Language of document : ECLI:EU:T:2019:763

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)

24 octombrie 2019(*)

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Happy Moreno choco – Mărci naționale figurative anterioare MORENO – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Substituirea listei de produse acoperite de mărci naționale figurative anterioare – Rectificarea deciziei camerei de recurs – Articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 – Temei juridic – Practică decizională anterioară – Securitate juridică – Încredere legitimă”

În cauza T‑498/18,

ZPC Flis sp.j., cu sediul în Radziejowice (Polonia), reprezentată de M. Kondrat, avocat,

reclamantă,

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentată de K. Kompari și de H. O’Neill, în calitate de agenți,

pârât,

cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului, fiind

Aldi Einkauf GmbH & Co. OHG, cu sediul în Essen (Germania), reprezentată de N. Lützenrath, de U. Rademacher, de C. Fürsen și de M. Minkner, avocați,

având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 31 mai 2018 (cauza R 1464/2017-1) privind o procedură de opoziție între Aldi Einkauf și ZPC Flis,

TRIBUNALUL (Camera a opta),

compus din domnii A. M. Collins, președinte, R. Barents și J. Passer (raportor), judecători,

grefier: doamna R. Ūkelytė, administrator,

având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 20 august 2018,

având în vedere memoriul în răspuns al EUIPO depus la grefa Tribunalului la 30 noiembrie 2018,

având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 22 noiembrie 2018,

având în vedere cererea de prezentare de documente adresată EUIPO de Tribunal la 5 februarie 2019,

având în vedere întrebarea scrisă adresată de Tribunal părților și răspunsurile lor la această întrebare depuse la grefa Tribunalului la 20 februarie 2019,

în urma ședinței din 4 iulie 2019,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        La 22 ianuarie 2016, reclamanta, ZPC Flis sp.j., a depus o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)].

2        Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ reprodus în continuare:

Image not found

3        Produsele și serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasele 30 și 35 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și cu modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:

–        clasa 30: „Dulciuri, bomboane, vafe, rulouri de napolitane, torturi”;

–        clasa 35: „Vânzare cu amănuntul sau cu ridicata de dulciuri, de biscuiți mici de diferite forme, de vafe, de napolitane rulou, vânzare cu ridicata și cu amănuntul de dulciuri, de biscuiți mici de diferite forme, de vafe, de napolitane rulou pe internet;”

4        Cererea de marcă a fost publicată în Buletinul mărcilor Uniunii Europene nr. 59/2016 din 30 martie 2016.

5        La 23 iunie 2016, intervenienta, Aldi Einkauf GmbH & Co. OHG, a formulat o opoziție, în temeiul articolului 41 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 46 din Regulamentul 2017/1001), la înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele menționate la punctul 3 de mai sus.

6        Opoziția se întemeia pe mărci germane figurative anterioare înregistrate inițial pentru produsele „cafea, înlocuitori de cafea; produse din cafea; băuturi pe bază de cafea; ceai, cacao; produse din cacao; băuturi pe bază de cacao; băuturi pe bază de ciocolată; toate produsele citate anterior și sub formă de amestec”, care fac parte din clasa 30 (denumită în continuare „lista inițială a produselor”). În urma unei decizii de anulare în parte din 29 septembrie 2008 a Deutsches Patent- und Markenamt (Oficiul german pentru brevete și mărci, Germania), înregistrarea mărcilor germane figurative anterioare a fost limitată la produsele „cafea, produse și băuturi pe bază de cafea care conțin cafea; pudră pentru prepararea de băuturi pe bază de cafea”, care fac parte din clasa 30 (denumită în continuare „lista modificată a produselor”). Aceste mărci anterioare sunt următoarele:

–        marca germană figurativă anterioară depusă la 17 ianuarie 2007 și înregistrată la 29 martie 2007 cu numărul 30702839, astfel cum este reprodusă în continuare:

Image not found

–        marca germană figurativă anterioară depusă la 17 ianuarie 2007 și înregistrată la 29 martie 2007 cu numărul 30702840, astfel cum este reprodusă în continuare:

Image not found

7        Motivul invocat în susținerea opoziției era cel menționat la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001].

8        Prin decizia din 10 mai 2017, divizia de opoziție a respins opoziția, întemeindu‑și decizia pe lista modificată a produselor vizate de mărcile anterioare.

9        La 6 iulie 2017, intervenienta a introdus o cale de atac la EUIPO, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenite articolele 66-71 din Regulamentul 2017/1001), împotriva deciziei diviziei de opoziție.

10      Prin Decizia din 31 mai 2018 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera întâi de recurs a EUIPO a anulat în parte decizia diviziei de opoziție.

11      În această privință, camera de recurs a apreciat că teritoriul relevant era Germania și că publicul relevant corespundea publicului larg relativ bine informat și suficient de atent și de avizat cu un nivel de atenție mediu.

12      În ceea ce privește compararea produselor și serviciilor în cauză, camera de recurs a considerat că „dulciuri[le], bomboane[le], vafe[le], rulouri[le] de napolitane, torturi[le]”, care fac parte din clasa 30 și sunt vizate de marca solicitată, și produsele care fac parte din lista inițială a produselor vizate de mărcile anterioare erau identice sau similare. Camera de recurs a apreciat de asemenea în esență că serviciile vizate de marca solicitată erau similare produselor care fac parte din lista inițială vizate de mărcile anterioare, cu excepția serviciilor de „vânzare cu amănuntul sau cu ridicata de biscuiți mici de diferite forme, vânzare cu ridicata și cu amănuntul de biscuiți mici de diferite forme pe internet”, care sunt diferite.

13      În ceea ce privește compararea semnelor în conflict, camera de recurs a apreciat în esență că elementul distinctiv al semnelor respective era termenul comun „moreno” și că acestea erau similare pe plan vizual și foarte similare, chiar identice, pe plan fonetic, planul conceptual neavând niciun rol în compararea semnelor în conflict.

14      În consecință, camera de recurs a decis că exista un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 pentru toate produsele și serviciile, cu excepția serviciilor din clasa 35 care corespund următoarei descrieri: „Vânzare cu amănuntul sau cu ridicata de biscuiți mici de diferite forme, vânzare cu ridicata și cu amănuntul de biscuiți mici de diferite forme pe internet”.

15      La 15 noiembrie 2018, camera de recurs a adoptat o decizie intitulată „corrigendum”, în temeiul articolului 102 din Regulamentul 2017/1001, notificată la 11 decembrie 2018 (denumit în continuare „corrigendumul din 15 noiembrie 2018”). Aceasta a efectuat astfel înlocuirea listei inițiale de produse cu lista modificată a produselor vizate de mărcile anterioare.

16      Punctul 1 din dispozitivul deciziei atacate nu a fost modificat prin corrigendumul din 15 noiembrie 2018.

 Concluziile părților

17      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre reexaminare la EUIPO;

–        sau modificarea deciziei atacate „declarând că nu există motive relative de refuz pentru înregistrarea mărcii [solicitate] pentru toate produsele și serviciile din clasele 30 și 35 și că marca trebuie să fie înregistrată”;

–        „în ceea ce privește cheltuielile de judecată, pronunțarea în favoarea [sa]”.

18      EUIPO solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

19      Intervenienta solicită Tribunalului:

–        declararea inadmisibilității acțiunii;

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

20      În susținerea acțiunii formulate, reclamanta arată că corrigendumul din 15 noiembrie 2018 a fost adoptat în afara domeniului de aplicare al articolului 102 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 și invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. În acest cadru, reclamanta pretinde că a existat o încălcare a principiului protecției încrederii legitime și a principiului securității juridice.

