HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
2 aprilie 2009(*)
„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP – Motive absolute de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Caracter descriptiv – Obligația de motivare – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și articolul 73 din Regulamentul (CE) nr. 40/94”
În cauza T‑118/06,
Zuffa, LLC, cu sediul în Las Vegas, Nevada (Statele Unite), reprezentată de domnii S. Malynicz, barrister, M. Blair și C. Balme, solicitors,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul P. Bullock, în calitate de agent,
pârât,
având ca obiect o acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 30 ianuarie 2006 (cauza R 931/2005‑1) privind înregistrarea semnului verbal ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP ca marcă comunitară,
TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera a treia),
compus din domnul J. Azizi, președinte, doamna E. Cremona și domnul S. Frimodt Nielsen (raportor), judecători,
grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 12 aprilie 2006,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 13 iulie 2006,
având în vedere Ordonanța președintelui Camerei a treia din 13 noiembrie 2008 de conexare a prezentei cauze și a cauzei T‑379/05 pentru buna desfășurare a procedurii orale,
în urma ședinței din 16 decembrie 2008,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 25 iulie 2002, reclamanta, Zuffa, LLC, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare verbale la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare.
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este marca verbală ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP.
3 Produsele și serviciile pentru care a fost solicitată înregistrarea sunt în special produse din clasele 9, 16, 25, 28 și 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare (denumit în continuare „Aranjamentul de la Nisa”), și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– „casete audio preînregistrate, discuri fonografice, discuri compacte, casete video preînregistrate, discuri video laser, discuri video digitale, DVD, CD‑ROM, toate acestea reprezentând materiale suport pentru competiții, manifestări și programe de arte marțiale mixte; programe de jocuri pe calculator; software; filme cinematografice în domeniul artelor marțiale mixte; ochelari; ochelari de soare” din clasa 9;
– „cărți și manuale pedagogice și educative imprimate în domeniul sportului și al activităților de petrecere a timpului liber; distribuitoare de hârtie pentru scrisori; reviste pe teme generale, sportive, privind educația fizică și activitățile de petrecere a timpului liber; ziare în domeniul sportului, al educației fizice și al activităților de petrecere a timpului liber; calendare; fotografii fixate sau nu pe un suport; carduri comerciale; hărți rutiere; cărți și reviste privind competiții sportive și jocuri; cataloage pentru vânzarea de mărfuri legate de sport; plicuri; desene imprimate pe hârtie și pe carton; cărți poștale cu sau fără fotografii; hârtie pentru scrisori; blocnotesuri (note pads); felicitări; cărți de bucate; cărți de colorat și cărți pe diverse teme pentru copii și adulți; autocolante în relief; autocolante adezive; albume de fotografii; blocnotesuri (memorandum books); stilouri; creioane; mape pentru documente; carnete și clasoare; cuțite de tăiat hârtie; suporturi pentru notițe; fanioane din hârtie fixate pe bețișoare; agende; planșe pentru hârtii; coperți pentru cărți; semne de carte; panouri de afișare; panouri de afișare care pot fi șterse; suporturi pentru creioane; suporturi pentru agrafe de birou; prespapieruri; șervețele de hârtie; postere; programe de evenimente; hârtie pentru scrisori și papetărie; hârtie pentru desen; hârtie pentru ambalat cadouri; hârtie luminiscentă; hârtie grafică; autocolante; bannere din hârtie; decalcomanii și benzi de decalcomanii pentru parbriz; decalcomanii de colecție și decalcomanii de colecție cu foi de prezentare; benzi și autocolante pentru parașocuri; blocnotesuri (memo pads); radiere neelectrice; radiere electrice; suporturi pentru papetărie; hărți; echipament pentru birou; albume de autocolante pentru litografii în culori; albume de cărți poștale; carduri comerciale și felicitări holografice; truse de creioane; ascuțitori; sortimente de hârtie pentru ambalat cadouri; cutii decorative pentru cadouri; cărți de benzi desenate; semne de carte; albume pentru afișe; insigne din hârtie, panouri pentru recepții și pancarte; tușiere; ștampile din cauciuc pentru imprimarea de imagini ilustrate; registre de însemnări, de control și albume de autografe; distribuitoare de benzi adezive pentru papetărie sau pentru menaj; cutii din carton ondulat pentru stocare, mobile și cutii din carton ondulat pentru stocare; hârtie reflectorizantă” din clasa 16;
