Language of document : ECLI:EU:C:2021:135

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

25 februarie 2021(*)

„Trimitere preliminară – Recunoașterea calificărilor profesionale – Directiva 2005/36/CE – Articolul 4f alineatul (6) – Reglementare națională – Admiterea posibilității unui acces parțial la una dintre profesiile care intră sub incidența mecanismului recunoașterii automate a calificărilor profesionale”

În cauza C‑940/19,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Conseil d’État (Franța), prin decizia din 19 decembrie 2019, primită de Curte la 30 decembrie 2019, în procedura

Les chirurgiensdentistes de France, anciennement la confédération nationale des syndicats dentaires,

Confédération des syndicats médicaux français,

Fédération des syndicats pharmaceutiques de France,

Syndicat des biologistes,

Syndicat des laboratoires de biologie clinique,

Syndicat des médecins libéraux,

Union dentaire,

Conseil national de l’ordre des chirurgiensdentistes,

Conseil national de l’ordre des masseurskinésithérapeutes,

Conseil national de l’ordre des infirmiers,

împotriva

Ministre des Solidarités et de la Santé,

Ministre de l’Enseignement supérieur, de la Recherche et de l’Innovation,

Premier ministre,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul J.‑C. Bonichot, președinte de cameră, domnul L. Bay Larsen (raportor), doamna C. Toader și domnii M. Safjan și N. Jääskinen, judecători,

avocat general: domnul G. Hogan,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru les chirurgiens‑dentistes de France, confédération des syndicats médicaux français, fédération des syndicats pharmaceutiques de Franța, syndicat des biologistes, syndicat des laboratoires de biologie clinique, syndicat des médecins libéraux și union dentaire, de V. Pellegrain, avocate;

–        pentru conseil national de l’ordre des chirurgiens‑dentistes, de F. Thiriez, avocat;

–        pentru conseil national de l’ordre des infirmiers, de O. Smallwood, avocat;

–        pentru guvernul francez, de A.‑L. Desjonquères, N. Vincent și A. Daniel, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul ceh, de M. Smolek, J. Vláčil și I. Gavrilová, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul austriac, de A. Posch și J. Schmoll, în calitate de agenți;

–        pentru Comisia Europeană, de L. Armati, H. Støvlbæk și C. Vrignon, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 1 octombrie 2020,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 4f alineatul (6) din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO 2005, L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 (JO 2013, L 354, p. 132) (denumită în continuare „Directiva 2005/36 modificată”).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între les chirurgiens‑dentistes de France, fosta confédération nationale des syndicats dentaires, confédération des syndicats médicaux français, fédération des syndicats pharmaceutiques de France, syndicat des biologistes, syndicat des laboratoires de biologie clinique, syndicat des médecins libéraux et l’Union dentaire, precum și conseil national de l’ordre des  chirurgiens‑dentistes, conseil national de l’ordre des masseurs‑kinésithérapeutes și conseil national de l’ordre des infirmiers (denumiți în continuare, împreună, „Les chirurgiens‑dentistes de France și alții”), pe de o parte, și ministre des Solidarités et de la Santé, ministre de l’Enseignement supérieur, de la Recherche et de l’Innovation, precum și Premier ministre, pe de altă parte, în legătură cu o cerere de anulare a unor acte normative privind anumite aspecte ale accesului parțial la profesiile din domeniul sănătății.

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

 Directiva 2013/55

3        Potrivit considerentului (1) al Directivei 2013/55, Directiva 2005/36, în versiunea inițială, prevede recunoașterea automată pentru un număr limitat de profesii bazată pe cerințe minime de formare armonizate.

4        Considerentul (7) al Directivei 2013/55 are următorul cuprins:

„Directiva 2005/36/CE se aplică numai profesioniștilor care doresc să exercite aceeași profesie într‑un alt stat membru. Există cazuri în care, în statul membru gazdă, activitățile în cauză fac parte dintr‑o profesie cuprinzând o arie mai extinsă de activități, decât în statul membru de origine. În cazul în care diferențele dintre domeniile de activitate sunt atât de mari încât ar fi necesar un program complet de educație și formare pentru ca profesionistul să compenseze deficiențele și dacă profesionistul solicită acest lucru, un stat membru gazdă ar trebui să acorde acces parțial în aceste circumstanțe speciale. Cu toate acestea, în cazul existenței unor motive imperative de interes general, în sensul definiției date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa referitoare la articolele 49 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care ar putea să evolueze în continuare, un stat membru ar trebui să poată refuza accesul parțial. Această situație ar putea interveni în special în cazul profesiilor din domeniul sănătății, dacă acestea au implicații pentru sănătatea publică sau siguranța pacienților. Acordarea unui acces parțial nu ar trebui să aducă atingere dreptului partenerilor sociali de a se organiza.”

