Recurs introdus la 10 mai 2010 de P împotriva Hotărârii din 24 februarie 2010 pronunțate de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-89/08, P/Parlamentul European

(Cauza T-213/10 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: P (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: E. Boigelot, avocat)

Cealaltă parte în proces: Parlamentul European

Concluziile recurentei

Declararea acțiunii sale ca fiind admisibilă și fondată și, în consecință,

anularea Hotărârii din 24 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene în cauza F-89/08, notificată recurentei la 1 martie 2010, prin care se respinge ca nefondată acțiunea sa prin care se urmăresc printre altele anularea deciziei Parlamentului European din 15 aprilie 2008 de concediere a acesteia și obligarea Parlamentului European la plata către recurentă de daune interese pentru prejudiciile pe care consideră că le-a suferit;

acordarea pentru recurentă a beneficiului concluziilor pe care le-a prezentat în fața Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente ambelor proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, recurenta solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 24 februarie 2010, pronunțată în cauza F-89/08, P/Parlamentul European, prin care se respinge acțiunea în care recurenta solicitase printre altele anularea deciziei Parlamentului European de reziliere a contractului său de agent temporar și plata de daune interese pentru repararea prejudiciului pe care pretinde că l-a suferit.

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive întemeiate pe:

o eroare de drept și o motivare contradictorie, în măsura în care TFP consideră că luarea la cunoștință a motivelor unei decizii numai consultând dosarul său de personal ar fi suficientă și nu ar determina anularea deciziei, în pofida faptului că instituția nu a expus aceste motive nici în decizia de concediere, nici în decizia de respingere a reclamației;

nerespectarea de către TFP: (i) a sistemului de separare a funcțiilor și a echilibrului instituțional între administrație și instanță; (ii) a articolului 26 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene; și (iii) a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, în măsura în care TFP s-ar fi substituit Parlamentului European enunțând în locul acestuia motivele presupuse ale deciziei contestate în fața TFP;

o motivare insuficientă a hotărârii atacate, în măsura în care TFP ar fi trecut sub tăcere faptul că actele din dosar care au condus la decizia contestată în fața acestuia ar fi contradictorii - și aceasta în pofida faptului că recurenta ar fi invocat aceste incoerențe în acțiunea sa în primă instanță.

____________