– „haine și articole de îmbrăcăminte, respectiv ținute de încălzire, sweat‑shirts, pantaloni de sport; tee‑shirts; polo; cămăși de golf; cămăși de sport; maiouri; tricoturi de corp; pantaloni pentru bebeluși; papuci pentru bebeluși; centuri; cravate; bretele; bandane; sandale de plajă; haine de noapte pentru bebeluși și copii de vârstă mică; capoate; cămăși de noapte; pijamale și ținute de casă; costume de baie; ținute de plajă; scutece; pantaloni scurți pentru bebeluși; ținute de jogging; combinezoane pentru bebeluși; pantaloni scurți pentru băieți; șosete; ținute pentru joacă; combinezoane și uniforme de lucru; manșete; combinezoane; costume Henley; pantaloni scurți; fuste; cămăși pentru femei; chiloți; pantaloni; cămăși; veste; ținute de arbitri; ținute de atletism; reproduceri de ținute de echipe; svetere; hanorace; pulovere cu guler; mănuși cu și fără degete; lenjerie; tricoturi; papioane; articole pentru acoperirea capului și fulare; bentițe de protecție pentru urechi; bentițe; ciorapi; haine de ploaie, respectiv poncho‑uri și pelerine de ploaie; încălțăminte, respectiv pantofi, ghete și papuci; bikini; treninguri; pălării; caschete; cozoroace; șorțuri; salopete de pânză și costum de schi; încălțăminte din pânză; chiloți; haine de protecție împotriva vântului; costume de carnaval; blazere; jambiere; jeans; colanți; ținute de antrenament și de sport, respectiv pantaloni scurți, veste, pantaloni, cămăși” din clasa 25;
– „mingi din cauciuc; figurine articulate și accesorii aferente; jocuri de îndemânare; păpuși din cârpe; jucării din pluș; baloane; mingi de golf; mingi de tenis; jocuri pentru baie; decorațiuni pentru pomul de Crăciun; jocuri de societate; jocuri de construcții; articole vândute la bucată pentru jocuri de cărți; păpuși și îmbrăcăminte pentru păpuși; jocuri pentru păpuși; produse de machiaj de jucărie; jocuri pentru sugari; jocuri electrice de acțiune; jocuri de îndemânare; mănuși de golf; markere pentru mingi de golf; puzzle‑uri; zmeie; mobile; cutii muzicale de jucărie; jucării mici pentru petreceri; jucării gonflabile pentru piscine; jucării multifuncționale; jucării cu remontoar; jucării pentru tras la țintă; jucării care se lansează în formă de disc; arcuri și săgeți; vehicule de jucărie; mașini de jucărie; camioane de jucărie; găletușe și lopățele de jucărie; patine cu rotile; truse de modelism; rachete de jucărie; puști de jucărie; tocuri de revolver de jucărie; jocuri muzicale; jocuri de badminton; baghete și soluții pentru balonașe; figurine de jucărie; bănci de jucărie; marionete; yoyo; planșe cu rotile; scutere; măști; jocuri electronice portative; cărți de joc; globuri de zăpadă din plastic umplute cu apă” din clasa 28;
– „spectacole în direct pe scenă; reprezentări de spectacole în direct; producții teatrale; servicii aferente parcurilor de atracții și parcurilor tematice; servicii de animație; servicii aferente parcurilor de distracții; servicii de educație și de divertisment prestate în parcuri tematice sau referitoare la parcuri tematice; producție, prezentare, distribuire și închiriere de programe de televiziune și de radio; producție, prezentare, distribuire și închiriere de filme cinematografice; producție, prezentare, distribuire și închiriere de înregistrări sonore și video; informații cu privire la activități de petrecere a timpului liber; producție de spectacole de divertisment și de programe interactive destinate să fie distribuite prin televiziune, prin cablu, satelit, suporturi audio și video, cartușe, discuri laser, dischete pentru calculator și procedee electronice; producție și furnizare de divertisment, de știri și informații prin rețele de comunicații și prin rețele informatice” din clasa 41.