 Directiva 2005/36 modificată

5        Considerentele (1) și (19) ale Directivei 2005/36 modificate au următorul cuprins:

„(1)      În temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din tratat, eliminarea, între statele membre, a obstacolelor în calea liberei circulații a persoanelor și serviciilor constituie unul dintre obiectivele Comunității. Pentru resortisanții statelor membre, acest lucru include, în special, dreptul de a exercita o profesie, ca lucrători salariați sau care desfășoară o activitate independentă, într‑un alt stat membru decât cel în care și‑au obținut calificările profesionale. De asemenea, articolul 47 alineatul (1) din tratat prevede adoptarea unor directive care au ca obiect recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare.

[…]

(19)      Libera circulație și recunoașterea reciprocă a titlurilor de calificare de medic, de asistent medical generalist, de medic stomatolog, de medic veterinar, de moașă, de farmacist și de arhitect trebuie să se bazeze pe principiul fundamental al recunoașterii automate a titlurilor de calificare pe baza coordonării condițiilor minime de formare profesională. […]”

6        Articolul 1 din această directivă, intitulat „Obiectul”, prevede:

„Prezenta directivă stabilește normele conform cărora un stat membru care condiționează accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia, pe teritoriul său, de posesia anumitor calificări profesionale (denumit în continuare «stat membru gazdă») recunoaște, pentru accesul la această profesie și exercitarea acesteia, calificările profesionale obținute în unul sau mai multe dintre celelalte state membre (denumite în continuare «stat membru de origine») și care permit titularului respectivelor calificări să exercite aceeași profesie în respectivul sau respectivele state membre.

Prezenta directivă stabilește, de asemenea, norme referitoare la accesul parțial la o profesie reglementată și recunoașterea stagiilor profesionale desfășurate într‑un alt stat membru.”

7        Articolul 4 din directiva menționată, intitulat „Efectele recunoașterii”, prevede:

„(1)      Recunoașterea calificărilor profesionale de către statul membru gazdă permite beneficiarilor să aibă acces, în respectivul stat membru, la aceeași profesie ca cea pentru care sunt calificați în statul membru de origine și să o exercite în statul membru gazdă în aceleași condiții ca și resortisanții acestuia.

(2)      În sensul prezentei directive, profesia pe care solicitantul dorește să o exercite în statul membru gazdă este aceeași cu cea pentru care este calificat în statul membru de origine în cazul în care activitățile respective sunt comparabile.

(3)      Prin derogare de la alineatul (1), accesul parțial la o profesie în statul membru gazdă se acordă în condițiile prevăzute la articolul 4f.”

8        Articolul 4f din Directiva 2005/36 modificată, intitulat „Accesul parțial”, are următorul cuprins:

„(1)      Autoritatea competentă a statului membru gazdă acordă acces parțial, de la caz la caz, la o activitate profesională pe teritoriul său, doar dacă sunt întrunite toate condițiile următoare:

(a)      profesionistul este calificat pe deplin pentru a exercita în statul membru de origine activitatea profesională pentru care solicită accesul parțial în statul membru gazdă;

(b)      diferențele ca atare dintre activitatea profesională exercitată legal în statul membru de origine și profesia reglementată în statul membru gazdă sunt atât de mari încât aplicarea de măsuri de compensare ar însemna să se ceară solicitantului să urmeze întregul program de educație și formare cerut în statul membru gazdă pentru a avea acces deplin la profesia reglementată în statul membru gazdă;

(c)      activitatea profesională poate fi separată în mod obiectiv de alte activități care intră în cadrul profesiei reglementate în statul membru gazdă.

În sensul literei (c), autoritatea competentă a statului membru gazdă ia în considerare situația în care activitatea profesională poate fi întreprinsă în mod autonom în statul membru de origine.

(2)      Accesul parțial poate fi respins dacă un astfel de refuz se justifică prin motive imperative de interes general, este necesară pentru a asigura atingerea obiectivului urmărit și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(3)      Cererile în vederea stabilirii într‑un stat membru gazdă se examinează în conformitate cu capitolele I și IV din titlul III.

