Language of document : ECLI:EU:F:2014:246

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a doua)

13 noiembrie 2014

Cauza F‑78/13

Stéphane De Loecker

împotriva

Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE)

„Funcție publică – Personalul SEAE – Agent temporar – Șef de delegație într‑o țară terță – Încetare anticipată a funcției de șef de delegație – Transfer la sediul SEAE – Dreptul la apărare – Interesul serviciului – Motivare”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din aceasta, prin care domnul De Loecker solicită, în esență, anularea deciziei din 15 iulie 2013 prin care autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă (denumită în continuare „AAIC”) din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) a dispus, în interesul serviciului, transferul din postul său de la Bujumbura (Burundi) într‑un post la Bruxelles (Belgia)

Decizia:      Respinge acțiunea. Domnul De Loecker suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Serviciul European de Acțiune Externă.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Agenți temporari – Principii – Dreptul la apărare – Domeniu de aplicare – Sarcina probei

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a)]

2.      Funcționari – Agenți temporari – Decizie care afectează situația administrativă a unui agent temporar – Raportul investigației administrative – Obligația administrației de a depune raportul în dosarul individual al persoanei interesate – Inexistență – Obligația de a transmite persoanei interesate întregul raport al investigației administrative – Inexistență

(Statutul funcționarilor, art. 26 și anexa IX; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 11 și 50a)

3.      Funcționari – Agenți temporari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului – Schimbarea repartizării în interesul serviciului – Puterea de apreciere a administrației – Limite – Interesul serviciului – Respectarea echivalenței posturilor – Control jurisdicțional – Limite

[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (e) și art. 10 alin. (1)]

4.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizare într‑un post de șef al unei delegații a Uniunii – Schimbarea repartizării la sediu în interesul serviciului – Notificarea plecării definitive a șefului unei delegații a Uniunii – Condiții

(art. 221 TFUE; Decizia 2010/427 a Consiliului, art. 5)

1.      Respectarea dreptului la apărare constituie un principiu fundamental al dreptului Uniunii. Nu se poate considera că a fost îndeplinită condiția respectării acestui drept, care constă în punerea persoanei interesate în măsură să își prezinte punctul de vedere înainte de adoptarea unei decizii, decât dacă funcționarul a fost în mod expres informat despre proiectul de decizie și a fost invitat să își prezinte observațiile. În această privință, dreptul recunoscut al persoanei interesate nu se rezumă la simpla posibilitate de a‑și manifesta, ca atare, opoziția față de schimbarea repartizării, ci implică posibilitatea de a prezenta observații de natură să influențeze conținutul deciziei preconizate.

Astfel, în cazul în care o decizie de schimbare a repartizării la sediu constituie o măsură care afectează un agent temporar al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), acestuia din urmă îi revine, în temeiul articolului 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, să asculte conform prevederilor legale persoana interesată înainte de adoptarea acestei decizii. În această privință, este sarcina serviciului menționat să probeze că persoana interesată a putut în mod util să își facă cunoscut punctul de vedere atât în privința unei eventuale decizii de schimbare imediată a repartizării la sediu, cât și a motivelor pe care se întemeiază această decizie.

(a se vedea punctele 33, 34 și 37)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea Marcuccio/Comisia, C‑59/06 P, EU:C:2007:756, punctele 57, 58 și 70

Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea Marcuccio/Comisia, T‑236/02, EU:T:2011:465, punctul 116

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Delcroix/SEAE, F‑11/13, EU:F:2014:91, punctul 35 și jurisprudența citată

2.      Din articolul 26 din statut, aplicabil agenților temporari în temeiul articolului 11 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, nu rezultă că administrația are obligația să includă în dosarul individual al unui funcționar, după comunicare, raportul unei investigații administrative întocmit în privința sa. Pe de altă parte, nici dispozițiile care reglementează investigațiile administrative, care figurează în anexa IX la statut, intitulată „Procedură disciplinară”, aplicabilă agenților temporari în temeiul articolului 50a din regimul menționat, nu prevăd obligația de a comunica totalitatea raportului de investigație persoanei interesate. Astfel, pe de o parte, potrivit articolului 1 alineatul (3) și articolului 2 alineatul (1) din anex IX la statut, decizia de a termina fără adoptarea unor măsuri o investigație administrativă poate fi inclusă în dosarul personal al persoanei interesate cu condiția ca acesta din urmă să solicite expres acest lucru. Pe de altă parte, articolul 2 alineatul (2) din anexa IX la statut prevede că administrația informează persoana interesată despre finalizarea investigației și că îi comunică numai concluziile din raportul de investigație. Această dispoziție prevede și că administrația trebuie să îi comunice, la cerere și cu condiția protecției intereselor legitime ale terților, toate documentele care sunt în raport direct cu afirmațiile formulate împotriva sa.