4 Prin Decizia din 31 mai 2005, examinatorul a respins, în temeiul articolului 38 din Regulamentul nr. 40/94, cererea de înregistrare a unei mărci pentru ansamblul produselor și serviciilor din clasele 9, 16, 25, 28 și 41, pentru motivul că marca solicitată este descriptivă și lipsită de caracter distinctiv și că nu putea fi înregistrată în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94.
5 La 29 iulie 2005, reclamanta a formulat recurs împotriva deciziei examinatorului în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94.
6 Prin Decizia din 30 ianuarie 2006 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera întâi de recurs a anulat decizia examinatorului, a respins recursul reclamantei în măsura în care aceasta contesta aprecierea examinatorului potrivit căreia marca ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP este lipsită de caracter distinctiv sau descriptivă pentru ansamblul produselor și serviciilor din clasele 9, 16, 25, 28 și 41 vizate în cererea de înregistrare și a retrimis cauza la examinator în ceea ce privește problema dacă cerințele prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 sunt îndeplinite.
7 Camera de recurs a apreciat, mai întâi, că publicul vizat este consumatorul mediu anglofon care asistă la spectacole în direct și cumpără produse de consum precum articole de îmbrăcăminte, articole de papetărie sau jucării (a se vedea punctul 13 din decizia atacată).
8 Camera de recurs a remarcat, în continuare, că marca solicitată este o combinație de cuvinte în limba engleză a căror semnificație este clară și lipsită de ambiguitate: termenul „ultimate” ar însemna „decisiv, final”, termenul „fighting” ar avea sensul de „luptă”, iar în ceea ce privește cuvântul „championship”, acesta ar trimite la o competiție care vizează desemnarea unui campion. Prin urmare, pentru orice persoană care poate conversa în engleză, expresia „ultimate fighting championship” ar avea sensul de „campionat de luptă extremă”, termenii „ultimate fighting” fiind percepuți ca desemnând un gen de luptă care ia sfârșit atunci când unul dintre combatanți nu mai este în măsură să se bată (a se vedea punctele 14 și 15 din decizia atacată).
9 Camera de recurs a apreciat, în plus, că serviciile vizate în cererea de înregistrare a unei mărci din clasa 41 sunt în raport direct cu organizarea de evenimente sportive. Din acest motiv, marca ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP ar fi descriptivă, întrucât s‑ar referi la conținutul acestor evenimente. Pentru produsele din alte clase, marca solicitată ar putea să nu fie considerată descriptivă, dar nu ar fi mai puțin lipsită de caracter distinctiv. Astfel, marca ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP nu ar fi percepută ca o indicație a originii comerciale a produselor vizate în cerere, ci ca desemnând un eveniment sportiv în termeni generici. În ceea ce privește campionatele sportive, consumatorii ar fi, de altfel, obișnuiți ca indicațiile „campionatul european de fotbal” sau „turneul de golf Masters”, de exemplu, să desemneze evenimentul în cauză și ca articolele, de exemplu de îmbrăcăminte, care poartă numele acestui eveniment să poarte și numele fabricantului (a se vedea punctele 16-25 din decizia atacată).
10 În cele din urmă, după ce a arătat, la punctul 20 din decizia atacată, că nu se putea exclude ca, în urma unui proces educativ, publicul vizat să se familiarizeze cu numele unei activități sportive astfel încât să asocieze acest nume cu o întreprindere determinată, camera de recurs a retrimis cauza la examinator în ceea ce privește problema dacă marca ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare (a se vedea punctele 26-28 din decizia atacată).
