ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

4 decembrie 2012

Cauza T‑78/11 P

Erika Lenz

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcţie publică – Funcționari –Securitate socială – Suportarea cheltuielilor aferente îngrijirilor acordate de un «Heilpraktiker» – Obligația de motivare – Denaturarea elementelor de fapt”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 14 decembrie 2010, Lenz/Comisia (F‑80/09), prin care se solicită anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Doamna Erika Lenz suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

1.      Recurs – Motive – Motiv invocat pentru prima oară în cadrul recursului – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2), art. 139 alin. (2) și art. 144]

2.      Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor – Inadmisibilitate – Controlul exercitat de Tribunal cu privire la aprecierea elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

[art. 257 TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1)]

3.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere sumară a motivelor invocate

[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 138 alin. (1) lit. (c)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 30)

Trimitere la:

Tribunal 16 decembrie 2010, Lebedef/Comisia, T‑364/09 P, punctul 56 și jurisprudența citată

2.      În temeiul articolului 257 TFUE și al articolului 11 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, recursul formulat în fața Tribunalului se limitează la chestiuni de drept. Prima instanță este singura competentă, pe de o parte, să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile aflate la dosar, și, pe de altă parte, să aprecieze aceste fapte. Aprecierea acestor fapte de către prima instanță nu constituie, așadar, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă care i‑au fost prezentate, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Tribunalului. O astfel de denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile dosarului, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor.

Pe de altă parte, numai Tribunalul Funcției Publice este competent să se pronunțe asupra eventualei necesități de a completa informațiile de care dispune în legătură cu cauzele cu care este sesizat. Caracterul probant al înscrisurilor administrate în procedură sau lipsa acestuia ține de aprecierea sa suverană asupra faptelor, care nu poate face obiectul controlului Tribunalului în cadrul recursului, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă prezentate Tribunalului Funcției Publice sau a celui în care inexactitatea materială a constatărilor efectuate de acesta din urmă reiese din înscrisurile depuse la dosar.

(a se vedea punctele 35 și 39)

Trimitere la:

Curte 10 iulie 2001, Ismeri Europa/Curtea de Conturi, C‑315/99 P, Rec., p. I‑5281, punctul 19 și jurisprudența citată

Tribunal 21 iunie 2011, Rosenbaum/Comisia și Consiliul, T‑452/09 P, punctul 41; Tribunal 15 mai 2012, Nijs/Curtea de Conturi, T‑184/11 P, punctul 29 și jurisprudența citată

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 48)

Trimitere la:

Tribunal 15 septembrie 2010, Marcuccio/Comisia, T‑157/09 P, punctul 27