn identic pentru produse identice – Publicitate în cadrul unui serviciu de referenţiere pe internet

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 9 alin. (1) lit. (a); Directiva 89/104 a Consiliului, art. 5 alin. (1) lit. (a)]

5.        Apropierea legislațiilor – Comerț electronic – Directiva 2000/31 – Răspunderea furnizorilor intermediari

(Directiva 2000/31 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 14)

1.        Furnizorul unui serviciu de referenţiere pe internet care stochează în calitate de cuvânt‑cheie un semn identic cu o marcă și organizează afișarea anunțurilor pornind de la acesta nu utilizează acest semn în sensul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Directiva 89/104 privind mărcile sau al articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară.

Este cert că acest furnizor exercită o activitate comercială și urmărește un avantaj economic atunci când stochează, în numele și pe seama unora dintre clienții săi, semne identice cu anumite mărci în calitate de cuvinte‑cheie și organizează afișarea de anunțuri pornind de la acestea.

De asemenea, este cert că acest serviciu nu este furnizat numai titularilor mărcilor respective sau operatorilor care au dreptul să comercializeze produsele sau serviciile acestora, ci are loc fără consimțământul titularilor și este furnizat și concurenților acestora sau celor care produc imitații.

Dacă din aceste elemente rezultă că furnizorul serviciului de referenţiere acționează „în cadrul comerțului” atunci când permite celor care publică anunțuri să selecteze semne identice cu anumite mărci în calitate de cuvinte‑cheie, stochează aceste semne și afișează anunțurile clienților săi pornind de la acestea, nu rezultă însă că acest furnizor „utilizează” el însuși aceste semne în sensul articolului 5 din Directiva 89/104 și al articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94.

Utilizarea de către un terț a unui semn identic sau similar cu marca titularului presupune cel puțin că acesta din urmă utilizează semnul în cadrul propriei comunicări comerciale. În cazul furnizorului unui serviciu de referenţiere, acesta permite clienților săi să utilizeze semne identice sau similare cu anumite mărci fără a utiliza el însuși semnele respective.

Această concluzie nu poate fi infirmată de faptul că furnizorul este remunerat pentru utilizarea de către clienții săi a semnelor menționate. Astfel, faptul de a crea condițiile tehnice necesare pentru utilizarea unui semn și de a fi remunerat pentru acest serviciu nu înseamnă că acela care furnizează acest serviciu utilizează el însuși semnul respectiv.

(a se vedea punctele 53-57 și 105 și dispozitiv 2)

2.        Utilizarea în calitate de cuvânt‑cheie de către cel care publică anunțul a unui semn identic cu marca unui concurent în cadrul unui serviciu de referenţiere pe internet cu scopul ca utilizatorul de internet să ia cunoștință nu numai de produsele sau serviciile oferite de acest concurent, ci și de cele ale persoanei care publică anunțul reprezintă o utilizare pentru produsele sau serviciile acesteia din urmă.

Pe de altă parte, chiar și în cazurile în care, prin utilizarea în calitate de cuvânt‑cheie a semnului identic cu marca, acela care publică anunțul nu urmărește să își prezinte produsele sau serviciile către utilizatorii de internet ca o alternativă în raport cu produsele sau serviciile titularului mărcii, ci, dimpotrivă, are drept scop să inducă în eroare utilizatorii de internet cu privire la originea produselor sau a serviciilor sale, determinându‑i să creadă că acestea provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta, există o utilizare „pentru produse sau servicii”. Astfel, o asemenea utilizare există în orice caz atunci când terțul utilizează semnul identic cu marca astfel încât se stabilește o legătură între semnul respectiv și produsele comercializate sau serviciile furnizate de terț.

Rezultă de aici că folosirea în calitate de cuvânt‑cheie de către cel care publică anunțul a semnului identic cu marca în cadrul unui serviciu de referenţiere pe internet intră sub incidența noțiunii de utilizare „pentru produse sau servicii” în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 privind mărcile.

(a se vedea punctele 71-73)

3.        Articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 privind mărcile și articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 privind marca comunitară trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci are dreptul să interzică unei persoane care publică anunțuri să facă publicitate, pornind de la un cuvânt‑cheie identic cu marca respectivă, pe care această persoană l‑a selectat fără consimțământul titularului respectiv în cadrul unui serviciu de referenţiere pe internet, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca în cauză, atunci când publicitatea menționată nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului mediu de internet să afle dacă produsele sau serviciile vizate de anunț provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta ori, dimpotrivă, de la un terț.

Astfel, într‑o asemenea situație, caracterizată în fond de împrejurarea că anunțul în discuție apare imediat după ce marca este introdusă în calitate de cuvânt de căutare de către respectivul utilizator de internet și este afișată la un moment în care marca, în calitatea sa de cuvânt de căutare, este indicată de asemenea pe ecran, utilizatorul de internet se poate înșela cu privire la originea produselor sau a serviciilor în discuție. În aceste împrejurări, utilizarea de către terți a semnului identic cu marca în calitate de cuvânt‑cheie care determină afișarea anunțului respectiv este de natură să acrediteze ideea existenței unei legături materiale în cadrul comerțului între produsele sau serviciile respective și titularul mărcii.