Concluziile părților
11 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate, în măsura în care prin aceasta se respinge recursul în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
12 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea recursului;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la obiectul litigiului
13 În cursul ședinței, ca răspuns la întrebările Tribunalului, OAPI a admis că examinatorul încă nu se pronunțase cu privire la problema dacă marca solicitată ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP a dobândit caracter distinctiv prin utilizare în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94, în așteptarea hotărârii Tribunalului prin care să se soluționeze prezenta procedură. Reclamanta păstrează, prin urmare, un interes în solicitarea anulării deciziei atacate, din moment ce concluziile sale nu au rămas fără obiect.
14 Pe de altă parte, părțile, întrebate cu privire la acest aspect în ședință, au confirmat că problema dacă marca solicitată ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 este străină de prezentul litigiu.
Cu privire la legalitatea deciziei atacate
Argumentele părților
15 Reclamanta susține în esență că, prin adoptarea deciziei atacate, camera de recurs a încălcat articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94. Reclamanta arată că, în această privință, camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere cu privire la semnificația semnului ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP, precum și o eroare de apreciere a raportului dintre semnul ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP și produsele și serviciile vizate în cererea de înregistrare a mărcii. Reclamanta arată, în plus, că anumite nume de competiții sportive pot face obiectul unei utilizări ca marcă și nu sunt lipsite de caracter distinctiv.
16 OAPI contestă ansamblul susținerilor reclamantei.
Aprecierea Tribunalului
17 Cu toate că, în speță, reclamanta nu a invocat lipsa motivării, respectarea obligației de motivare la care sunt supuse actele al căror control de legalitate este asigurat de instanțele comunitare este o chestiune de ordine publică ce trebuie, dacă este cazul, să fie ridicată din oficiu [a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 20 martie 1959, Nold/Înalta Autoritate, 18/57, Rec., p. 89, 115, Hotărârea Curții din 20 februarie 1997, Comisia/Daffix, C‑166/95 P, Rec., p. I‑983, punctul 24, și Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Institut für Lernsysteme/OAPI – Educational Servicii (ELS), T‑388/00, Rec., p. II‑4301, punctul 59]. Tribunalul consideră necesar să examineze din oficiu problema dacă decizia atacată este suficient motivată. Părțile au fost întrebate în ședință cu privire la caracterul suficient al motivării deciziei atacate.
18 În temeiul articolului 73 din Regulamentul nr. 40/94, deciziile OAPI sunt motivate și nu se pot întemeia decât pe motive asupra cărora părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații. În plus, norma 50 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială 17/vol. 1, p. 189) prevede că decizia camerei de recurs trebuie să cuprindă motivele deciziei. Obligația de motivare prevăzută de aceste dispoziții are același domeniu de aplicare precum cea consacrată la articolul 253 CE [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 28 aprilie 2004, Sunrider/OAPI – Vitakraft‑Werke Wührmann și Friesland Brands (VITATASTE și METABALANCE 44), T‑124/02 și T‑156/02, Rec., p. II‑1149, punctul 72, și Hotărârea Tribunalului din 7 septembrie 2006, L & D/OAPI – Sämann (Aire Limpio), T‑168/04, Rec., p. II‑2699, punctul 113 și jurisprudența citată].
19 Rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că motivarea impusă de articolul 253 CE trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul. Astfel, obligația camerei de recurs de a‑și motiva deciziile are ca dublu obiectiv, pe de o parte, să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, pentru a‑și putea apăra drepturile, și, pe de altă parte, să permită instanței comunitare să exercite controlul asupra legalității acestor decizii (a se vedea Hotărârile VITATASTE și METABALANCE 44, citată anterior, punctul 73, și Aire Limpio, citată anterior, punctul 114 și jurisprudența citată).
20 Problema dacă motivarea unei decizii respectă aceste condiții trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea VITATASTE și METABALANCE 44, citată anterior, punctul 73 și jurisprudența citată).