 Cu privire la admisibilitatea acțiunii

21      Intervenienta invocă inadmisibilitatea acțiunii, fără a invoca excepția de inadmisibilitate în temeiul articolului 130 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, pentru motivul că concluziile reclamantei sunt contrare principiului potrivit căruia acestea trebuie să fie „clare și lipsite de ambiguitate”. În opinia sa, ar fi imposibil să se stabilească, în speță, care este cererea reclamantei.

22      În speță, trebuie să se constate că acțiunea îndeplinește cerințele de claritate și de precizie impuse de articolul 177 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură, având în vedere că este perfect inteligibil că reclamanta solicită anularea deciziei atacate și, dacă este cazul, modificarea deciziei menționate.

23      Prin urmare, acțiunea trebuie declarată admisibilă.

 Cu privire la admisibilitatea anexelor A.3-A.27 la cererea introductivă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului

24      EUIPO susține că elementele de probă furnizate de reclamantă referitoare la utilizarea termenului „moreno” pe piață sunt inadmisibile, întrucât sunt noi, în măsura în care elementele menționate nu erau la dispoziția camerei de recurs atunci când a adoptat decizia atacată.

25      Intervenienta invocă în mod expres o cauză de inadmisibilitate prin faptul că reclamanta ar fi prezentat documentele cuprinse în anexele A.3-A.27 la cererea introductivă pentru prima dată în fața Tribunalului.

26      Potrivit unei jurisprudențe constante, acțiunea în fața Tribunalului are în vedere controlul legalității deciziilor camerelor de recurs ale EUIPO în sensul articolului 65 din Regulamentul nr. 207/2009, astfel încât funcția Tribunalului nu este de a reexamina împrejurările de fapt în lumina documentelor prezentate pentru prima dată în fața sa [Hotărârea din 12 martie 2014, Tubes Radiatori/OAPI – Antrax It (Radiateur), T‑315/12, nepublicată, EU:T:2014:115, punctul 27; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 24 noiembrie 2005, Sadas/OAPI – LTJ Diffusion (ARTHUR ET FELICIE), T‑346/04, EU:T:2005:420, punctul 19 și jurisprudența citată].

27      În speță, reclamanta a furnizat pagini imprimate extrase din mai multe baze de date cum ar fi cea a EUIPO (anexele A.3, A.11 și A.21-A.24), cea a Oficiului de brevete și mărci german (anexele A.4 și A.5), cea a Lietuvos Respublikos valstybinis patentų biuras (Oficiul național de brevete din Republica Lituania, Lituania) (anexa A.19) și cea a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) (anexele A.6, A.16-A.18, A.20 și A.25-A.27), pagini imprimate din dicționare online (anexele A.7-A.9), o imagine imprimată a unei pagini a enciclopediei online Wikipedia (anexa A.10), precum și pagini imprimate de pe site‑uri internet (anexele A.12-A.15).

28      Or, trebuie să se constate că din înscrisurile la dosar nu reiese nicidecum că reclamanta a prezentat elementele menționate mai sus în cadrul procedurii în fața organelor EUIPO pentru a stabili existența unui risc de confuzie, astfel încât acestea au fost prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului și, în consecință, trebuie să fie declarate inadmisibile, cu excepția celor care figurează în anexele A.3-A.6.

29      Astfel, deși documentele incluse în anexele A.3-A.6 constituie elemente noi, nu se poate reproșa totuși reclamantei că a prezentat extrase din bazele de date ale EUIPO (anexa A.3), ale Oficiului german pentru brevete și mărci (anexele A.4 și A.5) și ale OMPI (anexa A.6) pentru a susține că decizia atacată era afectată de o eroare în cadrul comparării produselor și serviciilor, precum și a riscului de confuzie în raport cu lista de produse pentru care mărcile anterioare erau înregistrate, eroare care nu putea fi detectată înainte de adoptarea deciziei atacate.

30      Rezultă că anexele A.3-A.6 la cererea introductivă trebuie declarate admisibile.

 Cu privire la substituirea listei produselor în decizia atacată și la corrigendumul din 15 noiembrie 2018

31      Reclamanta susține în esență că camera de recurs menționează lista inițială a produselor vizate de mărcile anterioare, în timp ce lista modificată a produselor apare în extrasele din bazele de date ale OMPI și ale Oficiului german pentru brevete și mărci, ceea ce constituie astfel, în opinia sa, o încălcare a dispozițiilor Regulamentului nr. 207/2009. În răspunsul din 20 februarie 2019 la întrebarea adresată de Tribunal, reclamanta susține că camera de recurs nu se putea întemeia pe articolul 102 din Regulamentul 2017/1001 pentru a adopta corrigendumul din 15 noiembrie 2018. Reclamanta arată că înlocuirea listei produselor nu poate fi considerată o eroare sau o omisiune vădită, că afectează exactitatea analizei camerei de recurs, că are un impact asupra motivării, precum și asupra temeiniciei deciziei atacate și că a fost adoptată în afara domeniului de aplicare al articolului 102 din Regulamentul 2017/1001.

32      EUIPO recunoaște că a ținut seama de lista inițială a produselor, iar nu de cea a produselor pentru care au fost înregistrate mărcile anterioare, după limitare. Totuși, EUIPO arată că această eroare materială, rectificată prin corrigendumul din 15 noiembrie 2018, nu are niciun efect asupra raționamentului urmat și nici asupra concluziilor camerei de recurs, din moment ce „produsele din cafea” sunt incluse în mod identic în lista inițială a produselor vizate de mărcile anterioare și în lista modificată a produselor.

33      Intervenienta admite, în răspunsul său la măsura de organizare a procedurii, că lista inițială a produselor și cea modificată a produselor sunt diferite. În aceste condiții, intervenienta susține că eroarea respectivă nu afectează raționamentul și nici concluzia camerei de recurs.

34      Articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 prevede că EUIPO rectifică toate erorile lingvistice sau greșelile de transcriere și omisiunile manifeste survenite în deciziile sale sau erorile tehnice care îi sunt imputabile, produse la înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene sau la publicarea înregistrării, din proprie inițiativă sau la cererea unei părți.

35      În speță, trebuie să se arate că motivele referitoare la delimitarea teritoriului, la determinarea publicului relevant, precum și cele care se raportează la compararea semnelor nu au fost modificate în niciun fel prin corrigendumul din 15 noiembrie 2018.

36      Astfel, numai referirea la limitarea listei produselor vizate de mărcile anterioare a fost introdusă, la punctul 3 din decizia atacată, prin corrigendumul din 15 noiembrie 2018 și numai menționarea produselor care corespund efectiv listei modificate a produselor a fost înlocuită prin corrigendumul menționat, în cadrul comparării produselor și serviciilor, la punctele 18, 19 și 25 din decizia atacată, precum și, în cadrul riscului de confuzie, la punctul 40 din decizia menționată.

37      Trebuie să se constate că, în primul rând, înlocuirea listei produselor care fac parte din clasa 30 și care sunt vizate de mărcile anterioare nu poate fi calificată nici drept eroare lingvistică, nici drept greșeală de transcriere, din moment ce, pentru aceasta din urmă, camera de recurs a examinat identitatea sau similitudinea produselor în cauză în raport cu lista inițială a produselor vizate de mărcile anterioare. În plus, corrigendumul din 15 noiembrie 2018 nu a cenzurat decizia atacată cu privire la toate mențiunile referitoare la lista inițială a produselor. Acest lucru este demonstrat de trimiterea la produse precum ceaiul, efectuată la punctul 20 din decizia atacată, atunci când camera de recurs enunță că ceaiul infuzat poate intra în prepararea produselor vizate de marca solicitată, precum și trimiterea la anexele 7 și 8 care privesc ciocolata și referitoare la probele pe care reclamanta le‑a prezentat pentru a demonstra existența unei identități sau a unei similitudini între produsele și serviciile în cauză.

