Language of document :

Recurs introdus la 25 mai 2016 de Dextro Energy GmbH & Co. KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 16 martie 2016 în cauza T-100/15, Dextro Energy GmbH & Co. KG/Comisia Europeană

(Cauza C-296/16 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Dextro Energy GmbH & Co. KG (reprezentanți: M. Hagenmeyer și T. Teufer, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curţii:

anularea Hotărârii Tribunalului din 16 martie 2016, pronunţată în cauza T-100/15;

În cazul în care recursul este considerat întemeiat, se solicită admiterea în întregime a cererilor formulate la instanţa de fond:

anularea Regulamentului (UE) nr.°2015/81 al Comisiei din 6 ianuarie 2015 de refuzare a autorizării anumitor mențiuni de sănătate înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta reproşează mai întâi că Tribunalul a aplicat un criteriu de apreciere inexact:

Apreciind că, pentru „elementele de fapt de ordin ştiinţific şi tehnic foarte complexe” puterea de apreciere a intimatei este supusă doar unui control împotriva abuzurilor, Tribunalul a renunţat de la început să exercite o mare parte a controlului puterii de apreciere. Or, Tribunalul şi Curtea au obligaţia de a exercita acest control. Aprecierea Tribunalului şi a Curţii nu se limitează la un simplu control al eventualelor abuzuri comise de intimată în exercitarea puterii sale de apreciere. Dimpotrivă, revine instanţei Uniunii să controleze dacă intimata a interpretat în mod corect dispoziţiile legiuitorului Uniunii prevăzute la articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 şi dacă, raportat la aceste dispoziţii, aceasta şi-a exercitat în mod adecvat puterea de apreciere. Controlul jurisdicţional trebuie să vizeze orice formă de abuz de putere. Acest control nu a avut loc din cauza unei ordini şi a unei evaluări eronate a „altor factori legitimi cu relevanţă pentru problema luată în considerare”.

Recurenta susţine în plus că s-a încălcat articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr°1924/2006 şi a invocat trei motive:

În primul rând, aceasta susţine că refuzul de a autoriza menţiunile de sănătate în litigiu au avut la bază erori de apreciere ale intimatei. Acest punct de vedere decurge mai întâi, în opinia sa, din aprecierea prevăzută la articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr.°1924/2006 privind factorii legitimi şi relevanţi. Orice factor legitim şi relevant avut în vedere nu poate justifica omisiunea de a lua în considerare informaţii exacte în mod obiectiv şi suficient de dovedite ştiinţific. În opinia recurentei, din considerentul (17) al regulamentului menţionat rezultă că aceşti factori nu pot constitui „aspectul principal” care să fie avut în vedere pentru decizia de autorizare. „Aspectul principal” care trebuie avut în vedere în privinţa menţiunilor de sănătate trebuie să fie, în opinia sa, „justificarea ştiinţifică”. Această ordine este prevăzută la articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr.°1924/2006. Avizul autorităţii se află pe primul loc.

În al doilea rând, recurenta consideră că intimata nu şi-a exercitat în mod corect puterea de apreciere conferită de articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr.°1924/2006, întrucât a prezumat în mod greşit că menţiunile reclamantei erau de natură să transmită „un mesaj contradictoriu şi ambiguu consumatorilor”. În opinia sa, o menţiune privind efectele dovedite ale glucozei nu înseamnă nici că trebuie să se consume zahăr sau să se consume într-o cantitate mai mare, nici că nu există nicio recomandare de la terţi de a reduce consumul de zahăr. Nu se poate deci vorbi despre o contradicţie mai ales în cazul bărbaţilor şi a femeilor sănătoşi, activi şi cu o anduranţă ridicată precum în menţiunile în discuţie.

În al treilea rând, recurenta apreciază că pârâta a săvârşit o altă eroare de apreciere în raport cu articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, prin faptul că a apreciat greşit că susţinerile reclamantei sunt neclare şi insidioase. Pentru a induce în eroare un consumator mediu, suficient de atent şi de avizat, menţiunile de sănătate ale recurentei ar trebui să nu fie de încredere. Or, aceasta nu este în mod clar situaţia.

Recurenta invocă, în plus, o încălcare a principiului proporţionalităţii.

Recurenta apreciază că prin refuzul autorizării menţiunilor sale de sănătate, pârâta încalcă principiul proporţionalităţii. În opinia sa, atunci când intimata îşi exercită puterea de apreciere, este obligată, ca instituţie a Uniunii, să respecte principiul proporţionalităţii prevăzut la articolul 5 alineatul (4) primul paragraf TUE. Deşi unele principii nutriţionale şi de sănătate acceptate în general constituie singurul motiv de refuz al menţiunilor de sănătate ale recurentei, fără a se ţine suficient cont de împrejurări specifice ale cazului în speţă, există, în opinia recurentei, o încălcare a principiului proporţionalităţii. Astfel, principiile generale nu ar impune în speţă respingerea cererilor, ci ar reclama cel mult condiţii de utilizare şi norme de etichetare specifice ca măsură mai puţin restrictivă. În plus, chiar şi din punct de vedere al sănătăţii şi al alimentaţiei, interdicţia totală şi fără rezervă a unor informaţii obiectiv exacte şi suficient de fundamentate ştiinţific nu constituie o măsură adecvată pentru a atinge un nivel ridicat de protecţie a consumatorului.

În ultimul rând, recurenta invocă o încălcare a principiului egalităţii de tratament.

Recurenta apreciază că menţiunile de sănătate încalcă clar şi principiul egalităţii de tratament. În opinia sa, autorizarea este tratată diferit de intimată în situaţii comparabile, deşi nu există niciun motiv obiectiv care să justifice o inegalitate de tratament.

____________

1 JO 2015, L 3, p. 6.