(4)      Cererile în vederea prestării temporare și ocazionale de servicii în statul membru gazdă privind activități profesionale care au implicații în materie de sănătate sau de siguranță publică se examinează în conformitate cu titlul II.

(5)      Prin derogare de la articolul 7 alineatul (4) al șaselea paragraf și de la articolul 52 alineatul (1), după ce se acordă accesul parțial, activitatea profesională se exercită în temeiul titlului profesional al statului membru de origine. Statul membru gazdă poate impune utilizarea respectivului titlu profesional în limbile sale. Profesioniștii cărora li s‑a acordat acces parțial indică în mod clar beneficiarilor serviciilor domeniul activităților lor profesionale.

(6)      Dispozițiile prezentului articol nu se aplică profesioniștilor ce beneficiază de recunoașterea automată a calificărilor lor profesionale în temeiul capitolelor II, III și IIIA de la titlul III.”

9        Aparținând titlului III capitolul III din Directiva 2005/36 modificată, care vizează „[r]ecunoaștere[a] pe baza coordonării condițiilor minime de formare”, articolul 21 alineatul (1) primul paragraf din această directivă, intitulat „Principiul recunoașterii automate”, prevede că „[f]iecare stat membru recunoaște calificările de medic, care permit accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și medic specialist, precum și calificările de asistent medical generalist, de medic dentist, de medic dentist specialist, de medic veterinar, de farmacist și de arhitect, prevăzute în anexa V punctele 5.1.1, 5.1.2, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.6.2 și 5.7.1 care îndeplinesc condițiile minime de formare prevăzute la articolele 24, 25, 31, 34, 35, 38, 44 și 46, și le conferă, în ceea ce privește accesul la activitățile profesionale și exercitarea acestora, același efect pe teritoriul său ca și titlurilor de calificare pe care le eliberează el însuși.”

 Dreptul francez

10      Articolul L. 4002-3 din code de la santé publique (Codul sănătății publice) oferă posibilitatea unui acces parțial la toate profesiile din domeniul sănătății reglementate de partea a patra aceluiași cod, inclusiv, în consecință, la profesiile cărora li se aplică mecanismul recunoașterii automate a calificărilor profesionale.

11      Decretul nr. 2017-1520 din 2 noiembrie 2017 privind recunoașterea calificărilor profesionale din domeniul sănătății a fost adoptat în scopul aplicării, printre altele, a articolului L. 4002-3 din Codul sănătății publice.

12      Ordinele ministrei solidarității și sănătății din 4 și 8 decembrie 2017 au fost adoptate pentru punerea în aplicare a Decretului nr. 2017-1520 din 2 noiembrie 2017.

 Litigiul principal și întrebarea preliminară

13      Les chirurgiens‑dentistes de France și alții, prin mai multe cereri introductive, au sesizat Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța) cu acțiuni în abuz de putere prin care urmăreau, după caz, anularea, în tot sau în parte, a Decretului nr. 2017-1520 din 2 noiembrie 2017 și/sau anularea ordinelor ministrei solidarității și sănătății din 4 decembrie 2017 și/sau din 8 decembrie 2017.

14      În ceea ce privește decretul menționat, les chirurgiens‑dentistes de France și alții au susținut în special că articolul L. 4002-3 din Codul sănătății publice, care este temeiul legal al acestui decret, era incompatibil, în măsura în care se aplică profesiilor de medic, de chirurg‑dentist, de moașă și de asistent medical, cu articolul 4f alineatul (6) din Directiva 2005/36 modificată, întrucât acest decret ar include, prin urmare, în mod nelegal în domeniul de aplicare al accesului parțial profesiile vizate în titlul III capitolul III din această directivă.

15      În ceea ce privește cele două decrete în discuție în litigiul principal, s‑a susținut în special că acestea sunt nelegale în măsura în care privesc profesiile care intră sub incidența titlului III capitolul III din Directiva 2005/36 modificată, aceste profesii fiind excluse din mecanismul de acces parțial prevăzut la articolul 4f alineatul (6) din directiva menționată.

16      Potrivit instanței de trimitere, întrucât Decretul nr. 2017-1520 din 2 noiembrie 2017 a fost adoptat în temeiul dispozițiilor articolului L. 4002-3 din Codul sănătății publice, aspectul dacă articolul 4f alineatul (6) din Directiva 2005/36 modificată trebuie înțeles ca excluzând faptul că un stat membru instituie posibilitatea unui acces parțial la una dintre profesiile cărora li se aplică mecanismul recunoașterii automate a calificărilor profesionale prevăzut de dispozițiile titlului III capitolul III din această directivă este determinant pentru soluționarea litigiului și prezintă o dificultate serioasă. În ceea ce privește legalitatea celor două decrete atacate, aceasta ar depinde de legalitatea decretului menționat, care constituie temeiul lor legal.