21 În această privință, în temeiul articolului 4 din Regulamentul nr. 40/94, elementul determinant pentru ca un semn susceptibil de a fi reprezentat grafic să poată constitui o marcă comunitară constă în aptitudinea acestuia de a diferenția produsele unei întreprinderi de produsele unei alte întreprinderi. Rezultă în special că motivele absolute de refuz prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94, și anume lipsa caracterului distinctiv și caracterul descriptiv al semnului, nu pot fi apreciate decât în raport cu produsele sau serviciile pentru care este solicitată înregistrarea [a se vedea Hotărârile Tribunalului din 31 ianuarie 2001, Taurus‑Film/OAPI (Cine Action), T‑135/99, Rec., p. II‑379, punctul 25, și Taurus‑Film/OAPI (Cine Comedy), T‑136/99, Rec., p. II‑397, punctul 25 și jurisprudența citată].
22 În consecință, eventuala existență a unor motive absolute de refuz prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94 trebuie să facă obiectul unei aprecieri concrete, luând în considerare toate faptele și circumstanțele pertinente, având în vedere, pe de o parte, produsele sau serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea și, pe de altă parte, percepția pe care o au mediile interesate, care sunt alcătuite din consumatorii respectivelor produse sau servicii [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 8 iunie 2005, Wilfer/OAPI (ROCKBASS), T‑315/03, Rec., p. II‑1981, punctul 51 și jurisprudența citată, și Hotărârea Tribunalului din 13 iunie 2007, IVG Immobilien/OAPI (I), T‑441/05, Rec., p. II‑1937, punctul 41; a se vedea de asemenea, prin analogie, Hotărârea Curții din 12 februarie 2004, Henkel, C‑218/01, Rec., p. I‑1725, punctele 50 și 51].
23 În plus, fiecare dintre motivele de refuz enumerate la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretat în lumina interesului general care se află la baza fiecăruia dintre acestea, fiecare dintre motivele menționate fiind independent de celelalte și necesitând o examinare separată (a se vedea Hotărârea Curții din 29 aprilie 2004, Henkel/OAPI, C‑456/01 P și C‑457/01 P, Rec., p. I‑5089, punctul 45 și jurisprudența citată). Astfel, interesul general luat în considerare la momentul examinării fiecăruia dintre aceste motive de refuz poate și chiar trebuie să reflecte considerații diferite, în funcție de motivul de refuz în cauză [a se vedea Hotărârea Curții din 8 mai 2008, Eurohypo/OAPI, C‑304/06 P, nepublicată încă în Repertoriu, punctele 54 și 55 și jurisprudența citată, și Hotărârea Tribunalului din 10 octombrie 2006, PTV/OAPI (map&guide), T‑302/03, Rec., p. II‑4039, punctul 33].
24 În această privință, interesul general subiacent articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 are în vedere, pe de o parte, necesitatea de a nu restrânge nejustificat disponibilitatea semnului a cărui înregistrare se solicită pentru ceilalți operatori care oferă produse sau servicii comparabile cu cele pentru care se solicită înregistrarea, precum și, pe de altă parte, necesitatea de a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produselor sau serviciilor desemnate în cererea de înregistrare a unei mărci, permițându‑i să distingă, fără vreo posibilitate de confuzie, acest produs sau serviciu de cele care au o altă proveniență. O asemenea garanție constituie astfel funcția esențială a mărcii (a se vedea în acest sens Hotărârile Curții din 16 septembrie 2004, SAT.1/OAPI, C‑329/02 P, Rec., p. I‑8317, punctele 23, 26 și 27 și jurisprudența citată, și Eurohypo/OAPI, citată anterior, punctele 59 și 62).
25 În ceea ce privește articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, această dispoziție urmărește un obiectiv de interes general, care impune ca semnele sau indicațiile descriptive pentru caracteristicile produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea să poată fi utilizate în mod liber de oricine. Această dispoziție se opune, prin urmare, ca asemenea semne sau indicații să fie rezervate unei singure întreprinderi în temeiul înregistrării lor ca marcă (a se vedea Hotărârea ROCKBASS, citată anterior, punctul 50 și jurisprudența citată).