38      În al doilea rând și contrar celor susținute de EUIPO și de intervenientă în ședință, eroarea care a condus la substituirea listei produselor vizate de mărcile anterioare nu corespunde nici unei omisiuni vădite, din moment ce camera de recurs a examinat identitatea sau similitudinea produselor în cauză în raport cu ansamblul produselor care compuneau textul listei inițiale de produse, cum ar fi ceaiul (a se vedea punctul 37 de mai sus).

39      În al treilea rând, calificarea drept eroare tehnică ce ar justifica recurgerea la articolul 102 din Regulamentul 2017/1001 trebuie de asemenea respinsă, în măsura în care, în speță, eroarea nu privește înregistrarea sau publicarea unei mărci a Uniunii Europene, ci o luare în considerare incorectă a listei produselor pentru care mărcile anterioare au fost efectiv înregistrate în cadrul aprecierii riscului de confuzie.

40      Rezultă că corrigendumul din 15 noiembrie 2018 a fost adoptat în afara cazurilor prevăzute la articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001, în care camerele de recurs pot să își rectifice deciziile. Acesta era astfel lipsit de orice temei juridic [a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 noiembrie 2011, mPAY24/OAPI – Ultra (MPAY24), T‑275/10, nepublicată, EU:T:2011:683, punctul 25].

41      Având în vedere aceste constatări, trebuie să se examineze legalitatea deciziei atacate, fără a ține seama de modificările care au fost aduse acesteia prin corrigendumul din 15 noiembrie 2018.

42      În ceea ce privește argumentul invocat de EUIPO în ședință, potrivit căruia, chiar presupunând că camera de recurs a săvârșit o eroare în decizia atacată, ea nu poate determina anularea deciziei respective, întrucât aceasta nu a avut nicio influență asupra rezultatului [a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 iunie 2015, Giovanni Cosmetics/OAPI – Vasconcelos & Gonçalves (GIOVANNI GALLI), T‑559/13, EU:T:2015:353, punctul 135 și jurisprudența citată], trebuie respins pentru motivele care urmează.

43      Astfel, cafeaua și băuturile pe bază de cafea sunt comune celor două liste de produse într‑o formulare identică, iar produsele din cafea sunt comune respectivelor liste într‑o formulare analogă, astfel încât raționamentul urmat, aprecierea efectuată și concluzia cu privire la produsele respective în decizia atacată sunt de asemenea identice. În ceea ce privește în mod specific „pudra pentru prepararea de băuturi pe bază de cacao” care apare în lista modificată a produselor, trebuie să se admită că aceasta reunește o parte dintre produsele referitoare la „băuturile pe bază de cacao” și la cacaua instant (subînțeles pentru băuturi).

44      Rezultă că lista modificată a produselor este mai restrânsă și este inclusă în întregime în lista inițială a produselor care apar în decizia atacată.

45      Întrucât camera de recurs și‑a întemeiat aprecierea pe toate produsele care fac parte din lista inițială, aceasta s‑a pronunțat ultra petita prin luarea în considerare în cadrul analizei sale a riscului de confuzie a altor produse decât cele pentru care au fost înregistrate mărcile anterioare, și anume „înlocuitori de cafea; ceai, cacao; produse din cacao; băuturi pe bază de ciocolată; toate produsele citate anterior și sub formă de amestec”, excepție făcând cacaua în ceea ce le privește pe acestea din urmă.

46      Rezultă că decizia atacată trebuie anulată în măsura în care prin aceasta se constată existența unui risc de confuzie pentru alte produse decât cele pentru care au fost înregistrate mărcile anterioare.

47      Pe de altă parte, este necesar să se examineze motivul invocat de reclamantă, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, numai în raport cu produsele pentru care mărcile anterioare au fost efectiv înregistrate.

 Cu privire la motivul întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

48      Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau a asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau a asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară. Pe de altă parte, în temeiul articolului 8 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, „mărci anterioare” înseamnă mărci înregistrate într‑un stat membru a căror dată de depunere este anterioară cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene.

49      Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie un risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și a produselor sau serviciilor în discuție, și ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, EU:T:2003:199, punctele 30-33 și jurisprudența citată].

50      Trebuie să se constate că reclamanta nu repune în discuție aprecierile camerei de recurs menționate la punctul 11 de mai sus, referitoare la delimitarea teritoriului care trebuie luat în considerare, precum și la definirea publicului relevant.

 Cu privire la compararea produselor și serviciilor în cauză

51      Reclamanta susține că camera de recurs a omis să ia în considerare toți factorii pertinenți în examinarea comparării produselor și că, în consecință, aceasta a constatat în mod eronat o identitate sau o similitudine între produsele care fac parte din clasa 30. Ea susține că produsele sunt diferite prin faptul că, pe de o parte, cele vizate de marca solicitată sunt destinate a fi mâncate, în timp ce cele vizate de mărcile anterioare sunt destinate a fi băute și, pe de altă parte, vafele, produsele de patiserie și dulciurile pot conține mai multe ingrediente, dintre care cacaua sau cafeaua nu reprezintă ingredientul principal. În opinia sa, camera de recurs nu ar fi ținut seama de motivele deciziei diviziei de opoziție care indică, printre altele, diferențe de natură și de destinație a produselor. Pe de altă parte, aceasta arată că produsele în cauză sunt diferite, întrucât faptul de a adăuga cacao sau o aromă pe bază de cacao sau de cafea la produse finite precum vafe, dulciuri sau produse de patiserie nu implică în mod automat că produsele respective ar fi comercializate sub marca solicitată. O asemenea presupunere ar depăși domeniul de aplicare al articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. În sfârșit, aceasta adaugă că produsele în cauză sunt produse alimentare complet diferite care nu se află în imediata apropiere, în special în raioanele supermarketurilor, și că produsele și serviciile sunt susceptibile fie să împartă aceleași canale de distribuție, fie să utilizeze canale de distribuție diferite.

52      EUIPO și intervenienta contestă aceste argumente.

53      Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru a aprecia similitudinea dintre produsele sau serviciile în cauză, trebuie să se ia în considerare toți factorii pertinenți ce caracterizează raportul dintre ele. Respectivii factori includ în special natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar. Se poate ține seama și de alți factori precum canalele de distribuție pentru produsele respective [a se vedea Hotărârea din 11 iulie 2007, El Corte Inglés/OAPI – Bolaños Sabri (PiraÑAM diseño original Juan Bolaños), T‑443/05, EU:T:2007:219, punctul 37 și jurisprudența citată].

54      Pe de altă parte, s‑a statuat că, atunci când produsele vizate de marca anterioară includeau produsele vizate de cererea de marcă, aceste produse erau considerate identice (a se vedea Hotărârea din 24 noiembrie 2005, ARTHUR ET FELICIE, T‑346/04, EU:T:2005:420, punctul 34 și jurisprudența citată).

55      Jurisprudența a precizat de asemenea că împrejurarea că produsele în cauză erau vândute frecvent în aceleași puncte de vânzare specializate era de natură să faciliteze perceperea de către consumatorul în cauză a legăturilor strânse existente între ele și consolidarea impresiei că responsabilitatea fabricării lor revenea aceleiași întreprinderi (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 2007, PiraÑAM diseño original Juan Bolaños, T‑443/05, EU:T:2007:219, punctul 50).

–       Cu privire la compararea produselor care fac parte din clasa 30

56      În ceea ce privește similitudinea dintre produsele care fac parte din clasa 30 și care sunt vizate de semnele în conflict, camera de recurs a concluzionat, la punctul 22 din decizia atacată, în parte în sensul identității lor și în parte în sensul similitudinii lor.

57      În primul rând, la punctul 18 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că, mai întâi, specificația privind produsele din cafea și produsele din cacao, în cererea de înregistrare, se extindea la produsele alimentare finite al căror ingredient principal este cafeaua sau ciocolata, apoi, „dulciurile, bomboanele, vafele, rulourile de napolitane, torturile”, al căror ingredient principal este cafeaua sau cacaua, puteau fi considerate produse pe bază de cacao sau produse din cacao și, în sfârșit, specificarea produselor din cafea și a produselor din cacao includea produsele vizate de marca solicitată al căror ingredient principal este cafeaua sau cacaua și că, în această măsură, produsele respective puteau fi considerate identice.