17      În aceste condiții, Conseil d’État (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„[Alineatul] (6) al articolului 4f din Directiva 2005/36 [modificată] exclude ca un stat membru să instituie posibilitatea unui acces parțial la una dintre profesiile cărora li se aplică mecanismul recunoașterii automate a calificărilor profesionale prevăzut de dispozițiile capitolului III din titlul III din aceeași directivă?”

 Cu privire la întrebarea preliminară

18      Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 4f alineatul (6) din Directiva 2005/36 modificată trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații care admite posibilitatea unui acces parțial la una dintre profesiile care intră sub incidența mecanismului recunoașterii automate a calificărilor profesionale prevăzut de dispozițiile titlului III capitolul III din această directivă.

19      În această privință, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în măsura în care dispozițiile dreptului Uniunii nu trimit la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul lor de aplicare, acestea trebuie să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă, care trebuie stabilită ținând seama nu numai de termenii acesteia, ci și de contextul acestor dispoziții și de obiectivul urmărit de reglementarea în cauză (Hotărârea din 21 octombrie 2020, Möbel Kraft, C‑529/19, EU:C:2020:846, punctul 21 și jurisprudența citată).

20      Astfel cum reiese din considerentul (19) al Directivei 2005/36 modificate, aceasta prevede, în ceea ce privește titlurile de calificare de medic, de asistent medical generalist, de medic stomatolog, de medic veterinar, de moașă, de farmacist și de arhitect, un sistem de recunoaștere automată a titlurilor de calificare întemeiat pe coordonarea condițiilor minime de formare profesională (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 aprilie 2014, Ordre des architectes, C‑365/13, EU:C:2014:280, punctul 20).

21      În temeiul articolului 4f alineatul (6) din Directiva 2005/36 modificată, acest articol nu se aplică profesioniștilor ce beneficiază de recunoașterea automată a calificărilor lor profesionale în temeiul titlului III capitolele II, III și IIIA din această directivă.

22      Astfel, din modul de redactare a dispoziției menționate reiese că se exclud de la accesul parțial prevăzut la articolul 4f alineatele (1)-(5) din Directiva 2005/36 modificată profesioniștii care beneficiază de recunoașterea automată a calificărilor profesionale în conformitate cu titlul III capitolele II, III și IIIA din această directivă, iar nu profesiile care sunt vizate de o asemenea recunoaștere automată.

23      Modul de redactare a articolului 4f alineatul (6) din Directiva 2005/36 modificată indică, așadar, că se referă la indivizi.

24      O astfel de interpretare textuală a dispoziției menționate este în acord cu contextul și cu obiectivul acestei directive.

25      În această privință, trebuie să se constate că atât geneza Directivei 2005/36, cât și economia acesteia confirmă că legiuitorul Uniunii a intenționat să distingă utilizarea termenilor „profesii” și „profesioniști”.

26      Astfel, pe de o parte, din examinarea dosarului prezentat Curții rezultă că, deși Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2005/36, care provine de la Comisie [COM(2011) 883 final], nu cuprindea o dispoziție precum cea care figurează în actualul articol 4f alineatul (6) din Directiva 2005/36, Parlamentul European a propus un amendament prin care se urmărea excluderea de la accesul parțial a profesiilor care beneficiază de recunoaștere automată.

27      Cu toate acestea, termenul „profesioniști” a fost reținut după un acord între instituțiile implicate în procedura legislativă.

28      Pe de altă parte, în ceea ce privește economia recunoașterii automate, deși articolul 4f alineatul (6) din Directiva 2005/36 modificată se referă la „profesioniști” care beneficiază de aceasta, alte dispoziții ale acestei directive, precum cele menționate de domnul avocat general la punctul 23 și la nota de subsol 4 din concluziile sale, vizează, dimpotrivă, „profesiile” care beneficiază sau nu de acestea.

