Language of document : ECLI:EU:C:2021:929

Cauza C479/21 PPU

SN și SD

[cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court (Irlanda)]

 Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 noiembrie 2021

„Trimitere preliminară – Procedură preliminară de urgență – Articolul 50 TUE – Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice – Articolul 217 TFUE – Acordul comercial și de cooperare cu Regatul Unit – Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție – Cooperare judiciară în materie penală – Mandat european de arestare – Decizia cadru 2002/584/JAI – Menținerea prin acordul de retragere, cu titlu tranzitoriu, a regimului mandatului european de arestare în privința Regatului Unit – Aplicare în cazul unui mandat european de arestare a dispozițiilor referitoare la mecanismul de predare instituit prin Acordul comercial și de cooperare cu Regatul Unit – Regimuri obligatorii pentru Irlanda”

State membre – Retragere din Uniunea Europeană – Acordul de retragere a Regatului Unit și Acordul comercial și de cooperare cu Regatul Unit – Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție – Cooperare judiciară în materie penală – Menținerea prin acordul de retragere, cu titlu tranzitoriu, a regimului mandatului european de arestare în privința Regatului Unit – Aplicare în cazul unui mandat european de arestare a dispozițiilor referitoare la mecanismul de predare instituit prin Acordul comercial și de cooperare cu Regatul Unit – Caracter obligatoriu al acestor regimuri pentru Irlanda

[art. 50 TUE; art. 217 TFUE; Protocolul nr. 21 anexat la Tratatele UE și FUE; Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, art. 62 alin. (1) lit. (b) și art. 185 al patrulea paragraf; Acordul comercial și de cooperare UE și CEE  – Regatul Unit, art. 632]

(a se vedea punctele 43, 45-51 și 53-70 și dispozitivul)

Rezumat

Dispozițiile privind regimul mandatului european de arestare față de Regatul Unit prevăzute în acordul de retragere și privind noul mecanism de predare în Acordul comercial și cooperare între UE și acest stat terț sunt obligatorii pentru Irlanda

Includerea acestor dispoziții în acordurile menționate nu justifica adăugarea unui temei juridic referitor la spațiul de libertate, securitate și justiție în vederea încheierii acestora, astfel încât dispozițiile menționate nu impuneau, în temeiul Protocolului (nr. 21), ca Irlanda să fie în măsură să opteze să fie supusă sau nu acestora.

În septembrie 2020, SD a fost arestat în Irlanda în temeiul unui mandat european de arestare (MEA) emis de autoritățile judiciare din Regatul Unit în martie 2020, în vederea executării unei pedepse privative de libertate. SN a fost, la rândul său, arestat în Irlanda în februarie 2021, în temeiul unui MEA emis de aceleași autorități în octombrie 2020, în vederea inițierii urmăririi penale. De la arestarea lor, în așteptarea deciziei cu privire la predarea lor către autoritățile menționate, persoanele interesate sunt deținute în Irlanda. Întrucât High Court (Înalta Curte, Irlanda) a constatat că arestarea lor era legală și a refuzat să dispună punerea lor în libertate, persoanele interesate au declarat apel la Supreme Court (Curtea Supremă, Irlanda).

Potrivit acestei din urmă instanțe, legea irlandeză care transpune decizia‑cadru referitoare la MEA(1) are vocația de a se aplica în privința unei țări terțe în măsura în care există un acord în vigoare între țara menționată și Uniune în vederea predării persoanelor căutate. Totuși, pentru ca această legislație să se aplice, acordul în cauză, și anume, în speță, Acordul privind retragerea Regatului Unit din Uniune(2) și Acordul comercial și de cooperare dintre Uniune și acest stat terț(3), trebuie să fie obligatoriu pentru Irlanda. Or, această situație nu s‑ar putea regăsi în speță dat fiind că aceste acorduri cuprind măsuri referitoare la regimul mandatului european de arestare și, respectiv, la noul mecanism de predare între Uniune și Regatul Unit care țin de spațiul de libertate, securitate și justiție (denumit în continuare „SLSJ”) și care, în acest temei, nu sunt obligatorii, în principiu, pentru Irlanda potrivit Protocolului (nr. 21)(4). Or, atât cu ocazia retragerii Regatului Unit din Uniune, cât și cu ocazia încheierii ACC, Irlanda nu a recurs la posibilitatea, oferită de Protocolul (nr. 21) menționat, de a se supune dispozițiilor acestor acorduri referitoare la măsurile amintite(5).

În hotărârea sa, Curtea se pronunță în special cu privire la aspectul dacă temeiurile juridice ale Acordului de retragere și ale ACC, și anume articolul 50 alineatul (2) TUE (care prevede competența externă a Uniunii de a încheia un acord de retragere) și, respectiv, articolul 217 TFUE (care prevede încheierea unui acord de asociere), sunt în sine adecvate pentru a fundamenta includerea acestor măsuri în acordurile respective. Astfel, în caz contrar, ar fi necesar un temei juridic material referitor la domeniul SLSJ, care declanșează aplicabilitatea Protocolului (nr. 21) și care implică o inaplicabilitate de principiu a acelorași măsuri în privința Irlandei.