58      Deși, desigur, „produsele din cafea” sunt elemente de bază din „dulciuri, bomboane, vafe, rulouri de napolitane, torturi” [a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 septembrie 2018, Eddy’s Snack Company/EUIPO – Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli (Eddy’s Snackcompany), T‑652/17, nepublicată, EU:T:2018:564, punctele 34 și 35], întrucât pot fi introduse în prepararea lor pentru a le conferi o anumită savoare, chiar dacă nu ar fi ingredientul principal al acestora, este necesar să se considere totuși că „produsele din cafea” includ „dulciurile, bomboanele, vafele, rulourile de napolitane, torturile” numai atunci când ingredientul principal este cafeaua, întrucât primele constituie o indicație generală sau o categorie mai largă decât celelalte.

59      Rezultă că în mod întemeiat camera de recurs a concluzionat în sensul unei identități între aceste produse vizate de semnele în conflict, întrucât produsele vizate de mărcile anterioare includeau produsele vizate de marca solicitată.

60      În al doilea rând, camera de recurs a considerat, la punctul 19 din decizia atacată, că celelalte produse vizate de mărcile anterioare, care corespund băuturilor sau produselor utilizate pentru prepararea de băuturi sau ca ingredient care permite să se adauge o aromă sau o savoare alimentelor, erau similare produselor vizate de marca solicitată, pentru motivul că erau complementare, întrucât acestea sunt adeseori consumate, vândute sau servite împreună și publicul relevant ar intenționa să le cumpere în mod regulat concomitent.

61      În această privință, trebuie subliniat că produsele sau serviciile complementare sunt cele între care există o strânsă legătură, în sensul că unul este indispensabil sau important pentru utilizarea celuilalt, astfel încât consumatorii pot crede că răspunderea fabricării acestor produse sau a prestării acestor servicii revine aceleiași întreprinderi. Prin definiție, produsele adresate unor categorii diferite de public nu pot prezenta un caracter complementar [a se vedea Hotărârea din 22 ianuarie 2009, Commercy/OAPI – easyGroup IP Licensing (easyHotel), T‑316/07, EU:T:2009:14, punctele 57 și 58 și jurisprudența citată].

62      Desigur, camera de recurs a considerat în mod întemeiat, la punctul 19 din decizia atacată, că produsele vizate de marca solicitată erau diferite de cele vizate de mărcile anterioare, având în vedere natura și finalitatea lor. Astfel, dacă „dulciurile, bomboanele, vafele, rulourile de napolitane, torturile” sunt produse alimentare solide consumate pentru a ne satisface senzația de foame sau pentru a răspunde unei dorințe de a mânca produse îndulcite, cafeaua, băuturile pe bază de cafea sau pudra pentru prepararea de băuturi pe bază de cacao sunt produse alimentare lichide sau utilizate în vederea preparării de produse alimentare lichide consumate pentru a ne potoli setea sau pentru a răspunde fie unei nevoi de cafeină, fie unei pofte de cacao, cum ar fi inclusiv băuturile pe bază de cacao [a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 octombrie 2015, Monster Energy/OAPI – Home Focus (MoMo Monsters), T‑736/14, nepublicată, EU:T:2015:809, punctele 23 și 25].

63      În ceea ce privește complementaritatea acestor produse, trebuie să se arate că, deși dulciurile, bomboanele, vafele, rulourile de napolitane și torturile pot fi însoțite de băuturi, utilizarea lor nu este nici indispensabilă, nici importantă pentru consumul de cafea, de băuturi pe bază de cafea sau de pudră pentru prepararea de băuturi pe bază de cacao sau invers, chiar dacă publicul relevant ar putea să le consume împreună (Hotărârea din 28 octombrie 2015, MoMo Monsters, T‑736/14, nepublicată, EU:T:2015:809, punctele 28 și 29).

64      Totuși, în ceea ce privește canalele de distribuție, este necesar să se constate, astfel cum arată EUIPO, că reclamanta admite că produsele în cauză sunt susceptibile să împartă aceleași canale de distribuție și nu contestă că acestea sunt destinate acelorași consumatori. În plus, produsele vizate de mărcile în cauză sunt prezentate în general, în special în supermarketuri, în aceleași raioane sau în apropiere, astfel încât publicul relevant poate crede că acestea provin de la aceiași producători [a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 aprilie 2016, Franmax/EUIPO – Ehrmann (Dino), T‑21/15, nepublicată, EU:T:2016:241, punctul 27].

65      Rezultă că aprecierea camerei de recurs prin care se decide în sensul unei similitudini între produsele „dulciuri, bomboane, vafe, rulouri de napolitane, torturi” și „cafea, băuturi pe bază de cafea sau pudră pentru prepararea de băuturi pe bază de cacao” trebuie aprobată.

–       Cu privire la comparația dintre produsele care fac parte din clasa 30 și serviciile care fac parte din clasa 35

66      În ceea ce privește similitudinea dintre serviciile care fac parte din clasa 35, vizate de marca solicitată, și produsele care fac parte din clasa 30, vizate de mărcile anterioare, camera de recurs a considerat, la punctul 25 din decizia atacată, că exista un grad scăzut de similitudine între serviciile de „vânzare cu amănuntul sau cu ridicata de dulciuri, de vafe, de napolitane rulate; vânzare cu ridicata și cu amănuntul de dulciuri, de vafe, de napolitane rulate pe internet” și „produsele din cafea, produsele din cacao”, întrucât acestea din urmă includeau produsele vizate de marca solicitată, al căror principal ingredient sau savoare este cafeaua sau cacaua.

67      Trebuie amintit că, în temeiul articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și al articolului 177 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul de procedură, cererea introductivă trebuie să cuprindă motivele și argumentele invocate, precum și o expunere sumară a motivelor menționate. Aceste mențiuni trebuie să rezulte din însuși textul cererii și să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații [a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 iunie 2017, Biogena Naturprodukte/EUIPO (ZUM wohl), T‑236/16, EU:T:2017:416, punctul 11 și jurisprudența citată].

68      Or, trebuie să se constate, asemenea EUIPO, că reclamanta afirmă, în general, că nu există nicio similitudine între produsele și serviciile în cauză, fără a prezenta însă, în susținerea afirmației sale, vreun argument de natură să repună în discuție aprecierea camerei de recurs având în vedere comparația dintre serviciile vizate de marca solicitată și produsele vizate de mărcile anterioare, în special.

69      Rezultă că această afirmație nu îndeplinește cerințele Regulamentului de procedură și că, în consecință, critica trebuie declarată inadmisibilă în sensul jurisprudenței citate la punctul 67 de mai sus.

 Cu privire la compararea semnelor în conflict

70      Aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală a semnelor în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând seama în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau serviciilor în cauză joacă un rol determinant în aprecierea globală a riscului amintit. În această privință, consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acesteia (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 35 și jurisprudența citată).

71      Aprecierea similitudinii între două mărci nu se poate limita la luarea în considerare numai a unei componente a unei mărci complexe și la compararea acesteia cu o altă marcă. Dimpotrivă, comparația trebuie să se facă prin examinarea mărcilor în cauză, apreciată fiecare ca întreg, ceea ce nu exclude faptul că impresia de ansamblu produsă în memoria publicului relevant de o marcă complexă poate să fie dominată, în anumite împrejurări, de una sau de mai multe dintre componentele sale (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 41 și jurisprudența citată). Aprecierea similitudinii se va putea face exclusiv pe baza elementului dominant numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile (Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 42, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Nestlé/OAPI, C‑193/06 P, nepublicată, EU:C:2007:539, punctul 43). Aceasta ar putea fi situația printre altele atunci când componenta respectivă poate să domine prin ea însăși imaginea acestei mărci pe care publicul relevant o păstrează în memorie, astfel încât toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile în impresia de ansamblu produsă de aceasta (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Nestlé/OAPI, C‑193/06 P, nepublicată, EU:C:2007:539, punctul 43).