29      În plus, trebuie amintit că, potrivit considerentului (7) al Directivei 2013/55, în cazul unor motive imperative de interes general, un stat membru ar trebui să fie în măsură să refuze accesul parțial, în special pentru profesiile din domeniul sănătății, dacă au implicații în domeniul sănătății publice sau al siguranței pacienților. Profesiile din domeniul sănătății includ în special profesiile vizate de recunoașterea automată a calificărilor profesionale, precum cele de medic, de asistent medical generalist, de medic stomatolog, de medic veterinar, de moașă și de farmacist, care sunt vizate la articolul 21 din Directiva 2005/36 modificată și care beneficiază de recunoaștere automată. Prin urmare, posibilitatea ca accesul parțial la profesiile menționate să fie refuzat presupune ca, în principiu, accesul parțial la acestea să nu fie exclus.

30      Un astfel de acces parțial corespunde, pe de o parte, obiectivului general care vizează eliminarea, între statele membre, a obstacolelor din calea liberei circulații a persoanelor și serviciilor, astfel cum este enunțat în considerentul (1) al Directivei 2005/36 modificate. Pe de altă parte, acesta răspunde de asemenea obiectivului mai specific care se desprinde din considerentul (7) al Directivei 2013/55, și anume să meargă dincolo de Directiva 2005/36, care nu se aplică decât profesioniștilor care doresc să exercite aceeași profesie în alt stat membru, și să acorde profesionistului care solicită un acces parțial atunci când, în statul membru gazdă, activitățile în cauză fac parte dintr‑o profesie al cărei domeniu de activitate este mai mare decât în statul membru de origine, iar diferențele dintre domeniile de activitate sunt atât de mari încât sunt necesare pentru a impune o formare profesională deplină.

31      În lipsa unei posibilități de acces parțial la profesiile din domeniul sănătății enumerate la punctul 28 din prezenta hotărâre, și anume la profesiile care figurează în titlul III capitolul III din Directiva 2005/36 modificată, un număr important de profesioniști din domeniul sănătății calificați într‑un stat membru pentru a exercita acolo anumite activități care fac parte din una dintre profesiile menționate, dar care nu corespund, în statul membru gazdă, unei profesii existente, ar continua să fie confruntate cu obstacole în calea mobilității.

32      Pe de altă parte, astfel cum arată în esență domnul avocat general la punctul 33 din concluziile sale, autorizarea unui acces parțial la activitățile cuprinse în profesiile vizate de recunoașterea automată în conformitate, printre altele, cu titlul III capitolul III din Directiva 2005/36 modificată nu este de natură să aducă atingere armonizării cerințelor minime de formare impuse pentru aceste profesii, astfel cum este enunțată în considerentul (1) al Directivei 2013/55.

33      Astfel, reiese din articolul 4f alineatul (5) din Directiva 2005/36 modificată că activitățile autorizate în cadrul accesului parțial la o profesie reglementată sunt exercitate sub titlul profesional din statul membru de origine, tradus, dacă este cazul, în limbile statului membru gazdă și cu condiția ca profesionistul în cauză să indice în mod clar destinatarilor serviciilor domeniul activităților sale profesionale. De asemenea, faptul de a nu fi abilitat decât să exercite o parte a activităților cuprinse într‑o profesie vizată de o recunoaștere automată nu repune în discuție sistemul instituit de această directivă și în temeiul căruia numai persoanele care îndeplinesc cerințele minime de formare impuse de aceasta din urmă pentru o profesie vizată de o recunoaștere automată pot beneficia efectiv de o astfel de recunoaștere și pot exercita toate activitățile pe care le include o astfel de profesie.

34      Prin urmare, articolul 4f alineatul (6) din Directiva 2005/36 modificată implică, așadar, astfel cum a arătat în esență Comisia în observațiile sale scrise, ca profesioniștii care beneficiază de recunoașterea automată a calificărilor lor profesionale în conformitate în special cu titlul III capitolul III din această directivă să aibă acces la toate activitățile acoperite de profesia corespunzătoare în statul membru gazdă și că, prin urmare, nu sunt vizați de accesul parțial. În schimb, această dispoziție nu implică faptul că profesiile vizate în titlul III capitolul III menționat nu sunt vizate de accesul parțial.

35      Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 4f alineatul (6) din Directiva 2005/36 modificată trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații care admite posibilitatea unui acces parțial la una dintre profesiile care intră sub incidența mecanismului recunoașterii automate a calificărilor profesionale prevăzut de dispozițiile titlului III capitolul III din această directivă.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

36      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

Articolul 4f alineatul (6) din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații care admite posibilitatea unui acces parțial la una dintre profesiile care intră sub incidența mecanismului recunoașterii automate a calificărilor profesionale prevăzut de dispozițiile titlului III capitolul III din această directivă, astfel cum a fost modificată.

Semnături


*      Limba de procedură: franceza.