Cauza T‑752/14

Combaro SA

împotriva

Comisiei Europene

„Uniunea vamală – Acordul de asociere dintre Comunitatea Europeană și Republica Letonia – Articolul 239 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 – Rambursarea și remiterea taxelor la import – Import de țesături de in din Letonia – Clauza de echitate ‐ Situație specială – Înșelăciune sau neglijență evidentă – Decizie a Comisiei prin care se declară nejustificată remiterea taxelor la import”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 19 iulie 2017

1.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Rambursarea sau remiterea taxelor la import sau la export – Clauză de echitate instituită prin articolul 239 din Codul vamal comunitar – Condiții – Existența unei situații speciale – Lipsa unor circumstanțe care să implice o înșelăciune sau neglijență evidentă din partea persoanei interesate – Caracter cumulativ

(Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 239; Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, art. 905)

2.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Rambursarea sau remiterea taxelor la import sau la export – Clauză de echitate instituită prin articolul 239 din Codul vamal comunitar – Condiții – Existența unei situații speciale – Noțiune – Control deficitar din partea Comisiei cu privire la aplicarea corectă a Acordului de asociere CEE‑Letonia – Includere

[art. 17 alin. (1) TUE; Protocolul nr. 3 la Acordul de asociere CEE‑Letonia, art. 32 alin. (3); Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 239]

3.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Rambursarea sau remiterea taxelor la import sau la export – Clauză de echitate instituită prin articolul 239 din Codul vamal comunitar – Condiții – Existența unei situații speciale – Criterii de apreciere

(Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 239)

4.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Rambursarea sau remiterea taxelor la import sau la export – Clauză de echitate instituită prin articolul 239 din Codul vamal comunitar – Condiții – Lipsa unor circumstanțe care să implice o înșelăciune sau neglijență evidentă din partea persoanei interesate – Sarcina probei

(Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 239)

5.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Rambursarea sau remiterea taxelor la import sau la export – Clauză de echitate instituită prin articolul 239 din Codul vamal comunitar – Condiții – Lipsa unor circumstanțe care să implice o înșelăciune sau neglijență evidentă din partea persoanei interesate – Noțiunea de neglijență evidentă – Interpretare strictă – Criterii

(Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 239)

6.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Înlăturarea unui viciu de motivare în cursul procedurii contencioase – Inadmisibilitate

(art. 296 TFUE)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 39-41)

2.      Controlul deficitar din partea Comisiei cu privire la aplicarea corectă a unui acord de asociere poate constitui o situație specială care nu implică înșelăciune sau neglijență evidentă din partea persoanei interesate în sensul articolului 239 din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar. Or, deși Comisia dispune de o marjă de apreciere în ceea ce privește aplicarea dispoziției menționate, aceasta nu poate face abstracție de obligația sa de a pune efectiv în balanță, pe de o parte, interesul Uniunii cu privire la respectarea deplină a dispozițiilor reglementării vamale, fie că este legislație a Uniunii sau legislație care obligă Uniunea, și, pe de altă parte, interesul importatorului de bună‑credință de a nu suporta prejudicii care depășesc riscul comercial obișnuit. În consecință, atunci când analizează o cerere de rambursare sau de remitere a taxelor la import, Comisia nu poate în mod valabil să se limiteze la evaluarea comportamentului și a acțiunilor importatorului și ale exportatorului. Aceasta trebuie să țină seama între altele și de incidența propriului comportament asupra situației concrete din speță, în cadrul obligației sale de supraveghere și de control.

Pe de altă parte, în calitate de gardian al tratatului și al acordurilor încheiate în temeiul acestuia, Comisia este obligată să asigure aplicarea corectă de către o țară terță a obligațiilor asumate în temeiul unui acord încheiat cu Uniunea prin intermediul mijloacelor prevăzute în acord sau prin deciziile luate în temeiul acestuia. Această obligație rezultă și din acordul de asociere încheiat între Comunitățile Europene și Republica Letonia, precum și din protocoalele anexate la acesta. În această privință, Comisiei îi revine obligația de a utiliza pe deplin prerogativele de care dispune în temeiul dispozițiilor acordului de asociere și ale protocoalelor adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia în scopul de a‑și îndeplini obligațiile de supraveghere și de control al aplicării corecte a acordului respectiv. O asemenea utilizare se impune cu atât mai mult în speță în prezența unor indicii cu privire la o posibilă implicare a autorităților vamale letone în eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor care atestau proveniența acestora. În astfel de circumstanțe, revine Comisiei sarcina de a solicita precizări cu privire la investigațiile care au fost efectuate de autoritățile vamale naționale competente pentru a lămuri faptele speței.

În plus, obligația care revine Comisiei de a veghea ca acordul de asociere menționat să fie aplicat în mod corect impune ca aceasta și, prin intermediul său, autoritățile vamale ale statelor membre să dispună în orice moment de toate elementele susceptibile să îi permită realizarea unui control eficient, specimenele de amprente ale ștampilelor și ale semnăturilor utilizate în cadrul birourilor vamale în cauză constituind în mod incontestabil astfel de elemente. În această privință, reiese din articolul 32 alineatul (3) din Protocolul nr. 3 la acordul de asociere, astfel cum a fost modificat prin Decizia nr. 4/98 a Consiliului de asociere între Comunitățile Europene și Republica Letonia, că autoritățile vamale ale țării de export sunt abilitate să solicite toate probele și să efectueze toate controalele asupra conturilor exportatorului sau orice alt control pe care îl consideră util. În consecință, în lipsa unor informații în această privință din partea autorităților vamale competente, Comisia trebuie, mai ales dacă o examinare a amprentelor ștampilelor și a semnăturilor nu este posibilă, să întrebe autoritățile respective dacă astfel de controale au fost efectuate și, în cazul unui răspuns negativ, care sunt motivele.

Rezultă că Comisia nu își îndeplinește obligațiile de supraveghere și de control al aplicării corecte a acordului de asociere în condițiile în care, dacă și‑ar fi utilizat pe deplin prerogativele de care dispunea în cadrul acordului menționat în vederea aplicării corecte a acestuia, caracterul autentic sau fals al certificatelor în litigiu ar fi putut fi stabilit cu mai multă certitudine.

(a se vedea punctele 43-45, 67, 68, 74, 75, 77, 80, 81, 83 și 85)

3.      În scopul evaluării existenței unor neîndepliniri ale obligațiilor de către autoritățile unor țări terțe și de către Comisie care ar fi susceptibile să constituie situații speciale în sensul articolului 239 din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, trebuie să se examineze, în fiecare caz, natura reală a obligațiilor stabilite în sarcina acestor autorități și, respectiv, în sarcina Comisiei prin reglementarea aplicabilă.

(a se vedea punctul 48)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 100)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 102)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 110)