Cauza T‑79/14

Secop GmbH

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Salvarea întreprinderilor aflate în dificultate – Ajutor sub forma unei garanții de stat – Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă – Lipsa deschiderii procedurii oficiale de investigare – Dificultăți serioase – Drepturi procedurale ale părților interesate”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 1 martie 2016

1.      Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Faza preliminară și faza în contradictoriu – Compatibilitatea unui ajutor cu piața internă – Dificultăți de apreciere – Obligația Comisiei de a iniția procedura în contradictoriu – Dificultăți serioase – Noțiune

[art. 108 alin. (2) și (3) TFUE]

2.      Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Putere de apreciere a Comisiei – Posibilitate de a adopta linii directoare – Control jurisdicțional – Limite

[art. 107 alin. (3) TFUE]

3.      Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața internă – Ajutoare pentru salvarea unei întreprinderi aflate în dificultate – Linii directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate – Obiective

[art. 107 alin.(3) lit. (c) TFUE; Comunicarea 2004/C 244/02 a Comisiei, punctul 12]

4.      Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața internă – Ajutoare pentru salvarea unei întreprinderi aflate în dificultate – Efecte limitate pe piața internă – Caracter urgent – Examinare de către Comisie potrivit unei proceduri simplificate

[art. 107 alin. (3) lit. (c )TFUE; Comunicarea 2004/C 244/02 a Comisiei, punctul 23]

5.      Ajutoare acordate de state – Proiecte de ajutoare – Examinare de către Comisie – Dreptul concurenților beneficiarului ajutorului de a participa la procedură în faza preliminară de examinare – Lipsă – Existența unui asemenea drept în materie de concentrări de întreprinderi – Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor cu piața internă fără deschiderea procedurii oficiale de investigare și fără audierea unui concurent care participă printre altele la o concentrare care se referă la beneficiarul ajutorului – Admisibilitate – Încălcarea principiului egalității de tratament – Lipsă

[art. 108 alin. (3) TFUE; Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 18 alin. (1); Regulamentul nr. 802/2004 al Comisiei, art. 11 lit. (b)]

6.      Ajutoare acordate de state – Examinarea plângerilor – Obligațiile Comisiei – Faza preliminară de examinare – Obligație de investigare a Comisiei – Întindere

[art. 107 alin. (1) și art. 108 alin. (3) TFUE]

7.      Ajutoare acordate de state – Proiecte de ajutoare – Notificare către Comisie – Decizie a Comisiei de a nu ridica obiecții – Informații obținute de Comisie în aplicarea Regulamentului privind concentrările – Utilizare ca mijloace de probă – Domeniu de aplicare – Luare în considerare pentru a justifica deschiderea unei proceduri potrivit unui alt temei juridic

[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 17 alin. (1)]

8.      Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Compatibilitatea unui ajutor cu piața internă – Putere de apreciere – Existența unei proceduri paralele de concentrări de întreprinderi – Obligație de coerență între dispozițiile tratatului referitoare la ajutoarele de stat și alte dispoziții ale tratatului

(art. 107 TFUE și 108 TFUE)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 22-27)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 29)

3.      Potrivit punctului 12 din Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, o întreprindere nou‑creată nu este eligibilă pentru ajutor de salvare sau de restructurare, chiar dacă poziția sa financiară inițială este precară. Acesta este cazul, de exemplu, atunci când o nouă întreprindere se formează ca urmare a lichidării unei întreprinderi anterioare sau atunci când aceasta doar preia activele întreprinderii respective. Scopul urmărit de acest punct este acela de a evita crearea de întreprinderi neviabile sau de activități deficitare care, încă de la crearea lor, ar fi dependente de ajutorul public.

În acest scop, precizarea făcută în a doua teză a punctului menționat vizează în special cazul cesiunii activelor unei persoane juridice preexistente către o altă persoană juridică, nou‑creată sau preexistentă. Astfel, entitatea economică în care activele dobândite au fost integrate recent este cea care ar putea, eventual, să fie calificată drept întreprindere nouă. În ceea ce privește persoana juridică care cesionează active, scopul unei asemenea operațiuni ar putea fi chiar salvarea acesteia. Astfel, în ipoteza unei cesiuni de active, nu entitatea constituită din activele economice păstrate de societatea cedentă este relevantă, în scopul calificării drept întreprindere nou‑creată, ci entitatea constituită din activitățile economice ale societății cesionare, în care au fost integrate activele cesionate. Este de altfel normal și rezonabil ca o întreprindere aflată în dificultate să cesioneze anumite active și să își concentreze activitatea asupra esenței acesteia, fie din punct de vedere geografic, fie sectorial, cu scopul de a îmbunătăți șansele unei redresări economice.

(a se vedea punctele 31, 32 și 36)

4.      Ajutoarele pentru salvarea întreprinderilor aflate în dificultate au efecte foarte limitate asupra pieței interne, atât prin limitarea măsurilor eligibile, și anume garanții de împrumuturi sau împrumuturi, cât și prin caracterul lor temporar și reversibil constând în încetarea garanției și în rambursarea împrumutului după maximum șase luni, sub rezerva prezentării, după acest termen, a unui plan de restructurare sau de lichidare, precum și prin limitarea lor doar la măsurile necesare pentru supraviețuirea temporară a întreprinderii în cauză. Aceste efecte limitate împreună cu caracterul urgent al ajutoarelor de salvare sunt cele care justifică examinarea de către Comisie în mod normal potrivit unei proceduri simplificate, conform punctului 30 din iniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, aceasta depunând eforturi pentru a adopta o decizie în termen de o lună, dacă ajutoarele îndeplinesc anumite criterii. Or, luarea în considerare a efectului cumulat al oricărui eventual ajutor anterior pretins ilegal ar face imposibilă respectarea acestui termen și nu ar fi, așadar, compatibilă cu caracterul urgent al acestei examinări și cu efectele limitate ale acestor ajutoare asupra concurenței.

