Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Lituania) la 28 iunie 2021 – D.V./M.A.

(Cauza C-395/21)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas

Părțile din procedura principală

Reclamant: D.V.

Pârât: M.A.

Întrebările preliminare

1.    Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/131 trebuie interpretat în sensul că expresia „[obiectul] contractului“ acoperă o clauză – care nu a fost negociată în mod individual și este inclusă într-un contract de prestare a unor servicii juridice încheiat între un întreprinzător (avocat) și un consumator – care stabilește costul și modul în care este calculat acesta?

2.    Referirea făcută în articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 la caracterul clar și inteligibil al unei clauze contractuale trebuie interpretată în sensul că este suficient să se specifice în clauza contractuală privind costul (care stabilește costul serviciilor furnizate efectiv pe baza unui tarif orar) cuantumul onorariului orar datorat avocatului?

3.    În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare: cerința transparenței trebuie interpretată în sensul că include obligația avocatului de a indica în contract costul serviciilor pentru care tarifele concrete pot fi stabilite în mod clar și detaliate în avans, sau este necesar să se indice de asemenea costul orientativ al serviciilor (un buget preliminar pentru serviciile juridice furnizate) dacă la momentul încheierii contractului sunt imposibil de prevăzut numărul (sau durata) acțiunilor concrete și onorariul aferent acestora, precum și eventualele riscuri care determină creșterea sau scăderea costului? Pentru a aprecia dacă clauza contractuală privind costul îndeplinește cerința legată transparenței este relevant aspectul dacă informațiile referitoare la costul serviciilor juridice și modul în care acesta este calculat sunt furnizate consumatorului prin orice mijloace corespunzătoare sau sunt prevăzute chiar în contractul de prestări servicii juridice? Lipsa informării în relațiile precontractuale poate fi compensată prin furnizarea informațiilor în cursul executării contractului? Aprecierea conformității clauzei contractuale cu cerința transparenței este afectată în cazul în care costul final al serviciilor juridice furnizate devine clar numai după încetarea furnizării lor? Atunci când se apreciază conformitatea clauzei contractuale privind costul cu cerința legată transparenței, este relevant că în contract nu se stipulează prezentarea periodică de către avocat a unor rapoarte referitoare la serviciile furnizate sau a unor facturi către consumator, ceea ce ar permite acestuia să decidă în timp util asupra refuzului serviciilor juridice sau a modificării prețului contractului?

4.    În cazul în care instanța națională decide că de fapt clauza care stabilește costul serviciilor furnizate efectiv pe baza unui tarif orar nu este exprimată în mod clar și inteligibil după cum impune articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, ea trebuie să examineze dacă această clauză este abuzivă în sensul articolului 3 alineatul (1) din directiva respectivă (altfel spus, la examinarea eventualului caracter abuziv al clauzei contractuale este necesar să stabilească dacă această clauză provoacă un „dezechilibru semnificativ” între drepturile și obligațiile părților contractului în detrimentul consumatorului) sau, ținând seama totuși de aspectul că această clauză stabilește informații esențiale în cadrul contractului, simpla lipsă de transparență a clauzei privind costul este suficientă pentru a se constata caracterul său abuziv?

5.    Faptul că un contract de prestări servicii juridice nu creează obligații pentru consumator, după cum prevede articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13, în cazul în care clauza contractuală privind costul a fost declarată abuzivă, implică necesitatea repunerii consumatorului în situația în care s-ar fi aflat în lipsa clauzei al cărei caracter abuziv a fost constatat? Repunerea în situația respectivă implică inexistența obligației consumatorului de a plăti serviciile deja furnizate?

6.    Dacă natura unui contract de prestări servicii cu titlu oneros presupune imposibilitatea repunerii consumatorului în situația în care s-ar fi aflat în lipsa clauzei declarate abuzive (serviciile fiind deja prestate), stabilirea remunerației pentru serviciile furnizate de avocat ar fi contrară obiectivului articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13? În cazul unui răspuns negativ la această întrebare, echilibrul real prin care se restabilește egalitatea între părțile contractului ar fi realizat: (i) dacă avocatul ar primi pentru serviciile furnizate tariful orar prevăzut în contract; (ii) dacă avocatul ar primi costul minim al serviciilor juridice (de exemplu, cel indicat într-un act normativ național, și anume recomandările privind cuantumul maxim al onorariului pentru asistența furnizată de un avocat); (iii) dacă avocatul ar primi o sumă rezonabilă pentru serviciile respective stabilită în instanță ținând seama de complexitatea cauzei, de calificările și de experiența avocatului, de situația financiară a clientului și de alte împrejurări relevante?

____________

1 Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993 L 95, p. 29, Ediție specială 15/vol. 2, p. 273).