26 Din cele de mai sus reiese că există o suprapunere evidentă a domeniilor de aplicare ale fiecăruia dintre motivele enunțate la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94. În special, reiese din jurisprudență că o marcă verbală care este descriptivă în ceea ce privește caracteristicile produselor sau serviciilor, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din regulamentul menționat, este, ca urmare a acestui fapt, a priori susceptibilă de a fi considerată de asemenea lipsită de caracter distinctiv cu privire la aceleași produse sau servicii, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din același regulament. Această dovadă trebuie totuși prezentată separat (a se vedea în acest sens Hotărârea Eurohypo/OAPI, citată anterior, punctele 69 și 70).
27 În consecință, atunci când înregistrarea unei mărci este solicitată pentru diverse produse sau servicii, camera de recurs trebuie să verifice in concreto dacă marca în cauză este afectată de vreunul dintre motivele de refuz al înregistrării prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 cu privire la fiecare produs sau serviciu în parte și poate ajunge la concluzii diferite în funcție de produsele sau serviciile luate în considerare (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Curții din 12 februarie 2004, Koninklijke KPN Nederland, C‑363/99, Rec., p. I‑1619, punctele 33 și 73). În consecință, atunci când refuză înregistrarea unei mărci, camera de recurs este obligată să indice în decizia sa concluzia la care a ajuns cu privire la fiecare dintre produsele și serviciile vizate în cererea de înregistrare, indiferent de modul în care această cerere a fost formulată. Totuși, dacă este invocat același motiv de refuz pentru o categorie sau pentru un grup de produse sau de servicii, autoritatea competentă se poate limita la o motivare globală pentru toate produsele sau serviciile respective (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Curții din 15 februarie 2007, BVBA Management, Training în Consultancy, C‑239/05, Rec., p. I‑1455, punctul 38).
28 În această privință, posibilitatea camerei de recurs de a efectua o motivare globală pentru o serie de produse sau servicii nu poate viza decât produse și servicii care prezintă între ele un raport suficient de direct și de concret pentru a forma o categorie suficient de omogenă pentru a permite ca ansamblul considerațiilor de fapt și de drept care constituie motivarea deciziei în cauză, pe de o parte, să explice suficient raționamentul urmat de camera de recurs pentru fiecare dintre produsele și serviciile din această categorie și, pe de altă parte, să se poată aplica fără distincție fiecărui produs și serviciu vizat. Or, simplul fapt că produsele sau serviciile în cauză sunt din aceeași clasă în sensul Aranjamentului de la Nisa nu este suficient în acest scop, întrucât aceste clase cuprind deseori o mare varietate de produse sau servicii care nu prezintă obligatoriu între ele un raport suficient de direct și de concret [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 21 mai 2008, Enercon/OAPI (E), T‑329/06, punctele 34 și 35, și Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, TridonicAtco/OAPI (Intelligent Voltage Guard), T‑297/07, punctele 22-24; a se vedea de asemenea, în acest sens și prin analogie, Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2006, Gagliardi/OAPI – Norma Lebensmittelfilialbetrieb (MANŪ MANU MANU), T‑392/04, Rec., p. II‑104, punctele 91 și 92].
29 În speță, marca solicitată vizează mai mult de 215 produse din patru clase diferite în sensul Aranjamentului de la Nisa, precum și cel puțin 13 tipuri de servicii diferite, inclusiv, în special, casete audio preînregistrate, cărți de bucate, papuci pentru bebeluși, arcuri și săgeți sau furnizarea de informații sportive prin rețele informatice (a se vedea punctul 3 de mai sus). Produsele și serviciile vizate de marca solicitată prezintă, așadar, între ele astfel de diferențe în ceea ce privește natura, caracteristicile, destinația și modul lor de comercializare încât nu se poate considera că ar constitui o categorie omogenă care să permită camerei de recurs să adopte în privința acestora o motivare globală.