În plus, o luare în considerare a altor ajutoare anterioare decât cele definite la punctul 23 din liniile directoare menționate – care fac deja obiectul unei decizii negative finale a Comisiei – ar obliga Comisia să efectueze, pe cale incidentală, o examinare a ajutoarelor anterioare menționate, a căror calificare drept ajutoare și drept ajutoare ilegale poate fi în litigiu între aceasta și statul membru în cauză și trebuie, dacă este cazul, să facă obiectul unei proceduri și al unei decizii distincte. Aceasta ar putea conduce în cele din urmă fie la a refuza un ajutor de salvare, în temeiul unei examinări superficiale a ajutoarelor anterioare, deși acestea s‑ar putea dovedi ulterior legale sau ar putea să nu constituie un ajutor, fie la întârzierea necorespunzătoare a deciziei privind ajutorul de salvare. În consecință, un asemenea mod de a proceda pare de asemenea incompatibil cu cerințele care decurg din principiul securității juridice.

(a se vedea punctele 52 și 53)

5.      În materie de ajutoare de stat, persoanele eventual afectate în interesele lor de acordarea unui ajutor, în special întreprinderile concurente, nu au niciun drept să participe la procedură în cadrul fazei preliminare de examinare. În schimb, în materie de concentrări, celelalte părți interesate, în sensul articolului 11 litera (b) din Regulamentul nr. 802/2004 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, dispun de un drept de a‑și face cunoscute opiniile în orice etapă a procedurii, inclusiv în etapa preliminară.

În cazul vânzării totalității activelor unei filiale, societatea‑mamă a acesteia trebuie să fie asimilată vânzătorului activelor menționate și are, așadar, calitatea de parte în proiectul de concentrare. Or, spre deosebire de concurenți, potrivit articolului 18 alineatul (1) teza finală din Regulamentul nr. 139/2004, părțile interesate au dreptul de a‑și face cunoscute opiniile în orice etapă a procedurii, inclusiv în etapa preliminară. În consecință, situația unei părți interesate, în cadrul fazei preliminare de examinare în materie de ajutoare de stat, și cea a unei alte părți interesate, în sensul articolului 11 litera (b) din Regulamentul nr. 802/2004, în cadrul procedurii în materie de concentrări, nu pot fi considerate identice. În consecință, faptul că Comisia s‑a abținut, înainte de adoptarea unei decizii prin care se constată compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața internă, să dea întreprinderii dobânditoare a acestor active, care are în același timp calitatea de concurent al respectivei întreprinderi‑mamă beneficiare a ajutorului și, prin urmare, de parte interesată de ajutorul menționat, ocazia de a‑și susține punctul de vedere nu constituie o încălcare a principiului egalității de tratament.

(a se vedea punctele 63, 64 și 67)

6.      În cadrul procedurii preliminare de examinare, Comisia poate, în principiu, să se limiteze la elementele furnizate de statul membru și aceasta nu este obligată să procedeze din proprie inițiativă la investigarea tuturor circumstanțelor în cazul în care informațiile furnizate de statul membru autor al notificării îi permit să dobândească convingerea, la finalul unei prime examinări, că măsura în cauză nu constituie un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE sau, în cazul în care aceasta este calificată drept ajutor, este compatibilă cu piața internă.

(a se vedea punctul 76)

7.      Faptul că informațiile dobândite în aplicarea Regulamentului nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi nu pot fi direct utilizate ca mijloace de probă într‑o procedură care nu este reglementată de acest regulament nu se opune ca acestea să constituie totuși indicii care pot, dacă este cazul, să fie luate în considerare pentru a justifica inițierea unei proceduri potrivit unui alt temei legal.

În această privință, Comisia are cel puțin dreptul, în cadrul procedurii în materie de ajutoare de stat, să solicite prezentarea unor informații sau a unor documente de care a luat cunoștință în cadrul procedurii în materie de concentrări, dacă aceste informații sau documente sunt relevante în vederea examinării ajutoarelor în cauză.

(a se vedea punctele 82 și 83)

8.      Comisia trebuie, în principiu, să evite incoerențele care pot surveni în punerea în aplicare a diferitor dispoziții ale dreptului Uniunii. Această obligație a Comisiei de a respecta coerența dintre dispozițiile tratatului privind ajutoarele de stat și alte dispoziții ale tratatului se impune mai ales în ipoteza în care aceste alte dispoziții vizează de asemenea obiectivul unei concurențe nedenaturate în cadrul pieței comune. Prin urmare, la adoptarea unei decizii în privința compatibilității unui ajutor cu piața comună, Comisia nu ar trebui să ignore riscul unui prejudiciu adus concurenței pe piața comună de către operatorii economici particulari.

Prin urmare, la adoptarea unei decizii în privința compatibilității unui ajutor de stat, Comisia nu poate ignora consecințele unei concentrări pe care o examinează în cadrul unei alte proceduri, în măsura în care condițiile acestei concentrări pot să influențeze aprecierea afectării concurenței de natură să fie provocată de ajutorul în cauză.

(a se vedea punctele 85 și 86)