ORDONANȚA PREȘEDINTELUI CAMEREI ÎNTÂI A TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

18 decembrie 2008

Cauza F‑14/08

X

împotriva

Parlamentului European

„Radiere – Desistare – Cheltuieli de judecată – Admisibilitate”

Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care X solicită, pe de o parte, anularea avizului Comisiei pentru invaliditate privitor la aceasta, emis la 22 iunie 2007, precum și a deciziei directorului pentru personal din cadrul Parlamentului European din 27 iunie 2007, prin care se stabilește că aceasta nu suferă de o invaliditate permanentă considerată totală și care o pune în imposibilitatea de a‑și exercita atribuțiile, și, pe de altă parte, trimiterea dosarului său la Comisia pentru invaliditate pentru ca aceasta să se pronunțe din nou cu privire la cazul acesteia

Decizia: Dispune radierea din registrul Tribunalului a cauzei F‑14/08, X/Parlamentul European. În afară de propriile cheltuieli de judecată, Parlamentul European suportă trei sferturi din cheltuielile de judecată ale reclamantei. Reclamanta suportă un sfert din cheltuielile sale de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură – Cheltuieli de judecată – Renunțare la judecată justificată prin conduita celeilalte părți

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 89 alin. (5)]

2.      Funcționari – Acțiune – Act cauzator de prejudicii – Noțiune – Decizie de constatare a capacității de muncă a funcționarului și prin care i se solicită reînceperea muncii – Admisibilitate

[Statutul funcționarilor, art. 59 alin. (4), art. 90 și 91]

1.      Astfel cum prevede articolul 89 alineatul (5) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, partea care renunță la judecată este obligată la plata cheltuielilor de judecată, la cererea celeilalte părți, formulată în cadrul observațiilor sale privind renunțarea. Cu toate acestea, la cererea părții care renunță la judecată, cheltuielile de judecată se suportă de către cealaltă parte în cazul în care conduita acesteia justifică acest lucru. În cazul unei acțiuni introduse de un funcționar împotriva unei decizii care nu îi recunoaște starea de invaliditate, instituția, care nu a răspuns la o reclamație prealabilă în termenul de patru luni pentru formularea unei decizii implicite de respingere și a adoptat o atitudine ambiguă cu privire la situația persoanei interesate ulterior introducerii acțiunii, trebuie considerată că a contribuit, prin comportamentul său, la nașterea litigiului și poate fi obligată la plata unei părți din cheltuielile de judecată ale funcționarului reclamant.

(a se vedea punctele 6-10)

2.      Atunci când o decizie a autorității împuternicite să facă numiri, rezultată din avizul Comisiei pentru invaliditate, cuprinde, pe lângă o estimare privind capacitatea de muncă a unui funcționar și care nu modifică, în sine, situația juridică anterioară a persoanei interesate, și obligația de a relua munca, aceasta constituie un act care lezează și pe care funcționarul îl poate contesta.

(a se vedea punctele 14, 17 și 19)