Cauza T‑243/05

Republica Elenă

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„FEOGA – Secțiunea «Garantare» – Cheltuieli excluse de la finanțarea comunitară – Culturi arabile – Ulei de măsline – Audit financiar – Termen de 24 de luni”

Sumarul hotărârii

1.      Agricultură – FEOGA – Închiderea conturilor

[Regulamentul nr. 729/70 al Consiliului, art. 5 alin. (2) lit. (c) și Regulamentul nr. 1258/1999 al Consiliului, art. 7 alin. (4) al cincilea paragraf; Regulamentul nr. 1663/95 al Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2245/1999, art. 8 alin. (1) primul și al treilea paragraf]

2.      Agricultură – FEOGA – Închiderea conturilor

3.      Acte ale instituțiilor – Regulamente – Regulament care prevede măsuri specifice de control

1.      Atât potrivit articolului 5 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 729/70 privind finanțarea politicii agricole comune, cât și potrivit articolului 7 alineatul (4) al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 1258/1999 privind finanțarea politicii agricole comune, care limitează în timp cheltuielile ce pot face obiectul unui refuz de finanțare de către FEOGA, termenul de 24 de luni se calculează începând cu momentul la care Comisia comunică statului membru interesat rezultatele verificărilor sale, și anume rezultatele investigațiilor la fața locului, în statele membre, efectuate de serviciile sale. Garanția procedurală conferită, sub forma termenului de 24 de luni, de dispozițiile menționate depinde doar de această comunicare a rezultatelor verificărilor, și nu de o evaluare a cheltuielilor pe care Comisia intenționează să le excludă. Într‑adevăr, rezultatele verificărilor Comisiei sunt cele care reprezintă baza oricărei corecții și care trebuie comunicate statului membru cât mai repede posibil pentru ca acesta din urmă să poată remedia deficiențele constatate în cel mai scurt timp și, prin urmare, să poată evita noi corecții pe viitor.

Din aceasta rezultă că, deși evaluarea cheltuielilor ce urmează a fi excluse se efectuează în a doua comunicare a Comisiei trimisă statului membru vizat la sfârșitul discuțiilor bilaterale, conform articolului 8 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1663/95 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 729/70 privind procedura de închidere a conturilor FEOGA, secțiunea „Garantare”, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2245/1999, termenul de 24 de luni se calculează, potrivit Regulamentelor nr. 729/70 și nr. 1258/1999, tot începând cu prima comunicare, ce expune rezultatele verificărilor, astfel cum a fost prevăzut la articolul 8 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1663/95.

Această poziție nu afectează drepturile procedurale ale statelor membre. Într‑adevăr, deciziile în materie de închidere a conturilor FEOGA sunt adoptate în urma unei proceduri contradictorii în cursul căreia statele membre interesate dispun de toate garanțiile necesare pentru prezentarea punctului lor de vedere.

(a se vedea punctele 41-44)

2.      În materie de finanțare a politicii agricole comune prin intermediul FEOGA, sarcina care revine Comisiei, în scopul dovedirii existenței unei încălcări a normelor organizării comune a piețelor agricole, nu este aceea de a demonstra în mod exhaustiv insuficiența controalelor efectuate de către administrațiile naționale sau incorectitudinea cifrelor transmise de acestea, ci de a prezenta un element de probă cu privire la îndoiala serioasă și rezonabilă pe care o are față de aceste controale sau cifre. Această ușurare a sarcinii probei în favoarea Comisiei se explică prin faptul că statul membru este cel care se află în poziția cea mai potrivită pentru a obține și a verifica datele necesare închiderii conturilor FEOGA și care trebuie, prin urmare, să prezinte dovada cea mai detaliată și mai completă a realității controalelor sale sau a cifrelor sale și, dacă este cazul, a inexactității afirmațiilor Comisiei.

(a se vedea punctul 57)

3.      Atunci când un regulament stabilește măsuri specifice de control, statele membre sunt obligate să le aplice fără a fi necesară aprecierea temeiniciei afirmației conform căreia un sistem de control diferit ar fi mai eficient, chiar presupunând că au fost deja organizate controale alternative.

(a se vedea punctele 59 și 60)