(a se vedea punctele 50 și 51)

3.      Instituțiile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere în raport cu organizarea serviciilor lor în funcție de misiunile care le sunt încredințate și în raport cu încadrarea personalului lor în vederea acestor misiuni, cu condiția totuși, pe de o parte, ca această încadrare să se facă în interesul serviciului și, pe de altă parte, ca echivalența posturilor să fie respectată. Ținând seama de întinderea puterii de apreciere a instituțiilor în raport cu evaluarea interesului serviciului, controlul Tribunalului privind respectarea condiției referitoare la interesul serviciului trebuie să se limiteze la problema dacă autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă a respectat anumite limite rezonabile și dacă aceasta nu și‑a folosit puterea de apreciere în mod vădit eronat. În această privință, atunci când dificultăți de relaționare interne cauzează tensiuni care prejudiciază buna funcționare a serviciului, acestea pot justifica, în interesul serviciului, transferul unui funcționar cu scopul de a pune capăt unei situații administrative devenite insuportabile. În plus, o astfel de schimbare a repartizării, decisă în interesul serviciului, nu necesită consimțământul funcționarului în cauză.

Mai mult, rolul funcțiilor diplomatice este de a preveni orice tensiune și de a le atenua pe cele care ar putea totuși apărea. De altfel, acestea necesită în mod imperativ încrederea interlocutorilor. Așadar, dacă această încredere este clătinată, pentru orice motiv, funcționarul implicat nu mai este în măsură să asigure astfel de funcții și, pentru ca reproșurile care i se aduc să nu se repercuteze asupra serviciului în cauză în ansamblul său, în interesul unei bune administrări, instituția adoptă în privința sa, în cel mai scurt termen posibil, o măsură de îndepărtare. Aceste măsuri își găsesc de asemenea aplicarea atunci când se constată neîndepliniri ale unor obligații în cadrul administrării serviciului de către șeful unui serviciu învestit cu misiuni diplomatice, în calitate de șef al delegației. Într‑adevăr, nu se poate nega că asemenea neîndepliniri ale unor obligații, dacă sunt dovedite, aduc atingere bunei funcționări a delegației.

Pe de altă parte, în cazul în care contractul de angajare al unui agent prevede sarcini care îi sunt atribuite și locul său de repartizare, această precizare nu are incidență asupra aplicării, în ceea ce privește angajarea agentului menționat, a dispozițiilor Regimului aplicabil celorlalți agenți. Astfel, în măsura în care acest regim se aplică agenților serviciilor diplomatice naționale angajați ca agenți temporari în temeiul articolului 2 litera (e) din regimul menționat, posibilitatea schimbării repartizării acestora este conținută implicit în contractul de angajare pe care l‑au semnat cu instituția și, întrucât cele două condiții menționate mai sus (schimbarea repartizării în interesul serviciului și respectarea echivalenței posturilor) sunt îndeplinite, o asemenea schimbare a repartizării nu poate constitui o încălcare a contractului respectiv.

(a se vedea punctele 59, 61-64, 96 și 97)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea Hecq/Comisia, C‑116/88 și C‑149/88, EU:C:1990:98, punctul 22, și Hotărârea Ojha/Comisia, C‑294/95 P, EU:C:1996:434, punctele 41 și 42

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Dejaiffe/OAPI, T‑223/99, EU:T:2000:292, punctul 53

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea de Albuquerque/Comisia, F‑55/06, EU:F:2007:15, punctul 55 și jurisprudența citată, și Hotărârea Plasa/Comisia, F‑52/08, EU:F:2009:54, punctul 77

4.      Din articolul 221 TFUE și din articolul 5 din Decizia 2010/427 a Consiliului privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) rezultă că delegațiile asigură reprezentarea diplomatică a Uniunii conform Convenției de la Viena cu privire la relațiile diplomatice din 18 aprilie 1961.

Articolul 10 alineatul (2) din convenția menționată prevede că plecarea definitivă a membrilor unei misiuni diplomatice trebuie să facă obiectul unei notificări prealabile doar în situațiile în care este posibil. În orice caz, articolul 10 alineatul (1) și articolul 19 alineatul (1) din această convenție prevăd numai că orice schimbare de personal diplomatic este notificată ministerului de externe din țara acreditară sau, dacă s‑a convenit în acest sens, unui alt minister, însă nu prevăd notificarea șefului de stat din țările acreditare în persoană și nici o întrevedere cu acesta.

(a se vedea punctele 103 și 104)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Delcroix/SEAE, EU:F:2014:91, punctul 25