Language of document : ECLI:EU:F:2013:134

ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE


12 septembrie 2013


Cauza F‑78/13 R


Stéphane De Loecker

împotriva

Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE)

„Funcție publică – Agent temporar – Schimbare a repartizării – Procedura măsurilor provizorii – Cerere de suspendare a executării – Urgență –Inexistență”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 278 TFUE și 157 EA, precum și al articolului 279 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 160a, prin care domnul De Loecker solicită suspendarea, până la 15 noiembrie 2013, a executării deciziei din 15 iulie 2013 prin care autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) l‑a transferat în interesul serviciului din postul său din Bujumbura (Burundi) la un post în Bruxelles (Belgia), precum și suspendarea imediată a acestei decizii până la emiterea ordonanței care va pune capăt procedurii privind măsurile provizorii

Decizia:      Respingere cererea de măsuri provizorii formulată de domnul De Loecker. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Fumus boni iuris – Urgență – Caracter cumulativ – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]

2.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Sarcina probei – Prejudiciu moral care nu poate fi reparat mai bine în cadrul unei proceduri privind măsurile provizorii decât în cadrul unei proceduri principale – Lipsa urgenței

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]

3.      Procedură privind măsurile provizorii – Condiții de admisibilitate – Cerere introductivă – Cerințe de formă – Indicarea motivelor care justifică la prima vedere dispunerea măsurilor solicitate

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) lit. (d) și art.102 alin. (2) și (3)]

1.      Potrivit articolului 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cererile de măsuri provizorii trebuie să indice, între altele, împrejurările care determină urgența, precum și motivele de fapt și de drept care justifică la prima vedere dispunerea măsurilor provizorii solicitate.

Condițiile privind urgența și aparența temeiniciei cererii (fumus boni iuris) sunt cumulative, astfel încât o cerere de măsuri provizorii trebuie respinsă în cazul în care una dintre aceste condiții nu este îndeplinită. Judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii efectuează de asemenea, dacă este cazul, evaluarea comparativă a intereselor prezente în cauză.

(a se vedea punctele 17 și 18)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 3 iulie 2008, Plasa/Comisia, F‑52/08 R, punctul 21 și jurisprudența citată; 15 februarie 2011, de Pretis Cagnodo și Trampuz de Pretis Cagnodo/Comisia, F‑104/10 R, punctul 16

2.      Obiectivul procedurii privind măsurile provizorii nu îl constituie repararea unui prejudiciu, ci garantarea deplinei eficacități a hotărârii pe fond. În vederea realizării acestui din urmă obiectiv, este necesar ca măsurile solicitate să fie urgente, în sensul că, în vederea evitării unui prejudiciu grav și ireparabil produs intereselor reclamantului, este necesar ca acestea să fie pronunțate și să își producă efectele anterior pronunțării deciziei principale.

În plus, părții care solicită acordarea măsurilor provizorii îi revine sarcina de a dovedi că nu poate aștepta finalizarea procedurii principale decât cu riscul de a suferi un prejudiciu de această natură.

În consecință, cerința privind urgența nu este îndeplinită atunci când măsurile provizorii solicitate nu pot remedia prejudiciul moral invocat într‑o măsură mai mare decât o eventuală anulare a deciziei în litigiu la finalul procedurii principale.

(a se vedea punctele 20 și 25)

Trimitere la:

Curte: 25 martie 1999, Willeme/Comisia, C‑65/99 P(R), punctul 62

Tribunalul de Primă Instanță: 10 septembrie 1999, Elkaïm și Mazuel/Comisia, T‑173/99 R, punctul 25; 19 decembrie 2002, Esch‑Leonhardt și alții/BCE, T‑320/02 R, punctul 27; 25 noiembrie 2003, Clotuche/Comisia, T‑339/03 R, punctul 24

3.      Astfel, după cum rezultă din coroborarea articolului 35 alineatul (1) litera (d) cu articolul 102 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, o cerere de măsuri provizorii trebuie să permită prin ea însăși pârâtului să își pregătească observațiile și judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii să se pronunțe cu privire la cerere, dacă este cazul, fără alte informații de sprijin, elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta trebuind să reiasă chiar din textul cererii de măsuri provizorii.

(a se vedea punctul 32)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 27 aprilie 2010, Parlamentul European/U, T‑103/10 P(R), punctul 40 și jurisprudența citată