72      În lumina acestor considerații trebuie să se examineze comparația dintre semnele în conflict.

73      În speță, marca solicitată cuprinde patru elemente verbale ușor stilizate, și anume „flis”, de culoare aurie, „happy”, de culoare galbenă, precum și „moreno” și „choco”, de culoare albă. Semnul este compus și din elemente figurative, cum ar fi un fond care prezintă un degrade de culoare maro, cu o tentă mai clară în partea superioară și mai întunecată în partea inferioară, precum și o coroană de culoare aurie plasată deasupra elementului verbal „flis” și în stânga cuvântului „happy”.

74      Mărcile anterioare conțin un singur element verbal, „moreno”. Marca anterioară nr. 30702839 cuprinde elementul verbal respectiv de culoare gri pe un fond negru încadrat de o margine gri. În ceea ce privește marca anterioară nr. 30702840, ea cuprinde același element verbal cu prima și ultima literă „m” și „o” mai mari decât celelalte, precum și două elemente figurative care reprezintă două linii verticale plasate la extremități.

–       Cu privire la identificarea elementelor distinctive și dominante ale mărcii solicitate

75      Reclamanta susține în esență că elementul dominant nu este elementul verbal „moreno”, ci coroana de culoare aurie care se află în centrul semnului solicitat, coroana respectivă făcând de asemenea obiectul unei protecții a două mărci ale Uniunii Europene figurative înregistrate în numele reclamantei, una de aceeași culoare, iar cealaltă de culoare neagră. Reclamanta susține că această coroană nu este un element neglijabil, ci, dimpotrivă, este un element distinctiv al semnului care face referire la proprietarul său, respectiv reclamanta, și că coroana, pe lângă faptul că este un element dominant, se distinge prin culoare aurie pe un fond întunecat negru și maro.

76      EUIPO și intervenienta contestă aceste argumente.

77      Pentru a aprecia caracterul distinctiv al unui element care compune o marcă, este necesar să se examineze capacitatea mai mare sau mai redusă a acestui element de a contribui la identificarea produselor sau serviciilor pentru care a fost înregistrată marca ca provenind de la o anumită întreprindere și, prin urmare, la diferențierea acestor produse sau servicii de cele ale altor întreprinderi. În cadrul acestei aprecieri, trebuie să se ia în considerare în special calitățile intrinseci ale elementului în cauză în raport cu problema dacă acesta este sau nu lipsit de orice caracter descriptiv pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată marca [Hotărârea din 8 noiembrie 2016, For Tune/EUIPO – Gastwerk Hotel Hamburg (fortune), T‑579/15, nepublicată, EU:T:2016:644, punctul 34].

78      În plus, atunci când o marcă este compusă din elemente verbale și din elemente figurative, primele sunt, în principiu, în mai mare măsură distinctive decât cele din urmă, întrucât consumatorul mediu se va referi cu mai multă ușurință la produsele sau serviciile în cauză, citând elementele verbale decât descriind elementele figurative ale acestei mărci [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 martie 2014, Borrajo Canelo/OAPI – Tecnoazúcar (PALMA MULATA), T‑381/12, nepublicată, EU:T:2014:119, punctul 38 și jurisprudența citată].

79      În ceea ce privește aprecierea caracterului dominant al uneia sau al mai multe componente determinate ale unei mărci complexe, trebuie luate în considerare în special calitățile intrinseci ale fiecăreia dintre aceste componente, comparându‑le cu cele ale altor componente. În plus și cu caracter accesoriu, poate fi luată în considerare poziția relativă a diferitor componente în configurația mărcii complexe [Hotărârea din 23 octombrie 2002, Matratzen Concord/OAPI – Hukla Germany (MATRATZEN), T‑6/01, EU:T:2002:261, punctul 35].

80      În primul rând, trebuie să se constate, astfel cum au procedat camera de recurs și EUIPO, că termenul „moreno” este elementul distinctiv al semnului solicitat, pentru motivul că acest cuvânt nu are nicio semnificație în limba germană. Argumentul reclamantei potrivit căruia elementul verbal „moreno” ar avea o semnificație în limba spaniolă, semnificație pe care publicul larg germanofon ar trebui să o perceapă în legătură cu elementul verbal menționat, nu poate repune în discuție această concluzie, din moment ce, astfel cum admite reclamanta, limba spaniolă nu este deloc cunoscută de publicul larg germanofon și argumentul respectiv nu este susținut în niciun fel. În această privință, trebuie amintit că, astfel cum s‑a constatat la punctul 28 de mai sus, elementele de probă invocate de reclamantă în susținerea argumentului său au fost declarate inadmisibile.

81      Pe de altă parte, trebuie confirmată aprecierea camerei de recurs care figurează la punctul 33 din decizia atacată și pe care reclamanta nu o repune în discuție, potrivit căreia publicul relevant ar percepe cuvintele „happy” și, respectiv, „choco” (referindu‑se la cuvântul german „Schokolade”) drept plăcerea pe care o dă faptul de a consuma produsele vizate de marca solicitată și ingredientul principal sau savoarea principală a produselor în cauză. În consecință, este necesar să se considere, pe de o parte, că elementul verbal „choco” este aluziv în măsura în care se referă în mod clar la ciocolată sau la o abreviere a ei [a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 ianuarie 2017, Sun System Kereskedelmi és Szolgáltató/EUIPO – Hollandimpex Kereskedelmi és Szolgáltató (Choco Love), T‑325/15, nepublicată, EU:T:2017:29, punctul 57] și, pe de altă parte, că elementul „happy” are caracter distinctiv scăzut.

82      În ceea ce privește elementele figurative, trebuie să se constate că fondul, atât prin forma geometrică, cât și prin degradeul de culoare maro, chiar dacă aceasta din urmă se poate referi la culoarea cafelei sau a ciocolatei, este banal și nu poate reține atenția publicului relevant.

83      În plus, argumentul reclamantei prin care se urmărește în esență să se demonstreze că coroana are caracter distinctiv pentru motivul că a făcut obiectul a două înregistrări anterioare ca mărci ale Uniunii Europene figurative nr. 008328346 și 015001266 nu poate fi admis.

84      Astfel, trebuie să se arate că mărcile figurative nr. 008328346 și 015001266 sunt compuse din elementul verbal „flis”, și anume o parte din denumirea comercială a reclamantei, și dintr‑un element figurativ precum o coroană de culoare neagră și, respectiv, o coroană de culoare aurie.

85      În această privință, este necesar să se arate că semnul care face parte din mărcile figurative menționate mai sus este inclus în întregime în marca solicitată. Totuși, deși termenul „flis”, plasat sub coroană, nu este în mod clar perceptibil, astfel încât publicul relevant nu îi va acorda o atenție deosebită, trebuie să se arate că caracterul distinctiv al coroanei de culoare aurie trebuie apreciat în raport cu impresia de ansamblu a semnului a cărui înregistrare se solicită în speță. Or, astfel cum arată EUIPO, coroana respectivă va fi percepută de publicul relevant ca fiind de natură laudativă în loc să indice o origine comercială a produselor și serviciilor ca provenind de la o anumită întreprindere.