30 Or, camera de recurs s‑a limitat să facă distincția între, pe de o parte, serviciile din clasa 41, pentru care a arătat că marca solicitată este descriptivă (a se vedea punctul 17 din decizia atacată), și, pe de altă parte, ansamblul produselor vizate în cererea de înregistrare a unei mărci, pentru care a arătat că marca nu ar putea fi considerată descriptivă, dar că este în orice caz lipsită de caracter distinctiv, din moment ce este percepută nu ca o indicație a originii, ci ca un termen generic ce desemnează un eveniment sportiv (a se vedea punctul 18 din decizia atacată).
31 Având în vedere caracterul său global, o asemenea motivare este evident insuficientă pentru a permite Tribunalului să își exercite controlul cu privire la temeinicia deciziei atacate.
32 În ceea ce privește serviciile din clasa 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa, într‑adevăr, camera de recurs a precizat că, din moment ce termenii „ultimate fighting championship” arată conținutul serviciilor menționate, marca solicitată este descriptivă în privința acestora. Totuși, din lista reprodusă la punctul 3 de mai sus reiese că serviciile vizate de marca solicitată – care includ în special spectacole în direct pe scenă, servicii de animație, servicii de educație prestate în parcuri tematice, închirierea de filme cinematografice, informații privind activitățile de petrecere a timpului liber, programe interactive destinate a fi distribuite prin dischete pentru calculator – nu prezintă între ele un raport suficient de direct și de concret pentru a forma o categorie suficient de omogenă pentru a permite camerei de recurs să adopte, în privința acestora, o motivare globală. Pe de o parte, într‑adevăr, simplul fapt că produsele sau serviciile în cauză aparțin aceleiași clase în sensul Aranjamentului de la Nisa nu este suficient (a se vedea punctul 28 de mai sus). Pe de altă parte, eterogenitatea acestor servicii este atât de mare încât motivarea reținută de camera de recurs este excesiv de generală și de abstractă, având în vedere natura și caracteristicile acestora.
33 În ceea ce privește ansamblul produselor din clasele 9, 16, 25 și 28 în sensul Aranjamentului de la Nisa, referitor la care camera de recurs a precizat că semnul ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP ar fi lipsit de caracter distinctiv, întrucât nu poate fi perceput ca o indicație a originii, ci poate fi considerat doar o evocare a unui eveniment sportiv, trebuie să se constate că eterogenitatea acestora este încă și mai importantă decât cea a serviciilor din clasa 41, astfel încât nu prezintă între ele un raport comun suficient de direct și de concret pentru a forma o categorie suficient de omogenă pentru a permite camerei de recurs să adopte, în privința acestora, o motivare globală, iar motivarea conținută în decizia atacată este, în ceea ce privește aceste produse, excesiv de generală și de abstractă, având în vedere natura și caracteristicile lor.
34 În consecință, împărțirea în două categorii efectuată de camera de recurs menține o eterogenitate foarte pronunțată între produsele și serviciile astfel grupate, astfel încât acestea nu pot constitui, numai în temeiul acestei distincții, categorii omogene care să justifice adoptarea unei motivări globale cu privire la fiecare dintre aceste categorii de către camera de recurs.
35 În aceste condiții, motivele prezentate de camera de recurs pentru fiecare dintre cele două categorii pe care le‑a stabilit nu explică suficient raționamentul urmat de aceasta cu privire la fiecare dintre produsele și serviciile pentru care a fost solicitată înregistrarea mărcii ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP.
36 În consecință, trebuie să se considere că decizia atacată nu este suficient motivată și că aceasta trebuie, prin urmare, anulată.
Cu privire la cheltuielile de judecată
37 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât OAPI a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 30 ianuarie 2006 (cauza R 931/2005‑1) în măsura în care respinge recursul declarat de Zuffa, LLC, în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară.
2) Obligă OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
Azizi | Cremona | Frimodt Nielsen |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 2 aprilie 2009.
Semnături