Acțiune introdusă la 28 aprilie 2017 – Intermarché Casino Achats/Comisia

(Cauza T-254/17)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Intermarché Casino Achats (Paris, Franța) (reprezentanți: Y. Utzschneider și J. Jourdan, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

declararea inaplicabilității în speță, în temeiul articolului 277 TFUE, a articolului 20 din Regulamentul nr. 1/2003;

anularea, în temeiul articolelor 263 și 277 TFUE, a Deciziei C(2017) 1056 a Comisiei Europene din 9 februarie 2017;

obligarea Comisiei Europene la plata totalității cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea Deciziei Comisiei Europene din 9 februarie 2017 prin care reclamanta este obligată să se supună unei inspecții în temeiul articolului 20 alineatele (1) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003 L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167) (denumită în continuare „decizia atacată”). În opinia reclamantei, decizia atacată ar fi nelegală întrucât s-ar întemeia pe dispoziții contrare cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „CEDO”). În această privință, ea susține că:

articolul 20 din Regulamentul nr. 1/2003 ar încălca dreptul la o cale de atac efectivă garantat de articolul 47 din cartă și de articolul 6 din CEDO, în măsura în care acesta nu prevede căi de atac efective împotriva desfășurării operațiunilor de inspecție ale Comisiei;

articolul 20 din Regulamentul nr. 1/2003 ar încălca principiul egalității armelor, garantat de articolul 47 din cartă și de articolul 6 din CEDO, în măsura în care acesta nu prevede accesul la înscrisurile care stau la baza deciziei de inspecție a Comisiei și nici comunicarea acestora.

Al doilea motiv, întemeiat pe un viciu de motivare de care ar fi afectată decizia atacată în măsura în care aceasta din urmă ar fi insuficient motivată contrar cerințelor articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003. Astfel, reclamanta consideră că decizia atacată nu explică în niciun fel cum ar fi ea vizată de o eventuală încălcare și nici nu indică precis perioada vizată în care sunt suspectate încălcări ale dreptului concurenței. Această încălcare a obligației de motivare ar fi cu atât mai prejudiciabilă cu cât decizia atacată nu cuprinde înscrisurile pe care se sprijină.

Al treilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea deciziei atacate în măsura în care aceasta ar fi fost adoptată de Comisie fără ca aceasta din urmă să dispună de indicii suficient de serioase care să permită să se bănuiască o încălcare a normelor de concurență și, prin urmare, să justifice o inspecție în localurile reclamantei.

Al patrulea motiv, întemeiat pe nelegalitatea deciziei atacate în măsura în care aceasta nu ar respecta dreptul fundamental la inviolabilitatea domiciliului prevăzut la articolul 7 din cartă și la articolul 8 din CEDO ca urmare a caracterului disproporționat al măsurii de inspecție pe care o dispune și a absenței unor garanții suficiente împotriva abuzurilor.

____________