86      Prin urmare, trebuie să se confirme aprecierea camerei de recurs de la punctele 32 și 33 din decizia atacată, potrivit căreia, în esență, pe de o parte, elementul verbal „moreno” este elementul distinctiv, termenul „choco” este aluziv, iar elementul verbal „happy” are caracter distinctiv scăzut și, pe de altă parte, elementele figurative sunt lipsite de caracter distinctiv, cu excepția elementului care reprezintă coroana de culoare aurie, care are însă caracter laudativ și, în consecință, nu este deosebit de distinctiv. În plus, trebuie să se arate că termenul „flis” va trece neobservat în impresia de ansamblu produsă de semnul solicitat.

87      În al doilea rând, trebuie să se aprobe aprecierea camerei de recurs, de la punctele 33 și 34 din decizia atacată, potrivit căreia termenul „moreno” este elementul dominant al semnului solicitat, pe de o parte, din cauza poziției centrale pe care o ocupă în cadrul semnului și, pe de altă parte, ca urmare a dimensiunii caracterelor sale mai mari decât a celorlalte elemente „happy” și „choco”. Pe de altă parte, elementele figurative nu sunt de natură să repună în discuție această concluzie, din moment ce, în impresia de ansamblu produsă de semn, fondul care prezintă un degrade de culoare maro și coroana situată în partea superioară stângă a semnului sunt neglijabile și, respectiv, secundare.

88      În consecință, decizia atacată nu conține nicio eroare cu privire la acest aspect.

–       Cu privire la similitudinea vizuală

89      Reclamanta susține că semnele în conflict nu sunt similare în măsura în care diferă prin caracteristicile, prin structura, prin stilizarea și prin combinația lor de culori, chiar dacă au în comun elementul verbal „moreno”. În acest sens, ea arată că prezența în cadrul semnului solicitat a cuvintelor „happy” și „choco” și a coroanei de culoare aurie, utilizarea culorilor brună, neagră, albă, aurie și galbenă, precum și stilizarea literei „m” din elementul verbal „moreno” conferă o diferențiere față de mărcile anterioare.

90      EUIPO și intervenienta contestă aceste argumente.

91      În speță, mărcile anterioare sunt compuse doar din termenul „moreno”, în timp ce marca solicitată cuprinde patru elemente verbale, și anume „flis”, „happy”, „moreno” și „choco”, cu includerea celui comun semnelor anterioare.

92      Astfel, semnele în conflict au în comun aceeași succesiune a literelor plasate în aceeași ordine, și anume „m”, „o”, „r”, „e”, „n” și „o”, astfel încât această identitate parțială este de natură să creeze, în percepția publicului relevant, o anumită impresie de similitudine pe plan vizual [a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 decembrie 2018, Tomasz KawałkoTrofeum/EUIPO – Ferrero (KINDERPRAMS), T‑115/18, nepublicată, EU:T:2018:882, punctul 48 și jurisprudența citată].

93      În această privință, deși prezența în fiecare dintre semnele în conflict a mai multor litere în aceeași ordine poate avea o anumită importanță în aprecierea similitudinii vizuale dintre două semne în conflict [Hotărârea din 20 octombrie 2016, Clover Canyon/EUIPO – Kaipa Sportswear (CLOVER CANYON), T‑693/15, nepublicată, EU:T:2016:620, punctul 29], faptul că semnul anterior este inclus în totalitate în semnul solicitat consolidează similitudinea vizuală a semnelor respective [Hotărârea din 15 iunie 2011, Graf‑Syteco/OAPI – Teco Electric & Machinery (SYTECO), T‑229/10, nepublicată, EU:T:2011:273, punctul 34].

94      Astfel, împrejurările potrivit cărora, pe de o parte, marca solicitată este compusă dintr‑un număr de cuvinte diferit și, pe de altă parte, termenul „moreno” se află în centrul expresiei „flis happy moreno choco” nu sunt suficiente pentru a neutraliza orice similitudine vizuală, dată fiind coincidența celor șase litere ale termenului „moreno” și includerea unicului element verbal al mărcilor anterioare în marca solicitată. În plus, elementul verbal „flis”, plasat sub coroana de culoare aurie, poate fi remarcat cu dificultate și va trece neobservat.

95      Având în vedere impresia globală a fiecăruia dintre semnele în conflict, elementele figurative nu pot repune în discuție această apreciere. Astfel, în primul rând, fondul care reprezintă un degrade de culoare maro, prezent în marca solicitată, precum și fondul negru, prezent exclusiv în marca anterioară nr. 30702839, menționată la punctul 6 prima liniuță de mai sus, sunt neglijabile și nu au nicio influență asupra publicului relevant, din moment ce este vorba despre forme și despre culori obișnuite care nu prezintă niciun fel de originalitate. În al doilea rând, coroana de culoare aurie este secundară, contrar celor susținute de reclamantă, din cauza dimensiunii sale relativ reduse în raport cu celelalte elemente verbale și figurative, precum și a poziționării sale în partea superioară stângă a mărcii solicitate, publicul relevant acordând, pe de altă parte, o mai mare atenție elementelor verbale. În al treilea rând, în ceea ce le privește pe acestea din urmă, trebuie să se constate că culorile gri și alb, precum și fontul nu sunt deosebit de remarcabile.

96      Rezultă că aprecierea camerei de recurs de la punctele 35 și 37 din decizia atacată, potrivit căreia semnele în conflict sunt similare pe plan vizual, trebuie aprobată pentru motivul că, pe de o parte, coincidența elementului verbal „moreno” nu poate fi compensată prin diferențe de natură decorativă între semne și, pe de altă parte, elementul dominant al mărcii solicitate reproduce unicul element verbal al mărcilor anterioare.

97      Prin urmare, camera de recurs a decis în mod întemeiat în sensul unei similitudini vizuale a semnelor în conflict.

–       Cu privire la similitudinea fonetică

98      Reclamanta susține că semnele în conflict nu sunt similare pe plan fonetic în sensul că marca solicitată cuprinde trei cuvinte, șapte silabe și șaisprezece litere, în timp ce mărcile anterioare cuprind un singur cuvânt, trei silabe și șase litere. Potrivit reclamantei, această diferență ar afecta ritmul și intonația denumirii semnelor.

99      EUIPO și intervenienta contestă aceste argumente.

100    Trebuie amintit că reproducerea fonetică a unui semn complex corespunde reproducerii tuturor elementelor sale verbale, independent de particularitățile grafice ale acestora, care țin mai degrabă de analiza semnului pe plan vizual. Astfel, nu este necesar să se țină seama de elementele figurative ale semnului anterior în vederea comparării semnelor în conflict pe plan fonetic [a se vedea Hotărârea din 15 octombrie 2015, Wolverine International/OAPI – BH Stores (cushe), T‑642/13, nepublicată, EU:T:2015:781, punctul 62 și jurisprudența citată].

101    Chiar dacă semnele în conflict au o lungime diferită și sunt compuse dintr‑un număr diferit de cuvinte, impresia de ansamblu pe care o produc ne determină să constatăm că prezintă o similitudine fonetică drept urmare a elementului lor comun [a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 octombrie 2011, COR Sitzmöbel Helmut Lübke/OAPI – El Corte Inglés (COR), T‑214/09, nepublicată, EU:T:2011:612, punctul 63].

102    Împrejurarea potrivit căreia numărul de silabe ale semnelor în conflict este diferit nu este suficientă pentru a înlătura similitudinea dintre mărci, fiind necesar ca aceasta să fie apreciată pe baza impresiei de ansamblu produse în momentul pronunției lor complete [a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 octombrie 2010, Farmeco/OAPI – Allergan (BOTUMAX), T‑131/09, nepublicată, EU:T:2010:458, punctul 39 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 13 iunie 2012, XXXLutz Marken/OAPI – Meyer Manufacturing (CIRCON), T‑542/10, nepublicată, EU:T:2012:294, punctul 50].

103    Cu titlu introductiv, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 85 de mai sus, elementul verbal „flis” nu va fi pronunțat de publicul relevant din cauza caracterului său dificil perceptibil.