Având în vedere funcția esențială a mărcii, care în domeniul comerțului electronic constă în special în a permite utilizatorilor de internet care citesc anunțurile afișate ca răspuns la o căutare cu privire la o marcă determinată să distingă produsele sau serviciile titularului acestei mărci de cele care au o altă proveniență, titularul respectiv trebuie să aibă dreptul să interzică afișarea de anunțuri ale terților pe care utilizatorii de internet riscă să le perceapă în mod eronat ca provenind de la el.

Revine instanței naționale obligația de a aprecia, de la caz la caz, dacă situația de fapt din litigiul cu care este sesizată se caracterizează printr‑o atingere sau printr‑un risc de atingere adusă funcției de indicare a originii.

Atunci când anunțul terțului sugerează existența unei legături comerciale între acest terț și titularul mărcii, va fi necesar să se concluzioneze că s‑a adus atingere funcției de indicare a originii.

Atunci când, chiar fără a sugera existența unei legături economice, anunțul rămâne atât de vag cu privire la originea produselor sau a serviciilor în discuție, încât un utilizator de internet normal informat și suficient de atent nu este în măsură să știe, pe baza linkului promoțional și a mesajului comercial care îl însoțește, dacă acela care publică anunțul este un terț în raport cu titularul mărcii sau, dimpotrivă, este legat din punct de vedere economic de acesta, va trebui de asemenea să se concluzioneze că se aduce atingere respectivei funcții a mărcii.

(a se vedea punctele 84, 85, 87-90 și 99 și dispozitiv 1)

4.        Întrucât comerțul este caracterizat printr‑o ofertă variată de produse și servicii, titularul unei mărci poate avea nu numai obiectivul de a indica prin marca respectivă originea produselor sau a serviciilor sale, ci și pe acela de a utiliza marca sa în scopuri publicitare care urmăresc informarea și convingerea consumatorului.

Prin urmare, titularul mărcii are dreptul să interzică utilizarea fără consimțământul său a unui semn identic cu marca sa pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca, atunci când această utilizare aduce atingere folosirii mărcii de către titularul său, în calitate de element de promovare a vânzărilor sau de instrument de strategie comercială.

În ceea ce privește utilizarea, în calitate de cuvânt‑cheie, de către cei care publică anunțuri pe internet a semnului identic cu marca altuia în scopul afișării de mesaje publicitare, este evident că această utilizare poate avea anumite repercusiuni asupra utilizării în scopuri publicitare a mărcii respective de către titularul său, precum și asupra strategiei comerciale a acestuia.

Astfel, având în vedere locul important pe care îl ocupă publicitatea pe internet în cadrul comerțului, este plauzibil faptul că titularul mărcii înscrie propria marcă în calitate de cuvânt‑cheie pe lângă furnizorul serviciului de referenţiere pentru a determina apariția unui anunț la rubrica „liens commerciaux”. Într‑o astfel de situație, titularul mărcii va trebui să accepte, dacă este cazul, să plătească un preț pe clic mai ridicat decât alți operatori economici determinați, dacă vrea să obțină ca anunțul său să apară înaintea celor ale operatorilor respectivi care au selectat de asemenea marca sa în calitate de cuvânt‑cheie. În plus, chiar dacă titularul mărcii este dispus să plătească un preț pe clic mai ridicat decât cel oferit de terții care au selectat de asemenea marca respectivă, nu există certitudinea că anunțul său apare înaintea celor ale terților respectivi, dat fiind că alte elemente sunt de asemenea luate în considerare pentru a determina ordinea de afișare a anunțurilor.

Totuși, aceste repercusiuni ale utilizării de către terți a semnului identic cu marca nu constituie prin ele însele o atingere adusă funcției de publicitate a mărcii.

(a se vedea punctele 91-95)

5.        Articolul 14 din Directiva 2000/31 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) trebuie interpretat în sensul că norma prevăzută la acest articol se aplică furnizorului unui serviciu de referenţiere pe internet atunci când acest furnizor nu a jucat un rol activ de natură să îi confere o cunoaștere sau un control al datelor stocate. Dacă acesta nu a jucat un astfel de rol, furnizorul respectiv nu poate fi ținut răspunzător pentru datele pe care le‑a stocat la cererea unei persoane care publică anunțuri, cu excepția cazului în care, luând cunoștință de caracterul ilicit al acestor date sau de activitățile persoanei care publică anunțuri, acesta nu a acționat în mod prompt pentru înlăturarea ori pentru blocarea accesului la datele respective.

Este de competența instanței naționale să aprecieze dacă rolul exercitat de furnizorul respectiv este neutru, întrucât comportamentul său este pur tehnic, automat și pasiv, presupunând lipsa cunoașterii sau a controlului datelor pe care le stochează.

(a se vedea punctele 114, 119 și 120 și dispozitiv 3)