Aprecierea Curții

În cadrul procedurii preliminare de urgență, Curtea, reunită în Marea Cameră, statuează că sunt obligatorii pentru Irlanda dispozițiile Acordului de retragere care prevăd menținerea regimului MEA în privința Regatului Unit în perioada de tranziție și cea a ACC care prevede aplicarea regimului de predare instituit prin acest din urmă acord unor MEA emise înainte de sfârșitul perioadei de tranziție și care privesc persoane care nu au fost încă arestate înainte de sfârșitul perioadei menționate.

Examinând, în primul rând, alegerea articolul 50 TUE ca temei juridic pentru Acordul de retragere, Curtea arată că, pentru a putea atinge obiectivul care constă în a permite ca retragerea unui stat membru al Uniunii să se realizeze în mod ordonat, alineatul (2) al acestei dispoziții atribuie Uniunii numai competența de a încheia un acord de stabilire a condițiilor acestei retrageri. Acest acord are vocația de a soluționa, în toate domeniile care intră sub incidența tratatelor, toate chestiunile referitoare la retragere. Prin urmare, tocmai în temeiul acestei competențe Uniunea a putut încheia Acordul de retragere, care prevede printre altele că, cu excepția unei dispoziții contrare a acestui acord, dreptul Uniunii, inclusiv decizia‑cadru referitoare la MEA, este aplicabil Regatului Unit în perioada de tranziție.

Curtea precizează în plus că, întrucât nu se pot adăuga la articolul 50 alineatul (2) TUE temeiuri juridice care prevăd proceduri incompatibile cu procedura prevăzută la alineatele (2) și (4) ale acestuia, trebuie să se deducă de aici că numai articolul 50 TUE poate garanta, în Acordul de retragere, un tratament coerent al tuturor domeniilor care intră sub incidența tratatelor menționate, care să permită să se asigure că retragerea se efectuează în mod ordonat. Astfel, întrucât articolul 50 alineatul (2) TUE constituie unicul temei juridic adecvat pentru încheierea Acordului de retragere, Protocolul (nr. 21) nu își putea găsi aplicarea.

Examinând, în al doilea rând, alegerea articolului 217 TFUE ca temei juridic al ACC, Curtea arată că acordurile încheiate în temeiul acestei dispoziții pot conține norme privind toate domeniile care țin de competența Uniunii. Or, dat fiind că Uniunea dispune, în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (j) TFUE, de o competență partajată în ceea ce privește domeniul SLSJ, măsurile care intră în acest domeniu pot fi incluse într‑un acord de asociere precum ACC.

Întrucât mecanismul de predare instituit de ACC intră într‑adevăr în acest domeniu de competență, Curtea examinează în continuare dacă includerea unui astfel de mecanism într‑un acord de asociere impune de asemenea adăugarea unui temei juridic specific al Uniunii referitor la domeniul SLSJ(6). În această privință, având în vedere în special domeniul de aplicare extins al ACC, includerea în acest acord a unor dispoziții care intră sub incidența SLSJ se integrează în obiectivul general al acordului menționat, care este de a stabili baza pentru o relație amplă între Uniune și Regatul Unit. Întrucât mecanismul de predare instituit de ACC urmărește acest unic obiectiv, nu este necesar, astfel cum prevede jurisprudența referitoare la actele care urmăresc mai multe obiective, să i se adauge un alt temei juridic. În consecință, normele ACC referitoare la predare se puteau întemeia numai pe articolul 217 TFUE, fără ca dispozițiile Protocolului (nr. 21) să fie aplicabile.


1      Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 (JO 2009, L 81, p. 24).


2      Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO 2020, L 29, p. 7) (denumit în continuare „Acordul de retragere”).


3      Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte (JO 2021, L 149, p. 10) (denumit în continuare „ACC”).


4      Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatele UE și FUE (JO 2012, C 326, p. 295) [denumit în continuare „Protocolul (nr. 21)”]. Potrivit acestui protocol, Irlanda nu este ținută de măsurile care țin de SLSJ, cu excepția cazului în care și‑a manifestat intenția de a aplica una dintre ele.


5      În temeiul articolului 62 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 185 al patrulea paragraf din Acordul de retragere, regimul MEA prevăzut de decizia‑cadru referitoare la MEA este aplicabil în privința Regatului Unit în perioada de tranziție, și anume până la 31 decembrie 2020. Potrivit articolului 632 din ACC, dispozițiile referitoare la predare prevăzute de acest ACC sunt aplicabile MEA emis în conformitate cu decizia‑cadru referitoare la MEA înainte de sfârșitul perioadei de tranziție, atunci când persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării unui MEA înainte de sfârșitul aceleiași perioade.


6      Articolul 82 alineatul (1) al doilea paragraf litera (d) TFUE este citat.