104    În speță, celelalte elemente verbale ale mărcii solicitate, privite în ansamblu, cuprind șapte silabe în total reunite în trei cuvinte, și anume „hap”, „py”, „mo”, „re”, „no”, „cho” și „co”, în timp ce mărcile anterioare cuprind același element verbal unic compus din trei silabe, și anume „mo”, „re” și „no”.

105    Este necesar să se constate că, deși semnele în conflict au o structură silabică distinctă prin faptul că ele cuprind un număr de cuvinte diferit, acestea sunt similare, din moment ce unicul element verbal „moreno” care compune mărcile anterioare este inclus în marca solicitată și va fi pronunțat identic și cu aceeași intonație, astfel încât elementele verbale „happy” și „choco” prezente în marca solicitată nu sunt în măsură să neutralizeze această similitudine fonetică [a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 noiembrie 2016, fortune, T‑579/15, nepublicată, EU:T:2016:644, punctul 49 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 17 octombrie 2018, Szabados/EUIPO – Sociedad Española de Neumología y Cirugía Torácica (Separ) (MicroSepar), T‑788/17, nepublicată, EU:T:2018:691, punctele 31 și 32].

106    Prin urmare, camera de recurs a considerat în mod întemeiat, la punctele 36 și 37 din decizia atacată, că semnele în conflict erau foarte similare pe plan fonetic.

–       Cu privire la similitudinea conceptuală

107    Reclamanta susține că, deși termenul „moreno” nu are o semnificație specială în limba germană, consumatorul mediu german ar înțelege perfect că cuvântul „moreno” înseamnă „maro” în limba spaniolă și ar face astfel trimitere la culoarea maro a produselor din cacao sau din cafea, vizate de mărcile anterioare. În această privință, ea își susține argumentația arătând că, pe de o parte, limba spaniolă este una dintre limbile cele mai vorbite din lume și, pe de altă parte, consumatorul mediu german dispune de o cunoaștere a limbii spaniole, de exemplu în cadrul mediului său profesional, de un hobby, în raport cu cultura sa generală sau chiar cu interesele sale.

108    EUIPO și intervenienta contestă aceste argumente.

109    În speță, este cert că termenul „moreno” nu are vreo semnificație în limba germană și că elementele verbale „happy” și „choco” au caracter distinctiv scăzut și, respectiv, caracter aluziv, astfel încât aprecierea camerei de recurs efectuată în esență la punctele 36 și 37 din decizia atacată nu conține nicio eroare cu privire la acest aspect.

110    Pe de altă parte, argumentul reclamantei, menit să susțină că publicul relevant ar fi în măsură să înțeleagă că termenul „moreno” înseamnă „maro” în limba spaniolă și ar face astfel legătura cu produsele vizate de mărcile anterioare, nu poate fi admis.

111    Astfel, în primul rând, trebuie amintit că anexele A.9 și A.10 la cererea introductivă, care corespund unor pagini imprimate ale unui dicționar online spaniol‑englez și, respectiv, unei pagini a enciclopediei online Wikipedia, au fost declarate inadmisibile pentru motivele prezentate la punctul 28 de mai sus. Întrucât aceste elemente nu au fost menționate, independent de forța lor probantă, este necesar să se arate că reclamanta nu demonstrează suficient că publicul relevant, compus din consumatorul mediu german, ar cunoaște suficient limba spaniolă pentru a identifica termenul „moreno” ca însemnând „maro”.

112    În al doilea rând, nu s‑a stabilit că publicul relevant ar percepe elementul verbal „moreno” ca având o semnificație clară în cuprinsul semnelor în conflict și evidențiind astfel o legătură între acest termen și, pe de altă parte, produsele, precum și serviciile vizate de marca solicitată și, pe de altă parte, produsele vizate de mărcile anterioare.

113    Rezultă că nicio comparație conceptuală nu poate fi efectuată în speță.

114    Din toate elementele care precedă rezultă că semnele în conflict sunt similare.

 Cu privire la riscul de confuzie

115    Reclamanta susține că diferențele vizuală, fonetică și conceptuală dintre semnele în conflict exclud orice risc de confuzie din partea consumatorului și subliniază că comparația trebuie efectuată de asemenea în funcție de elementele distinctive și dominante. În acest scop, ea apreciază că mărcile anterioare sunt lipsite de caracter distinctiv, ceea ce camera de recurs ar fi ignorat în mod clar în cadrul examinării riscului de confuzie, din moment ce, citând exemple în susținerea argumentației sale, aceasta arată că elementul verbal este utilizat în mod obișnuit de alți producători pentru a desemna un tip de dulciuri sau de produse și servicii care fac parte din clasele 30 și 35. Aceasta adaugă că, în cazul în care Tribunalul ar confirma decizia atacată, intervenienta ar fi îndreptățită să introducă acțiuni în justiție împotriva operatorilor care utilizează termenul „moreno” pentru a desemna un produs alimentar. În plus, aceasta arată că camera de recurs nu a luat în considerare dovezile pe care le‑a prezentat și că nu a motivat suficient motivele pentru care opoziția fusese admisă.

116    EUIPO și intervenienta contestă aceste argumente.

117    Aprecierea globală a riscului de confuzie implică o anumită interdependență între factorii luați în considerare și în special între similitudinea mărcilor și cea a produselor sau serviciilor desemnate. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile desemnate poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între mărci și invers [Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, EU:C:1998:442, punctul 17, și Hotărârea din 14 decembrie 2006, Mast‑Jägermeister/OAPI – Licorera Zacapaneca (VENADO cu cadru și alții), T‑81/03, T‑82/03 și T‑103/03, EU:T:2006:397, punctul 74].

118    În speță, recunoașterea caracterului slab distinctiv al mărcilor anterioare nu împiedică constatarea existenței unui risc de confuzie. Deși, desigur, caracterul distinctiv al mărcii anterioare trebuie luat în considerare în aprecierea riscului de confuzie (a se vedea prin analogie Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, EU:C:1998:442, punctul 24), acesta nu este decât un element printre altele care intervin în cadrul acestei aprecieri. Astfel, chiar în prezența unei mărci anterioare cu slab caracter distinctiv poate exista un risc de confuzie, de exemplu din cauza similitudinii semnelor și a produselor sau serviciilor vizate [a se vedea Hotărârea din 13 decembrie 2007, Xentral/OAPI – Pages jaunes (PAGESJAUNES.COM), T‑134/06, EU:T:2007:387, punctul 70 și jurisprudența citată].

119    În special, în ceea ce privește caracterul distinctiv al mărcilor anterioare, trebuie amintit că, în cadrul unei proceduri de opoziție și pentru a nu încălca articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie să se recunoască un anumit grad de caracter distinctiv unei mărci naționale invocate în susținerea unei opoziții la înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene (Hotărârea din 24 mai 2012, Formula One Licensing/OAPI, C‑196/11 P, EU:C:2012:314, punctul 47). În această privință, o caracterizare a unui semn ca descriptiv sau generic echivalează cu negarea caracterului său distinctiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 mai 2012, Formula One Licensing/OAPI, C‑196/11 P, EU:C:2012:314, punctul 41).

120    Prin urmare, aprecierea camerei de recurs de la punctul 35 din decizia atacată, potrivit căreia termenul „moreno” este elementul distinctiv al mărcilor anterioare, care nu are o semnificație în limba germană, în timp ce elementele figurative sunt neglijabile sau secundare, trebuie confirmată, fără ca aceasta să poată fi repusă în discuție de argumentația reclamantei care urmărește să stabilească faptul că mărcile anterioare sunt lipsite de caracter distinctiv.

121    În consecință, având în vedere lista produselor pentru care mărcile anterioare au fost efectiv înregistrate, ținând seama de principiul interdependenței amintit la punctul 117 de mai sus, camera de recurs a decis în mod întemeiat în sensul existenței unui risc de confuzie între semnele în conflict, cu excepția serviciilor care fac parte din clasa 35, vizate de marca solicitată și care corespund următoarei descrieri: „Vânzare cu amănuntul sau cu ridicata de biscuiți mici de diferite forme, vânzare cu ridicata și cu amănuntul de biscuiți mici de diferite forme pe internet”. Astfel, publicul relevant poate să creadă că produsele și serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau, cel puțin, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic, întrucât, în primul rând, produsele și serviciile în cauză sunt în parte identice și în parte similare și, în al doilea rând, semnele în conflict, în ansamblu, prezintă similitudini din punct de vedere vizual și fonetic.

122    Argumentul reclamantei potrivit căruia camera de recurs nu a luat în considerare probele pe care le‑a prezentat în cererea sa introductivă nu poate fi admis, din moment ce acestea din urmă au fost prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului și au fost declarate inadmisibile, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 28 de mai sus. Pe de altă parte, contrar celor susținute de reclamantă, este necesar să se arate că camera de recurs a prezentat în mod suficient motivele pentru care a decis în sensul existenței unui risc de confuzie între mărcile în cauză.

 Cu privire la critica întemeiată pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime și a principiului securității juridice

123    Reclamanta susține în esență că practica decizională a EUIPO prezintă un caracter esențial pentru motivul că aceasta permite să se anticipeze acțiunile EUIPO și să se evalueze șansele de succes ale unei cereri de înregistrare. Ea arată că, în speță, decizia atacată are ca efect că nicio marcă ce conține elementul verbal „moreno” nu ar putea fi înregistrată pe viitor dacă ar exista un risc de confuzie cu mărcile anterioare. La aceasta, reclamanta furnizează două exemple de proceduri de opoziție (nr. B 2 706 78 și nr. B 2 734 861), în care EUIPO a decis să respingă o opoziție în ansamblu ca urmare a lipsei caracterului distinctiv al unei mărci anterioare, pentru a demonstra că practica decizională anterioară a EUIPO ar pleda pentru înregistrarea mărcii solicitate, în lumina principiului protecției încrederii legitime și a principiului securității juridice.

124    EUIPO și intervenienta contestă aceste argumente.

125    Potrivit unei jurisprudențe constante, deciziile privind înregistrarea unui semn ca marcă a Uniunii Europene pe care camerele de recurs sunt chemate să le adopte, în temeiul Regulamentului nr. 207/2009, țin de o competență nediscreționară, iar nu de o putere discreționară. Prin urmare, caracterul înregistrabil al unui semn ca marcă a Uniunii Europene trebuie apreciat numai în temeiul acestui regulament, astfel cum a fost interpretat de instanța Uniunii Europene, iar nu pe baza unei practici anterioare a camerelor de recurs [a se vedea Hotărârea din 14 noiembrie 2017, Claranet Europe/EUIPO – Claro (claranet), T‑129/16, nepublicată, EU:T:2017:800, punctul 96 și jurisprudența citată].

126    Pe de altă parte, deși EUIPO trebuie să ia în considerare deciziile deja adoptate și să acorde o atenție deosebită aspectului dacă trebuie sau nu să se decidă în același sens, respectarea principiului legalității impune ca examinarea oricărei cereri de înregistrare să fie strictă și completă și să aibă loc în fiecare caz concret, având în vedere că înregistrarea unui semn ca marcă depinde de criterii specifice, aplicabile în cadrul împrejurărilor de fapt din fiecare speță (Hotărârea din 16 ianuarie 2019, Polonia/Stock Polska sp. z o.o. și EUIPO, C‑162/17 P, nepublicată, EU:C:2019:27, punctul 60).

127    În speță, întrucât camera de recurs a efectuat o examinare completă și concretă a existenței unui risc de confuzie între semnele în conflict pentru a refuza în parte înregistrarea mărcii solicitate, reclamanta nu poate invoca în mod util decizii anterioare ale EUIPO pentru a infirma concluzia potrivit căreia înregistrarea mărcii solicitate este incompatibilă cu Regulamentul nr. 207/2009 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 noiembrie 2017, claranet, T‑129/16, nepublicată, EU:T:2017:800, punctul 97 și jurisprudența citată).

128    Din toate elementele de mai sus rezultă că acțiunea trebuie respinsă în ceea ce privește lista modificată a produselor vizate de mărcile anterioare.

 Cu privire la al doilea capăt de cerere, referitor la modificarea deciziei atacate

129    Trebuie amintit că competența de modificare, recunoscută Tribunalului în temeiul articolului 72 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001, nu are ca efect să îi confere acestuia posibilitatea de a proceda la o apreciere cu privire la care camera de recurs nu s‑a pronunțat încă. Exercitarea competenței de modificare trebuie, așadar, în principiu, să fie limitată la situațiile în care Tribunalul, după ce controlează aprecierea efectuată de camera de recurs, este în măsură să determine, pe baza elementelor de fapt și de drept astfel cum sunt acestea stabilite, decizia pe care camera de recurs era obligată să o adopte [a se vedea Hotărârea din 16 mai 2017, Airhole Facemasks/EUIPO – sindustrysurf (AIR HOLE FACE MASKS YOU IDIOT), T‑107/16, EU:T:2017:335, punctul 45 și jurisprudența citată].

130    În speță, trebuie să se arate că, în decizia atacată, camera de recurs a luat poziție cu privire la existența unui risc de confuzie între semnele în conflict având în vedere lista inițială a produselor vizate de mărcile anterioare, astfel încât Tribunalul dispune de competența de a modifica decizia respectivă cu privire la acest aspect.

131    Or, din considerațiile prezentate la punctele 12-14 și 48-128 de mai sus rezultă că camera de recurs era obligată să constate că, contrar celor considerate de divizia de opoziție, exista un risc de confuzie între semnele în conflict în percepția publicului relevant pentru toate produsele și serviciile pentru care era solicitată înregistrarea, cu excepția serviciilor care fac parte din clasa 35, vizate de marca solicitată, care corespund următoarei descrieri: „Vânzare cu amănuntul sau cu ridicata de biscuiți mici de diferite forme; vânzare cu ridicata și cu amănuntul de biscuiți mici de diferite forme pe internet”.

132    Având în vedere toate considerațiile care precedă, trebuie să se concluzioneze că condițiile pentru exercitarea competenței de modificare a Tribunalului sunt îndeplinite și că opoziția trebuie admisă pentru toate produsele și serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea, cu excepția serviciilor menționate la punctul 131 de mai sus.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

133    Potrivit articolului 134 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, în cazul în care părțile cad, fiecare, în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. Totuși, în cazul în care împrejurările cauzei justifică acest lucru, Tribunalul poate decide ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, o parte să suporte o fracțiune din cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte.

134    În speță, reclamanta, EUIPO și, respectiv, intervenienta au căzut în parte în pretenții, în măsura în care decizia atacată este anulată în parte. În consecință, trebuie să se dispună că fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 31 mai 2018 (cauza R 1464/2017-1) în măsura în care prin aceasta se refuză înregistrarea mărcii solicitate pentru următoarele produse: „înlocuitori de cafea; ceai, cacao; produse din cacao; băuturi pe bază de ciocolată; toate produsele citate anterior și sub formă de amestec”, excepție făcând cacaua în ceea ce le privește pe acestea din urmă.

2)      Admite opoziția pentru toate produsele și serviciile avute în vedere în cererea de înregistrare, cu excepția serviciilor care fac parte din clasa 35 și care corespund următoarei descrieri: „Vânzare cu amănuntul sau cu ridicata de biscuiți mici de diferite forme; vânzare cu ridicata și cu amănuntul de biscuiți mici de diferite forme pe internet”.

3)      Respinge în rest acțiunea.

4)      Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Collins

Barents

Passer

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 24 octombrie 2019.

Semnături


*      Limba de procedură: engleza.